Sonetul 8

Când muzică asculţi, de ce să te-ntristezi?
Plăcută-i armonia, stridenţa-i zbuciumare
De tot ce nu desfată, de ce să te-ataşezi
Şi să accepţi plictisul cu-aşa plăcere mare?
Şi dac-a ta ureche se simte agresată
De simfonia celor ce s-au căsătorit
Să ştii c-acele note te mustră deodată
Că tu acum cânţi solo în loc să fi iubit.
Priveşte cum o coardă şi soaţa ei de-o seamă
Vibrează împreună, într-un acord deplin
De parcă tatăl, pruncul şi-o fericită mamă
La unison îţi cântă cu glasul cristalin.

Şi-această melodie ce vorbă-n ea nu are
Îţi cântă doar un lucru: "Tu singur n-ai valoare".

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine e fata care cântă la pian?

O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Şi ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Şi ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Şi vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Şi toţi se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?

poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte note

Şapte note muzicale
Şi surori pe portativ,
Ies din corzile vocale
Şi răsună atractiv.

Şapte note ne încântă
Cu acordurile lor
Când în aer se avântă
Şi se-adună într-un cor.

Şapte sunete vibrează
Şi ne trec pe la ureche,
Se-mpletesc şi-apoi creează
Melodii fără pereche.

Fiecare străluceşte,
Dar ar vrea ca să ne spună
Că valoarea noastră creşte
Când lucrăm toţi împreună.

poezie de Octavian Cocoş (16 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul stelelor

Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
şi-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă şi Pământul,
cântă şi lacul albastru,
în care se oglindeşte cerul,
ce dirijează concertul broaştelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
şi ne ţine de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul şi pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrăţişându-se cu roua dimineţii,
cântă şi lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna şi destinul,
cântă şi inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilsa: Cântă doar puţin, Sam. De dragul vremurilor de-altă dată.
Sam (minţind-o): Nu ştiu la ce vă referiţi, domnişoară Ilsa.
Ilsa: Cântă, Sam. Cântă ''As time goes by''.
Sam (minţind-o iar): O, nu mi-l aduc aminte, domnişoară Ilsa. Nu am mai cântat demult.
Ilsa: Îl voi fredona pentru tine. Da-di-da-di-da-dum, da-di-da-dee-da-dum... (Sam începe să cânte.) Cântă, Sam. (Sam cântă)
Rick (vine repede): Sam, parcă ţi-am spus să nu mai cânţi as... (O vede pe Ilsa. Sam acoperă pianul şi îl duce departe.)

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia culorilor

mă trezesc în zori când cântă cocoşii
cerul violet este plin de vrajă
îmi mângâie chipul luminile roşii
acoperă munţii care stau de strajă.

arborii îmbracă încă salopeta verde
trudesc să fie aer proaspăt pe pământ
ceaţa cicălitoare peste văi se pierde
norii albi se împrăştie-n vânt.

trandafirii roz mai zâmbesc în grădină
parcă îmi fac semne că le este sete
crizanteme albe cântă în surdină
romanţa toamnei scrisă în versete.

savurez cafeaua în armonia florilor
şi trec în agendă simfonia culorilor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu chitara albastră (extras I, VI)

I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaş ca atâţia alţii. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt".

Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuşi,

Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viaţă noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."

VI

O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbaţi de chitara ta albastră;

Prezenţi în melodie, dar într-un spaţiu cu-alte legi,
Diferit, dar noi aceeaşi – locul altul, înţelegi?

Un teritoriu unde lucrurile sunt cum se văd,
Doar teritoriul e schimbat de chitara ta albastră

Şi plasat astfel încât, dincolo de-orice schimbare,
Este perceput în atmosfera lui finală

Şi în momentul lui final, în felul-n care
Conştiinţa artei se îndreaptă spre final când

Gândirea zeului este rouă-înfrigurată,
Iar spaţiul însuşi îi devine melodie. Chitara-albastră

Se transformă în locul lucrurilor cum sunt ele-n viaţa noastră,
Creaţia-înţelesurilor din chitara cea albastră.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 80

O! Cât de mic mă simt când scriu de tine
Ştiind c-un spirit mai înalt te cântă
Şi cu putere-n slavă el te ţine,
Iar eu stau mut, căci versul nu-mi cuvântă.
Tu eşti precum oceanul ca valoare
Pe tine multe pânze navighează,
Dar barca mea e mică, a lui mare
Şi pe întinsul tău mă eclipsează.
Dar chiar şi-o apă mică-mi dă plutire
Atunci când el despică profunzimea;
Ori mă zdrobesc de-atâta zguduire
Când nava lui se îngâmfă cu mărimea.

El înfloreşte, eu îmi văd sfârşitul,
Însă e rău că m-a distrus iubitul.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate oare cineva să fugă de adevăr? Adevărul suportă orice. Toate strunele minţii mele cântă această muzică. El este cântăreţul. El este cel care cântă această melodie în mine. El este cel care a făcut să apară acest val de muzică în trupul şi în mintea mea.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cvartet în familie

Soţul cântă la timpan,
Fiul cântă la vioară,
Fi'ca cântă la pian,
Soaţa e solistă: zbiară!...

epigramă de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cvartet în familie

Soţul cântă la cimpoi,
Fiul cântă la oboi,
Fi'ca cântă la vioară,
Soaţa e solistă: zbiară!...

epigramă de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântăreaţa anonimă

Cine cântă la fereastra cu perdelele-nflorate,
Că nu-i cântec de femeie
Şi nici cântec de vioară?...
Cine-aruncă pe fereastră note vagi,
Desperecheate,
Dintr-o veche melodie,
Care urcă
Şi coboară
Ca o lentă agonie
Pe diezi de serpentine
Şi bemoli de mici confeti?...
Cine?...
Cineva cântă!
Dar cine
Cântă parcă pentru mine?...
Cine cântă nu se ştie!...
Poate-i toamna, ce-ntârzie,
Ca bolnavii de ftizie,
Pe aleile pătate de rugină
Şi noroi...
Şi pe prima indecenţă a castanilor eroi -
Invalizi, aproape goi!...
În odaie, la fereastra cu perdelele-nflorate,
Nu e nimeni!...
Şi-n odaie cântă, totuşi, cineva!...
Doamne!...
Cine cântă-aşa?
Cine-mperechează-n noapte
Note vagi, desperecheate?...
Cine-mi luminează calea
Şi m-aduce până-aci?...
Cine-mi schimbă noaptea-n zi?...
Cine cântă?...
Cine-o fi?...
A tăcut!...
Un glas ce tace este-o "Pasăre albastră"
Care-ţi zboară pe fereastră...
A tăcut!...
Dar la fereastra cu perdelele-nflorate
Nevăzuta cântăreaţă anonimă
Când ieşi dintre culise, să-şi arate
Ca la teatru-n faţa rampei
Chipul vechi
Şi rochia nouă,
Iată că-ncepu să plouă!...
Plouă...
Plouă!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul gropar (sapă şi cântă):
În tinereţe când iubeam, iubeam,
Mi se părea o mare desfătare
Şi timpul, of, în loc l-aş fi oprit, dacă puteam,
Doar că s-a vădit a fi, of, o-nchipuită răsfăţare.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul V, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 de Cupe (Sonet Tarot)

Acum trăieşti o mare bucurie,
Prieteni şi colegi te înconjoară
Şi atmosfera-i plină de magie,
Sărbătoreşti cu inima uşoară.
Ai dobândit un lucru de valoare
Eforturile tale au dat roade
Şi te gândeşti la lucruri viitoare,
Că peşte mult acum ai în năvoade.
Însă când piedici multe-ţi stau în cale
Nu reuşeşti să le învingi pe toate
Şi viaţa ta e numai chin şi jale,
Că nu ai niciun fel de rezultate.

Când reuşeşti, bea, cântă şi petrece,
Când eşuezi, să ştii că totul trece.

sonet de Octavian Cocoş (21 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei, hai să ne rugăm

Nepotul meu îmi spune-ntr-una
Că nu-i iubit. - Ia vin' la buna.
Te rog, nu plânge puiul meu,
Căci te iubeşte tatăl tău.

Iubire de părinţi, curată.
Tu ai şi mamă, ai şi tată.
Seara, când vrei ca să te culci,
În gând, tu rugăciuni să zici

Cerându-I, Lui, ce îţidoreşti,
Iar pe părinţi să îi iubeşti!
Dacă ceva te va durea,
Domnul va fi alăturea.

Haide, Andrei, hai, împreună,
Acum să stăm îngenunchiaţi.
Şi, să punem o vorbă bună,
La Dumnezeu, pentru ceilalţi.

Andrei, nicicând să nu ai teamă,
Atâta timp cât ai o mamă.
Şi pe părinţi să îi asculţi;
Pe Dumnezeu să nu Îl uiţi!

Hai, puiule, să-ngenunchem
Şi amândoi să ne rugăm.
Seara 'nainte de culcare,
Să îi închini o cruce mare.

De spui: "Tatăl nostru" în gând,
Domnul te-aude orişicând.
Haide, Andrei, să-i mulţumim,
Că suntem sănătoşi, trăim!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (1 aprilie 2006)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi

visele mi le-au aruncat
în adâncul pământului,
de acolo izvorăşte
lumina cerului...

seva copacilor
se prelinge pe trupul
tău firav,
e lacrima mea,
de altfel mult mai
dulce-amăruie ca niciodată...

copacii îţi cântă balade,
îţi cântă dezamăgirea de ieri,
când inima mi s-a oprit,
când nimic nu mai era la fel...

acum stai şi asculţi,
prăbuşirea frunzelor,
din copacul vieţii,
undeva, departe,
sunt şi eu,
aşteptându-te cu dor...

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!

Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul şi nu tace,
Primăvara la toţi ne place!

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Claudius: Laertes, tu ţi-ai iubit tatăl? Sau doar vădeşti o spoială de durere, un chip cu inimă haină?

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul IV, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 3

Priveşte în oglindă la chipul ce-l zăreşti
Şi spune-i că e vremea din el alt chip s-apară;
Dar dacă tu acum refuzi să-l reînnoieşti
Vei umili o mamă, vei înşela o ţară.
Căci care frumuseţe cu pântec fără rod,
Cultivator dibaci, te-ar alunga pe tine?
Şi cine-ar fi bărbatul ce n-ar dori un plod
Doar pentru-a fi mormântul unei iubiri de sine?
Iar mama ta în tine priveşte ca-n oglindă
Chemându-şi înapoi al vieţii ei tezaur
Şi ca printr-o fereastră ea poate să surprindă,
Chiar dacă e zbârcită, a ta vârstă de aur.

Dar dacă tu trăieşti şi nu laşi amintire
Când singur vei muri nu vei avea cinstire.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 134

El e al tău, cum am mărturisit,
Iar eu voinţei tale-i sunt zălog
Poţi să mă ţii, dar pe al meu iubit
Lasă-l cu mine, doar atât te rog,
Dar n-o să vrei şi liber nu va sta,
Că eşti zgârcită, pe când el e bun;
Şi pentru mine-n scris va garanta
C-un legământ solemn şi oportun.
Însă cu-al frumuseţii tale drept,
Tu totul ei, dar eu acum te-acuz
Că-mi execuţi amicul, şi m-aştept
El să plătească, c-am făcut abuz.

Şi l-am pierdut, iar tu ne-ai dobândit,
Că eu nu-s liber, chiar dac-a plătit.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger şi talaz

Pianul nostru cântă cu-aceeaşi pasiune
O nouă melodie ce urcă înspre cer
Chemând în juru-i norii ce par să se adune
Ca în cetăţi oştenii când vine-un curier.

O nouă melodie se-nalţă înspre cer
Pe note de iubire, uşor, ca un descânt
Ce poartă-n valuri albe şi negre spre eter,
Talazul care creşte-n asaltul unui vânt.

Pe note de iubire, uşor, ca un descânt,
Mişcarea mâinii care de clape se atinge,
E-oprită de o alta, slăbită în avânt,
Iar valul ce vuieşte, în mare,-încet, se stinge.

Mişcarea mâinii care de clape se atinge
E-oprită de iubire c-o forţă ce învinge.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!