Când viaţa este aproape trăită

când viaţa este aproape trăită
şi frunzele presimt că se-apropie-un dezastru,
rândunica are multe de făcut, ea care tocmai închide
un zbor în albastru;

până când iubirea îşi va fi şters toate lacrimile
vor trece poate
milioane de ani, milioane cheltuite şi duse
(în vreme ce albinele moţăie pe florile de mac
de-un roşu întunecat, amurg alunecând în noapte;

toate s-au făcut şi s-au spus, şi
sub iarbă
se-odihneşte capul ei,
lângă stejari seculari şi trandafiri –
împăcat în sineşi).

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate greşelile pe care le-am făcut vreodată s-au produs atunci când am vrut să spun "nu", dar în loc de asta am spus "da".

citat din Moss Hart
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din 4 milioane de membrii PCR s-au făcut după 1990 40 de partide.

citat celebru din Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din patru milioane de membri de partid PCR, s-au făcut patruzeci de partide.

Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cum s-a făcut

Nu ştiu cum s-a făcut.
Tinereţea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru şi încondeiat.

Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu şi cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.

Lumina egală
nu m-ademeneşte, nu mă-nşală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt şi-n vis din nou au înflorit.

Da. Nu ştiu cum s-a făcut.
Pământu-i mic şi zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni şi nu cad stele,
ca-n nopţile copilăriei mele.

poezie clasică de Magda Isanos din Poezia ieşeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anna: E mai linişte acum peste tot. Trebuie doar să ascultăm. Dacă ascultăm, putem auzi planul lui Dumnezeu.
Neville: Planul lui Dumnezeu...
Anna: Da.
Neville: Hai să-ţi spun eu ce e cu planul lui Dumnezeu. Erau 6 miliarde de oameni pe planetă când infecţia a izbucnit. Virusul KV avea o rată a mortalităţii de 90%, ceea ce înseamnă 5,4 miliarde de victime. Victime ce au făcut stop cardiac şi au murit. Mai puţin de 1% din populaţia globului era imună. Adică, 12 milioane de oameni sănătoşi, ca mine, ca tine, ca Ethan. Restul de 588 de milioane s-au transformat în zombii, care au omorât şi s-au hrănit cu restul oamenilor. Toţi oamenii! Toţi cei pe care noi i-am cunoscut sunt morţi. Morţi! Nu există niciun Dumnezeu!

replici din filmul artistic Legendă vie
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept cu trandafiri

Te aştept cu trandafiri
Şi cu sărutări pe sân,
Cu năvalnice iubiri,
Vrând în suflet, să-ti rămân.

Mângâieri şi dulci cuvinte,
Aburi în cristal de rouă
Şi-un amurg care nu minte,
Când afară-i nor şi plouă.

Te aştept cu buze dulci,
Cu atingeri şi cu şoapte
Şi-ai să vezi şi tu atunci,
Aşternut arzând... în noapte.

Câte doruri curg în tine,
Spre adânc alunecând
Şi-nspre clipele puţine,
Agăţându-se de-un gând.

Te aştept în dimineaţă,
Când luceferi se trezesc,
Trupul când îmi prinde viaţă,
Vino... vreau să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De milioane de ani, florile fabrică spini şi, de milioane de ani, totuşi, oile mănâncă florile. Oare nu-i ceva serios să cauţi să înţelegi de ce florile se ostenesc să mai fabrice spini care nu ajută niciodată la nimic?

Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi existenţa, cu întreaga ei abundenţă. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienţi. Existenţa este însă abundentă - milioane şi milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundenţă. Natura nu este ascetică, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot - în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor... De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe niciun motiv care să justifice existenţa lor, în afara faptului că această abundenţă este în însăşi firea existenţei, această bogăţie este însăşi esenţa ei; existenţa nu crede în sărăcie.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purcelul umbla muşluind prin casă după mâncare şi nici grijă n-avea despre încurcala ce făcuse. Moşnegii s-au ciondănit cât s-au mai ciondănit şi, cât erau ei de îngrijiţi, despre ziuă au adormit. Iară purcelul atunci s-a suit binişor pe laiţă, a spart o fereastră de bărdăhan şi, suflând o dată din nări, s-au făcut că două suluri de foc, de la bordeiul moşneagului, care acum nu mai era bordei, şi până la palatul împăratului. Şi podul, cu toate cele poruncite, era acum gata. Iară bordeiul moşneagului se prefăcuse într-un palat mult mai strălucitor decât al împăratului! Şi, deodată, baba şi moşneagul se trezesc îmbrăcaţi în porfiră împărătească, şi toate bunătăţile de pe lume erau acum în palaturile lor. Iară purcelul zburda şi se tologea numai pe covoare, în toate părţile. Tot în acea vreme, şi la împărăţie straşnică zvoană s-a făcut, şi însuşi împăratul cu sfetnicii săi, văzând această mare minune, grozav s-au speriat, şi temându-se împăratul să nu i se întâmple ceva de rău, a făcut sfat şi a găsit cu cale să dea fata după feciorul moşneagului şi de îndată a şi trimis-o. Căci şi împăratul, cât era de împărat, le dăduse acum toate pe una, şi nici măcar aceea nu era bună: frica!

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte milioane de vorbe ai spus tu în viaţa ta? Ai spus toate vorbele care sunt în Shakespeare, în Göethe şi în Kant. Numai că le-ai combinat altfel.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noah Dietrich: Howard, tocmai ai făcut cea mai mare comandă de avioane din istoria SUA! Am aici o factură de la Lockheed-Martin de 40 milioane de dolari. Crezi că am făcut rost de asta doar din nişte cheluieli mărunte?

replică din filmul artistic Aviatorul
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC student
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcarea părţilor

Nevinovatul poate avea o vină
Că prea puţin a dat la avocat
Când ar fi vrut o vilă şi-o maşină
Cei doi, ca un făcut... s-au împăcat.

epigramă de Ileana Nana Filip din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu. Nu ştiu ce parte din viaţă urmează

Poate-s doar umbrele care mă contabilizează.
În camera sufletului, destul de mică,
aveam puţine lucruri, mai nimica.
Presimt că asta-i tot ce mai contează!
În camerele mari din inimă
dedicate sentimentelor delicate,
abia acum am făcut curat.
Aici, era o colecţie de gânduri ruşinoase!
Dincolo, un insectar de idei inventate,
aproape vii, care încă mai urinau!
La geam era o gheretă cu tejgea:
consignaţia mea cu vise-mprumutate.
Am aruncat toate deşertăciunile,
am pus becuri, şters praful, perdele...
am stropit cu aghiasmă, am tămâiat;
acum toate sălile astea mari sunt goale.
În mine văd tot mai bine un om împăcat
şi simt lumina şi rostul creaţiei...
A trecut un sfânt tăcut... şi m-a înfiat.
Pentru el făcusem curat!?

O bucurie-nflorită ce ma-ngenunchiat!

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem

viaţa se stinge uşor
într-un trup de ţărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...

luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...

gândurile s-au risipit
în noaptea de ceaţă...
dorinţele au amuţit
în trupul de gheaţă...

iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranţele toate-au apus
ca stelele-n zare...

viaţa s-a terminat
ca apa din ciuturi...
visele s-au spulberat
ca roiul de fluturi...

poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles

Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înţeles că viaţa,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să ştiu ce am de făcut pe urmă...
Am înţeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Şi doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Şi poate aşa voi reuşi...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuşi cândva?
Să trec peste tot şi toate...
Aşa cum mai trece o zi şi vine iar noaptea...

poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa

Nu-mi lăsa tristeţile pe umăr
Ia-mi povara, Isuse, din nou,
Ce mi-ar folosi să le mai număr
Când la toate m-am făcut ecou.
Stau şi mă frământ în miez de noapte,
Domnul meu şi lacrimile curg,
Ce desprind din cerurile coapte
Luminând zadarnic în amurg.

Nu lăsa tristeţea să m-atingă,
Nu lăsa-ntunericul în ea,
Nu-mi lăsa speranţa să se stingă
Astăzi când eşti Tu în viaţa mea.

Mă lovesc cu palmele de ceata,
Mă lovesc cu palmele de zid,
Când se face iarăşi dimineaţă
Într-o altă noapte mă închid.

Vin atâtea, vin să mă frământe
Şi le ştiu pe toate pe de rost
Nu lăsa, Isuse să te cânte
Doar ecoul celei care-am fost.

Vino şi atinge-mă pe umăr,
Ia-mi povara, Isuse-ndrăznesc
Să Te rog, nu mă lăsa să număr
Când atâta, Doamne, Te iubesc...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai făcut?!

Cum ai făcut s-aprinzi iubirea-n mine,
Când nu speram ca cineva s-o facă,
În pieptul meu de tristă Andromacă,
Peste cenuşa vechilor ruine?!

Cum m-ai făcut să mă deschid ca floarea,
Când veşted era rodul meu de-o vreme
Şi sta strivit sub trainice blesteme,
Sperând să îl învii cu sărutarea?!

Cum ai făcut din mine poezie,
Când eram noapte fără stele, lună,
Cu visele-mi pierdute în furtună,
Şi-al lor ecou ce-mi spunea că nu-s vie?!

Cum ai făcut de sufletul nu-mi plânge
Când plâns-a-n van pân' la epuizare,
Iar azi, la fiecare deşteptare,
Îmi fierbe-n vene al iubirii sânge?!

Cum ai făcut ca zilele-mi povară,
Să piară pe pustiile tristeţii
Şi-al tău sărut, ca elixirul vieţii,
Cum le-a-nturnat în clipe care zboară?!

Cum ai făcut privirea mea avidă,
Să-şi afle tihna pe-ale tale buze
Şi-n ochii-ţi oglindită să recuze,
Nisipul din a timpului clepsidră?!

Cum ai facut inima mea să cânte
Chopin, Vivaldi, Debussy, de-a valma
Şi cu destinu-mi şters ai bătut palma,
Ca sufletu-mi în zbor să se avânte?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când împărăteasa văzu mieluşeii păscând pe sub ferestrele împăratului, sări plină de bucurie la dânşii, îi luă în braţe pe amândoi şi-i duse la soţul său. Din clipita asta, feciorul de împărat zi şi noapte nu se gândea decât la mieluşei: îi părea că în fiecare mişcare a mieluşeilor, în fiecare zbieret ieşit din gura lor, în fiecare privire află ceva, care îi cădea greu şi totuşi îi ustura inima. Văzând că soţul său a îndrăgit mieluşeii, împărăteasa iarăşi prinse gând rău şi nu se împăcă până ce, când cu bine, când cu rău, când cu vorbe dulci şi când cu plâns, nu făcu pe feciorul de împărat ca să se învoiască cu pierzarea mieluşeilor. Mieluşeii fură tăiaţi. Ce nu se putu mânca, împărăteasa puse să se arunce în foc... în foc şi piele, şi lână, şi oase, şi tot ce a mai fost. Nu mai rămase nimic. Nimeni n-a băgat de seamă că tocmai pe fundul vasului în care s-a spălat carnea, între crăpătura doagelor, au rămas două bucăţele din creierii mieluşeilor. Când apoi slujnica împăratului s-a dus la vale după apă, bucăţelele de creieri s-au spălat şi au mers cu pârâul până în apa cea mare, care curgea prin mijlocul împărăţiei. Aici din cele două bucăţele s-au făcut doi peştişori cu solzii de aur, unul tocmai ca şi cellalt, deopotrivă, ca să se ştie că sunt fraţi gemeni.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul, o zi scânteietoare

Vântul, o zi scânteietoare... mi-au intrat
în suflet cu mireasmă de iasomie.

"În schimbul acestui parfum de iasomie,
aş vrea parfumul trandafirilor tăi."

"Nu am trandafiri; toate florile
din grădina mea sunt moarte."

"Bine, atunci voi lua petalele scuturate,
frunzele galbene şi apa din fântână."

Vântul a plecat. Şi-am plâns. Şi mi-am spus:
"Ce-ai făcut cu grădina pe care ţi-am încredinţat-o?"

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă bucuriei

Slavă ţie, stea curată
Voie bună pe pământ
Astăzi te simţim aproape
Sol din Rai cu soare sfânt.

Vraja ta aduce iară
Pe popor lângă popor
Toţi pe lume fraţi noi suntem
Când apari uşor în zbor.

Cine a avut norocul
De prieteni buni să dea
Cine ştie ce-i iubirea
Lângă noi cântând să stea

Fericit un suflet drag
Te poate face pe pământ
Cine n-a simţit iubirea
Plece dintre noi plângând.

Milioane strângeţi rânduri
Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!

cântec, muzica de Ludwig van Beethoven, versuri de Schiller din Simfonia a 9-a (1785)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!