Sonetul 2
Eu m-am născut cu trupul din țărână,
Dar sufletul mi-a coborât din stele
Iubirea îmi va fi pe veci stăpână
Și o voi apăra în vremuri grele.
Ea e ca puful alb de păpădie
Sensibilă și pură și ușoară,
Dar dacă vântu-ncepe să adie
Se sperie și-atunci grăbită zboară.
Pe-acest pământ iubirea-i temătoare,
Oamenii-s răi și și-au uitat menirea
Sunt atașați de lucruri trecătoare
O vor un timp, apoi se pierd cu firea.
Eu însă știu să îmi respect stăpâna
Sunt robul ei acum și întotdeauna.
poezie de Octavian Cocoș (31 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.