Vreme de câine

gerul s-a strecurat în fiecare atom
din trupul ameţit de febră
şi soarele a făcut scrum
fluturii şi florile şi speranţele

era un vagabond aproape banal
cu barba crescută şi sură
aproape imaterial de slab
învelit în zdrenţe găurite

nemâncat de zile-ntregi
numai piele şi os
umbră şi şoapte
stătea cuprins de frigul necruţător

aşezat pe o piatră
încerca să aprindă surcelele
şi bucăţile de hârtie pline de fecale
îndesând paie cu mâinile congelate

maidanul acela era plin de gunoaie
cartoane şi sticle sparte şi resturi
ca şi el
cu duhori dulcege duse de vânt

focul a început să crească
era aproape voios
îl simţea pe faţă şi-i venea
să se bage pe el însuşi în focul izbăvitor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremura violent

în cămăşuţa lui prea strâmtă
pentru un poet aşa de mare
nenorocit de prea mult geniu
stătea de veghe în jurul ultimului
volum de versuri ce avea să se scrie
era în chinurile facerii de poezii
cu lumina care-i venea direct în cap
se temea puţin să nu sfârşească
în focul creator ce a început
să-i încălzească la început paşii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A redus vorbirea

la cântec şi naviga de nu se vedea
pe corăbii de hârtie albă scrisă
cu tot felul de poezii făcute-n vis
când luna călărea un nor nărăvaş
cânta la fiecare cuvânt şi când cerea
un sărut se punea pe cântat
credea că e o binecuvântare
la început stătea lângă cer şi pretindea
o vină imaginară ce rodea privirea lui
apoi s-a învelit în frunze pieritoare
şi pătura de stele era deasupra
cânta ca un greiere când dorea
să vorbească cu mâinile
care îl mângâiau noapte de noapte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele, vântul şi gerul

Trei călători fantastici cutreieră pământul:
Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul.

Unul dă viaţă, altul dă moarte, apărând,
Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.

Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară,
Ca soarele de vie, ca vântul de uşoară.

Şi-i zic: Copilă dragă, alege din noi trei,
De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!

Românca le răspunde cu o veselă zâmbire:
Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire!

Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins?
Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins.

Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine?
Am să îngheţ la iarnă şi inima din tine.

Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ţi arzător
Cât mi-a suflă în faţă un vânt răcoritor.

Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o gerule de gheaţă,
Cât vântu-n miezul iernii nu mi-a suflă în faţă.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resturi

Resturi de fructe
sunt foarte multe,
resturi de pâine,
de azi pe mâine,
resturi de haine,
cârpite, dar faine,
resturi de cărţi
te-ajută să-nveţi,
resturi de eră,
pentru cine mai speră,
resturi de iubire,
ce vis subţire,
resturi de oameni,
flămânzi şi fameni,
resturi de viaţă
avem în faţă!...

Stau şi mă-ntreb,
mai avem ceva-ntreg?...

Fructe străine,
de chimicale pline,
pâine umflată,
parcă e din vată,
haine ieftine tare,
de înmormântare,
cărţi groase şi multe,
de nimeni citite,
vor fi şi ere noi,
în timpul d-apoi,
iubire de zor,
la televizor,
oameni solizi, întregi,
musculoşi, dar blegi,
viaţa-i toată-n faţă,
da-n umbră şi ceaţă!...

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vibraţii… ample, aproape balans

înăuntru
cuminte şi încrezător, numai că
nu ştiu
sunt câţiva care imită prosteşte
gesturi
omeneşti în sine peste tot
în jurul meu ieşind zeci de
mâini fluturând, tălpi desculţe,
uneori contorsionaţi –
din trupul meu

în fiecare atom, fiecare părticică
întinde lăbuţe a îmbrăţişare
vântului
piscului
razei

cuminte, ghemuit cu genunchii
înveliţi în hârtie albă, aici
o mână vă face semne
şi nu-s adii!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un leu

cu dinţii de lapte care se uita
la cerul dubios de senin
într-o dimineaţă de octombrie
tremura ca o frunză moartă
simţea săgeţi în adâncul sufletului
nici banca centrală nu-l mai putea
întări sau să-i dea aripi. cu dinţii lui
ar muşca mâinile care-l hrăneau
cu lapte cum scrie la cartea lor
fără carne artificială simţea
nevoia de a sfâşia ceva viu
şi-a făcut culcuş în fiecare bancă
dar nu reuşea să crească

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ţin minte şi-acum
ziua aceea
când am aruncat
cu buchete de flori
în tine

neaua începuse
să-ţi crească din piele

eu îmi pregăteam
pentru muncă
obrazul palid
şi nepurtat

gerul îmi venea bine

calcai hainele
pentru un alt anotimp
ce avea
să se aprindă în mine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

ţânţari pe pereţi -
scrumiere de inox
aproape pline

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii viaţa e ca mersul melcilor băloşi

stătea cu faţa la perete
degetele ei încercau un contur al unei inimi descompuse
în piese de puzzle
era atât de aproape de perete
(pusă la zid de însăşi viaţa)
încât se întreba dacă nu cumva acela îi va fi locul de veci
simţea aerul nerespirabil, iar frigul îi intrase în oase
precum un chiriaş în odaia cea de toate zilele
norii îşi făcuseră culcuş pe bucata ei de cer,
iar ploaia îi schingiuia trupul
pe unicul zid pe care îl ştia urcau şi coborau
la infinit
melci băloşi
anticipând un sfârşit
înnămolit şi rece
rece ca moartea

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce nu înfloresc bujorii
Sub bolta-nvăluită-n fum,
De ce sunt împietriţi cocorii
În norii grei de praf şi scrum?

De ce vibrează-n lacrimi lacul,
De ce nu-i grâul pân' la brâu,
De ce nu cântă pitpalacul
Şi-s decibeli scăpaţi din frâu?

De ce păşim pe ierburi împietrite
Şi-i roua roşie-n dumbravă,
De ce muşcăm din mere înroşite
În focul lacului de lavă?...

De ce? De ce? De ce?

Răspunsul vine dinspre viitor,
Departe nu-i, e chiar aproape,
Simţim, deja, un iz înţepător
Şi-o greutate pe pleoape.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpădia şi boul

Printre gunoaie, pe-o tarla pustie,
A răsărit timid o păpădie
Şi s-a întristat că-n jur, până departe,
Erau doar mărăcini şi sticle sparte.

Şi ce mirosuri grele, infernale,
De câini şi iepuri morţi, şi de fecale,
În arşiţa de foc umpleau văzduhul,
Că îi venea îndată să-şi dea duhul.

Şi s-a rugat cu foc încrezătoare,
O, Doamne, Tu mă scapă de duhoare,
Şi îngerii din ceruri îi convoacă,
Ca să mă scoţi mai repede din cloacă.

Dar, iată, sub a soarelui văpaie,
Păştea un bou bătrân printre gunoaie,
Ce neputând durerea-i să înţeleagă,
Făcu pe ea o balegă întreagă.

Nu este loc de nicio îndoială
Că de aici desprindem o morală:
Oriunde-ai fi, în orice împrejurare,
Poţi să ajungi într-un rahat mai mare.

poezie de Octavian Cocoş (1 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă târzie (rondel)

nu vreau să trăiesc iar o altă dramă
să-mi rispesc speranţele în vânt
iubiri de la prietenii la cataramă
le-am împletit voioasă în cuvânt.

atâtea amintiri le-am aşezat în ramă
cu zâmbete ce-şi iau răscolitor avânt
nu vreau să trăiesc iar o altă dramă
să-mi risipesc speranţele în vânt.

bătrâneţea mea e-n straie de aramă
este tot mai aproape de mormânt
m-aş ascunde de ea într-o cramă
să mă îmbăt cu poeţii să cânt.

nu vreau să trăiesc iar o altă dramă
să-mi risipesc speranţele în vânt.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape melancolic

Aproape melancolic
Aproape eu şi tu
Aproape polifonic
Ascult un impromptu.

Eram aproape tu
Erai aproape eu
Acelaşi impromptu
Altcineva mereu.

A fost să fie aşa
A fost să nu fi tu
În palme ţin cenuşa
Acelui impromptu...

poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om iubeşte aproape întotdeauna din alte motive decât cele care îi par reale. Un îndrăgostit poate fi la fel de plin de secrete faţă de el însuşi, ca şi faţă de persoana iubită.

citat din Ben Hecht
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul de vânt

Ca o dedublare în piele
trupul se lăsa obligaţiei de încălzire
ca o pregătire pentru sex.
În anumite momente de încleştare a dorinţelor
când ele se suprapun
peste întâmplări,
se declanşează declicul.

Nimeni nu mai încurcă zilele cu nopţile
nici cu întunericul din noi
împrejmuit de lumină.
În acest fel vinovată
tăcerea noastră
nu ştim de ce zace.

În adâncul cuvintelor nespuse
prea multă neîncredere şi văicăreală,
lipsă de vână şi acţiune.
Culcuşul nostru sărac
are tot mai puţină căldură,
lipseşte scânteia care aprinde
focul acela de vânt
care se extinde.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape te-am uitat

Aproape te-am uitat. Nu mă mai bântui,
Doar ziua mai tresar la câte-un gând,
Doar noaptea mă mai tulbură cu cântu-i
O pasăre din ramul tremurând.

Aproape te-am uitat. Doar pe alee
Când trec, îngândurat şi obosit,
Pe lângă lilieci sau azalee,
Încetinesc, o clipă, ameţit.

Aproape te-am uitat. Doar câte-o carte
Când mai citesc, tresar la un cuvânt,
Privesc în gol, apoi o pun deoparte
Şi născocesc un vers pe care-l cânt.

Aproape te-am uitat. Doar totdeauna
Când se arată-n geamul nemişcat,
Cu chipul ei de zână blândă, luna,
Surâd. În rest... aproape te-am uitat...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerneală peste pleoape

Departe-i dimineaţă, cu abur şi pustiu
Aproape e doar frigul, şi-un cer de cenuşiu
Departe e chemare, e fugă şi dorinţă
Aproape e visare, căldură, neputinţă...

Departe sunt întruna, mai mult decât aproape
Cu ochi întorşi-năuntru, cerneală peste pleoape
Aproape sunt în vis, mă caut, mă privesc
Mă-ating cu mâini febrile, mă simt şi mă trăiesc...

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercăm să obişnuim şi focul sacru cu surcelele.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa este aproape trăită

când viaţa este aproape trăită
şi frunzele presimt că se-apropie-un dezastru,
rândunica are multe de făcut, ea care tocmai închide
un zbor în albastru;

până când iubirea îşi va fi şters toate lacrimile
vor trece poate
milioane de ani, milioane cheltuite şi duse
(în vreme ce albinele moţăie pe florile de mac
de-un roşu întunecat, amurg alunecând în noapte;

toate s-au făcut şi s-au spus, şi
sub iarbă
se-odihneşte capul ei,
lângă stejari seculari şi trandafiri –
împăcat în sineşi).

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Never the same

si iti place sa crezi
ca de data asta
totul este diferit de ieri

mai aproape de azi,
mai aproape de maine,
mai aproape de mine,
mai aproape de tine.

peste zari - decenii
peste mari - milenii

nu vom mai fi niciodata la fel.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!