Stări de spirit, migratoare

Tu renaşti în mine Cântec, armonii de sfere-înalte
Şi-aş urca în tinda lumii,
cu balada ta de mână,
Să-i cer versului descântec,
de metafore şi şoapte
Când pun capu-în poala Lunii, să-mi fii tihna, din furtună.

Să mă faci din slovă mută, sunet arcuind plăcere,
Învestiţi cu volnicia, vântul să ne poarte veste
Să-ţi fiu inimii-alăută, până viaţa ne va cere
Să transcriem veşnicia. Cu povestea din poveste.

Mă preschimbă în cicoare, leac să fiu melancoliei,
Sau în flori de iasomie, din sărut de Maică Sfântă,
Să-nsoţesc lanuri şi soare, ca-n aripa ciocârliei
Să văd zbor şi măiestrie cum văzduhul îl împlântă.

Tu renaşti în mine Cântec, graţie şi puritate,
Poezia-împerechează-n echilibru şi visare.
Precum lebăda alunec, mă hrănesc cu simplitate
Tu eşti tonul ce veghează stări de spirit, migratoare.

Şi-aş urca în tinda lumii, cu balada ta de mână
Indisciplinând tăcerea'n, versuri... limpede fântână.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaterial

un pui de suflet
alb încet coboară
desculţ în tihna
libertăţilor
şi-n armonii
desprinse din vioară
surprind privirile-i
de căprior

întind o mână
să-i hrănesc atingeri
eterul, nu şi-l facă scut
ca-n mângâierea
de-amândoi ştiută
s-atingem liniştea
şi-aleanul absolut

e însetat puiul
de suflet alb curat
încât din inimă
îmi fac izvor
în cuib de braţe
îi fac pat
să-şi hodine firavul
trup fuior

şi îl alint cu
dimineţile din mine
când bucuria
naşterea-şi confirmă
că-n nopţi de învieri
stăm sub aceeaşi haină
în suflul pravilei
de ierni şi smirnă

un pui de suflet
întrebări despică
o urmă într-un
semn de exclamare
şi văd cum
zarea-ntreagă îi ridică
amvon în ierni
cu-aceeaşi ne-ntinare

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Ia-mă de mână,
soare şi du-mă,
până în cer
sau până în lună!

Ia-mă de mână
şi du-mă departe,
unde-i stâpână
frumoasa nemoarte!

Ia-mă de mână,
zilelor albe,
nopţii rămână
stele în salbe!

Ia-mă de mână,
cântec e firea,
marea îngână
veşnic iubirea...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de vânt

(Mamei)

De când te-ai dus în veşnicie
Am devenit mai întristat.
Îmi vine-n ospeţie vântul
Şi-mi şterge chipul lăcrimat.

A înflorit durerea-n mine
Şi am crescut ca un nebun,
Care bea-nsingurarea lumii
Şi plânge-n plopii din cătun.

Cu frunzele se ia la ceartă,
Nu are leac — s-a lămurit
Şi-n orice an când moare toamna
E necăjit că n-a murit!

De când te-ai dus sunt disperare,
Cântec de vânt, apus de zi...
Ninge în mine cu uitare
Şi nu ştiu dacă vei veni.

poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aş vrea...

Eu aş vrea, într-o zi, să pot merge prin munţi,
Paşii nu s-ar opri, căci e greu să renunţi!
Aş urca sus de tot, cu un dor de trăiri,
Şi-aş cuprinde, de pot, zarea toată-n priviri!

M-aş opri pe un drum, să culeg nişte flori
Şi-ntr-o pânză de fum, m-aş scălda, uneori,
Cu picioru-nsetat, aş atinge un râu
Şi în el, fermecat, aş intra pân' la brâu!

M-aş spăla pe obraz cu stropi mici de cleştar
Şi-aş vedea cu extaz, cum rubine apar...
Aş urca tot mai sus, printre brazi fremătând,
Unor aripi, supus, şi-unei pale de vânt!

Şi-aş urca şi mai sus, mai presus de cuvânt,
Şi cu capul în nori, voi privi spre pământ,
Voi pluti peste el, şi cu dor, şi regret,
Dar fiindu-i fidel, voi zbura mai încet...

Voi zbura printre nori, căutând vise noi,
Căci nu poţi să-i ignori, fiindcă-n ei se nasc ploi,
Şi cu ploaia căzând, într-o noapte ce geme,
Voi zvârli spre pământ, curcubeu de poeme!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi sunt dator

Îmi sunt şi soare, 'mi sunt şi stele
Şi mare-mi sunt şi sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!

Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veşnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Şi adăpostul unui dor.

Îmi sunt dator să-ţi mângâi părul,
Când te aşezi la pieptul meu,
Căci numai eu îţi ştiu misterul
Prin care "tu" eşti veşnic "eu".

Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Şi armonia dintr-un vers.
Dator îţi sunt cu un descântec
Şi cu întregul Univers.

Îmi sunt dorinţa, ce te-aşteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ţi spun în şoaptă:
De mine eşti în veci iubită!

Să te-nsoţesc prin galaxie,
Să-ţi mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îţi sunt şi ţie,
Iubirii noastre credincios!

Îmi sunt tăcere şi durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.

Daniel-Petrişor Dumitru

poezie de Daniel Petrişor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduire

Azi, ţi-aş scrie o colindă
să se-audă până-n tindă.
Până-n tinda cea albastră
unde-(a)pari tu la fereastră
cum stăteai, odinioară,
să-ţi cântăm lerul, Mioară!

Împletind în opt sau şase,
azi, ţi-aş scrie cu mătase,
fir de stea cu gene-nchise
grămădind scântei de vise.
Umbra magilor să-mi poarte
semn de tine! Şi de toate!

Lerul ăsta, maică dragă,
e un murmur fără vlagă.
E alean, tăinit în noapte,
dinspre vii spre miazămoarte.
Şi-umblă, mamă, iarăşi vestea
că se luminează ieslea!

Lerul ăsta-i doar o stare!
Trece timp... şi timpul doare,
Cât cu'ajunu-ţi sunt, datoare!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada iubirii

Zeiţă neagră, Noapte fără formă,
Întinzi pe cer un joc de şah albastru
Şi ţintuieşti în praf miliardar
Pionii sclipitori ai înserării...
Ce mână va schimba a lumii soartă
Rupând păienjenişul de lumină
Ce leagă, numai din privire, sorii?
Ce mână va juca în astă seară?
Cu depărtată ironie, Steaua
Polară parcă spune: vă lipseşte,
Lipseşte jucătorului Regina.

poezie de Horia Furtună din Almanahul "Planeta Şah" (1986)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să te apăr

(În cerc să mă apăr)

Mă poartă tăcerea-ntr-un cântec al nostru
migraţia sferică-n gânduri m-adună,
păşesc cu temeiuri uitând de furtună
şi-n naosul vremii mi-e Clipa colostru.

Lumini mă ţâşnesc, în lumină mă-ntorc,
spre Poarta iertării mă-ndrept cu speranţe,
curg liniştea-n suflet şi-nfrunt disonanţe
când herbul iubirii-n răscruce-l răstorc.

Prea buna mea lună, cu stele şi-agate,
ne-alungă rutina-ntr-un colţ de uitare
în noapte mi-eşti soare din lumi evadate
cât raiul ţi-ating, cu-aşteptări şi-ndurare.

Păşim prin temeiuri, uitând de furtună,
şi-n sonuri divine-adormim... mână-n mână...

Iolanda©

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Pe dealul tandru al uitării stă un cireş fără de moarte.
Stă şi-şi vorbeşte sieşi cântec şi versuri fără căpătâi.
Deasupra dăinuie cocorii cei blânzi şi-n stare să ne poarte
În "te iubesc" şi-n "draga nenii" şi-n pământeanul "mai rămâi".

O, mai rămâi, rămâi la mine ca sâmburele în culoare,
Ca dulcea aripă în zborul ce fără vină s-a născut!
Iubirea mea supusă lunii şi păsărilor migratoare,
Te-ascund prin iarba cea înaltă a visătorului sărut.

Şi te blestem la veşnicie şi la uitare de credinţă!
Să ştii şi tu cât duce floarea din greul bunului pământ.
O, mai rămâi, precum auzul menit a nu avea fiinţă,
Precum cămaşa iubitoare a fiului făr'de-nceput!

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-am zidit menirea în slovă

Când mi-am zidit menirea în slovă
În versuri îmi pusei iubirea slovei
Prin cântec am oftat la gura sobei
Şi neamul l-am slujit fără de păcat.

Dar mi-am luat bocceaua in spate
Şi-n lume iarăşi am plecat străin în cele state
Unde unit e doar cuvântul
Cel scris cu sângele albastru.

Atunci când bate vântul
Pe-o frunză verde de arţar
Şi un crâmpei din cerul de-alabastru
Iluminează veacul în noaptea de cleştar.

Când mi-am zidit menirea în slovă
Uitând c-amarul n-are pic de rouă
Să-mi picure în suflet miere iar
Doar se preschimbă în zori de chihlimbar.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversarea răstignirii

Din pulberi de stea şi lacrimi de dor
Coacem cozonaci în formă de nor,
Pentru Ziua Sfântă ce începe-n noapte,
Candelă eternă-n Infinit de şoapte.

Şoapte muritoare, preschimbate-n cântec,
La-nvierea lumii, ca într-un descântec,
Risipesc tristeţi adunate-n veacuri,
Îmbrăcând în alb nuferii din lacuri.

Lacuri care-ascund adâncul de Iad
Ce-nghite şi azi, suflete ce cad.
Separând nădejdea, de grea nebunie,
Am primit, cu toţii, viaţa-n Veşnicie.

Veşnicia mea şi a orişicui
A plătit-o scump, cu Sângele LUI.
Răstignit, zâmbind spre călăi ce tac,
Spunea: "TATĂ, iartă-i, că nu ştiu ce fac!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Tu, mamă, iartă-mi fiecare lacrimă de a ta,
Ascultă-mi mamă gândurile, eşti binecuvântarea mea,
Şi pentru fiecare noapte când ai stat cu teamă,
De ce nu sun, dacă sunt bine, tu, iartă-mă, o, mamă.

Te-aş scrie-n mii de versuri şi te-aş repeta într-una,
Ca mama nu sunt toate, ca mama nu-i niciuna,
Az zmulge ani din viaţa mea doar ca să ţi-i dau ţie,
Aşa cum tu din viaţa ta mi-ai dat viaţă şi mie.

Te simt în fiecare gând şi-n fiecare dor,
Şi mamă, în fiecare zi spre tine vreau să zbor,
Vreau să pot fi lângă tine, să mă strângi la piept,
Să pot să îţi sărut iar mâna de atâta timp aştept.

De-ai putea să pierzi din bani să-ţi cumperi sănătate,
Nu te zgârci, să-ţi cumperi multă, că-n rest le ai pe toate,
Mi-aş sacrifica întreaga viaţă doar să te ştiu bine,
Aşa cum ţi-ai sacrificat-o tu să-mi fie bine mie.

M-aş urca până la cer, ţi-aş scrie chiar şi-n stele,
"Te iubesc, fiinţă dragă, eşti sensul vieţii mele"
Iar pentru fiecare lacrimă ce n-am băgato-n seamă,
Te rog tu să mă ierţi pe mine, draga mea, sfântă mamă.

poezie de Ionela Hondreac (26 iunie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de iasomie

– Ia să-mi spui, să-mi spui tu mie,
Albe flori de iasomie,
Pot să-ţi împletesc cunună
Şi pe cap să-ţi pun sub lună?

– Iată-ţi spun, îţi spun eu ţie,
Albe flori de iasomie,
Cu parfum îmbătător,
Poţi să-mi împleteşti cu dor.

Sub a lunii blândă rază,
Tu atunci mă-ncoronează;
Plină de înfiorare,
Eu ţi-oi da o sărutare.

poezie de George Budoi din Elogii florilor (20 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzile

Mă' calule n-am nici un frâu
Să-l ţină strâns o blondă frau
Să culce holdele de grâu
Când drumul prin livezi îţi dau;

Sunt doar un semn de întrebare
Precum un vis nedumerit:
Cravaşa lumii rău mă doare
Ori de câte ori m-a nimerit

Un sânge am şi-acela fierbe
Când plouă luna cu argint
Şi-n urma ei, culeg proverbe,
În eprubete de absinth

Daţi-mi un ajutor de mână
Sau poate numai vânt în gol
Pe mine fluturii mă mână,
Mereu în calea lui Eol

Acelaşi eu şi, totuşi altul
În mine regi se sinucid
Himerele când dau asaltul
Şi plouă noaptea cu acid

Lăsaţi oglinzile în pace
Cărţile, pe rafturile lor
Veşnicia îmi desface
Vertebre, câte una pentru zbor

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a scuturat magnolia pe iarbă

S-a scuturat magnolia pe iarbă,
Petale sângerii pe verde crud,
Ca moş, albit, mă scarpin iar în barbă
Şi-mi mângâi, blând, obrazu-n lacrimi ud.

Mirosul ei îmi stăruie-n descântec,
Te văd, te simt, dar unde eşti, te chem,
Pluteşte vraja-n mine ca un cântec
Mi-erai cândva destin, folos, îndemn!

S-a risipit misterul dintr-odată,
Iar şoaptele s-au dus pe fir de vânt,
Tandreţi şi sărutări, flăcău şi fată,
Îmi stăruie ca gândul prin cuvânt.

Privind în ochi îţi urmăream tăcerea
care strivea tot ce era ca-n vis,
parc-a fost ieri când am trăit plăcerea
de a afla cum este-n Paradis.

Şi viaţa s-a tot scurs ca apa lină,
Eu trist privesc paşii-ţi pierduţi de-acum,
S-a scuturat magnolia-n grădină,
Împrăştii spre zenit al ei parfum.

Pe când voiam să-ţi dăruiesc o floare,
să-ţi prind în păr gingaşe armonii,
Tu te mândreai cu faimă-ţi şi grandoare,
Nu mai veni... că n-ai de ce să vii!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seminţii din mine, iară

Bate-un vânt de primăvară,
Muguri-ţi-aş sălcioară,
Să-ţi irump, pe tâmple ninse,
Rod de dragoste şi vise.

Muguri-ţi-aş flori de munte,
Să-ţi sărut cerul din frunte,
Când mă-nalţ pe-un vârf de ceaţă,
Să simţi pofta mea. De viaţă!

Muguri-ţi-aş azalee
Să-mi simţi gustul, de femeie,
În culori ispititoare
Şi alean. De muritoare.

Muguri-ţi-aş flori de şesuri,
Miresmându-ţi înţelesuri
În poeme insolite
Dorurilor răscolite.

Muguri-ţi-aş busuioace
Doar de mine s-ai noroace
Cât mi-s gândurile-nvoalte
Şi-mi faci slovele înalte.

Muguri-ţi-aş flori de piatră,
Cât îi eşti inimii, vatră,
Şi din gând răsar zorele
Pâlnii treacătelor mele.

Muguri-ţi-aş dumitriţe,
Garofiţe şi crăiţe
Flori de tei şi ment-amară
Seminţii din mine, iară.

Muguri-ţi-aş flori de taină
Să-ţi fiu primăverii, haină
Toamna, confidenţă verii
Iarna, tindă-mlădierii.

Ca, sub rugii de zăpadă,
Să-ngrijeşti fără făgadă
Mugurel de înflorire'n
viţă. De neostoire.

Muguri-ţi-aş siminoc
Peste timp, spaţiu şi loc
Să-ţi irump, pe tâmple vise,
Muguri-ţi-aş legi nescrise.

Bate-un vânt de primăvară
Te iubesc! Ca prima oară!

aprilie 2017

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn cărţii

CARTEA – Inimă de Mamă,
CARTEA – Soare-n răsărit,
CARTEA – Foc ce încălzeşte inimi tinere
Şi Sfânt Cuvânt,
Ce-aripi prinde-n orice clipă,
Porumbel cu ramuri verzi în cioc,
Care zboară peste ape-nvolburate
Şi vine la-mpărat
Cu veste bună şi cu inimă de foc.

CARTEA – raza mea de Soare,
LUMINĂ din Astrul Sfânt,
Tu eşti steaua ce răsare,
Iarbă verde pe Pământ,
Tu eşti Cerul, eşti Poveste,
Eşti Soare din Univers,
Tu eşti floarea ce-nfloreşte,
Fericire eşti şi vers!

Tu eşti cântec şi Lumină,
Eşti IZVOR vindecător,
Eşti o floare în grădina
Înţelepciunii şi eşti dor,
Dor de cântec şi visare,
Pace, zâmbete şi vers,
Eşti lumina cea Divină,
Ce planează-n Univers!

Când deschid filă cu filă
Şi cuvintele se-nşiră,
Pline de intelepciune –
Se-umple casa de LUMINĂ.

poezie de Valentina Moroşanu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe apa lumii

Pe apa lumii ne-am născut,
Cu ploi iubind pământul,
Din norii timpului crescuţi,
Ne poartă-n viaţă vântul.

De ce oftezi iubita mea?
E-atât de-aproape cerul,
Suspin şi eu de umbra ta,
Că-mi lasă-n aer gerul.

De ce să pleci în singur gând?
Din mine strig de tine,
Când ţi-am gustat zarea, arzând,
Şi undele divine.

Căldură când şi când mi-ai dat,
Din foc de gene scurs,
Mi-ai mângâiat cu gura viaţa,
Sărut din suflet strâns.

Femeia zilelor cu soare,
Din legea primăverii,
Mai lasă-mi palmele să-ţi mângâi,
Să-ţi înflorească merii!

poezie de Aurel Petre (10 martie 2021)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre steaua mea

Rădăcinile mă ţin legată
N-am puterea să mă smulg şi-aş vrea,
Să mă rătăcesc prin lumea toată.
Nu vrea să m-ajute cineva?

Aduceţi un val să-mi surpe malul,
În derivă tot plutesc şi-aş vrea
Să-mi găsesc un port să-mi las amarul.
Nu vrea să mă înece cineva?

Aduceţi-mi o secure lată
Să ciopliţi din mine toţi aş vrea,
Să fiu crucea unui vis o dată.
Nu vrea să mă poarte cineva?

Aduceţi-mi o făclie aprinsă
Rug în noapte să devin aş vrea,
Că de-un veac tot ard deşi sunt stinsă.
Nu vrea să m-aprindă cineva?

Aduceţi-mi un potop de stele
Veşnicia s-o împart aş vrea,
Tot întind tăcut mâna spre ele.
Oare o s-ajung la steaua mea?

poezie de Luiza-Adriana Grama din Drumul spre steaua mea
Adăugat de Cristian Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme suspendate

Mă afum cu o lumânare
De aceea a iadului, tare..
Clipa trecând şerpuitoare
Nu te aud culoare-n zare.

Nisipul sa oprit se pare!
Privind în dune de umbre,
Să te zărească mirare
Ce-n trupul lui răsare

Oaze ochilor mei orbi
Mirajelor timpului robi
Până ai apărut deodată
In zbor pe filă fermecată

Mângâindu-mi călimara
Precum Aladin lampa
Să mă scape de vampa
Singurătate selenară

Ce-o duceam in zi şi seară
In desaga mea de cuvinte
Pe cămile de fum în minte
Ca un beduin de ceară

Ce se topea în soare
Renăscând în frig de noapte
A deşerturilor fără metafore
Ce mi le-ai născut tu poveste

Cum în o mie una nu mai este
Prin grădini nemaivăzute
Semiramidă de şoapte
Prin poemele mele suspendate

De curcubeie-nfipte-n stele
Să legene-n cuiburi de flori
Când tu spre mine zbori
Răsfind rouă in versuri

Să naşti din fiecare punct
De nisip câmpuri de maci
Albaştri si rosii şi violet
In metafore de curcubeie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!