Sonetul 134
El e al tău, cum am mărturisit,
Iar eu voinței tale-i sunt zălog
Poți să mă ții, dar pe al meu iubit
Lasă-l cu mine, doar atât te rog,
Dar n-o să vrei și liber nu va sta,
Că ești zgârcită, pe când el e bun;
Și pentru mine-n scris va garanta
C-un legământ solemn și oportun.
Însă cu-al frumuseții tale drept,
Tu totul ei, dar eu acum te-acuz
Că-mi execuți amicul, și m-aștept
El să plătească, c-am făcut abuz.
Și l-am pierdut, iar tu ne-ai dobândit,
Că eu nu-s liber, chiar dac-a plătit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.