Sonetul 8
Când muzică asculți, de ce să te-ntristezi?
Plăcută-i armonia, stridența-i zbuciumare
De tot ce nu desfată, de ce să te-atașezi
Și să accepți plictisul cu-așa plăcere mare?
Și dac-a ta ureche se simte agresată
De simfonia celor ce s-au căsătorit
Să știi c-acele note te mustră deodată
Că tu acum cânți solo în loc să fi iubit.
Privește cum o coardă și soața ei de-o seamă
Vibrează împreună, într-un acord deplin
De parcă tatăl, pruncul și-o fericită mamă
La unison îți cântă cu glasul cristalin.
Și-această melodie ce vorbă-n ea nu are
Îți cântă doar un lucru: "Tu singur n-ai valoare".
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.