Viață...
(ești frumoaså... primăvara când înfloresc pomii, vara, toamna când se coc strugurii si iarna când frumusețea ta rămâne neatinsă)...
Viață, viața cum mai treci
Printre flori și tămâioasă,
Anii se duc nu îți pasă
Te strecori de parca-i fi
Iederă ce crești pe zid!
Când mă-ntorc să te privesc
Nici măcar nu te găsesc,
Să rămâi la locul tău,
Ești fugară, vrei să pleci!
De-aș lupta cu munți de piatră,
Tot îmi smulgi anii din viață
Și mă faci să râd ușor
Doar de te-ai opri în loc!
Viața, viață să nu uiți
Cât de prețioasă ești
De ești tânăr sau båtrân
Toți te roagă să rămâi!
Chiar sărac, bogat de ești,
Tot ai vrea să mai trăiești
Și te cert seara de seară
Să nu uiți de-a ta povară!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat
Totuna sunt veninul și dulceața,
Chiar binele și răul par la fel,
Ești conformist și, totuși, ești rebel
Plângând, tu râzi; așa îți trece viața...
Răspunzi cu "Da!", deși ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu dorești să fugi,
Și-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai ești chiar tu.
Tu furi și-apoi, căit, tu dăruiești,
Ai vrea să urli, dar îți place mut,
Ai câștigat și, totuși, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deși drept nu ești!
Ești prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubești săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gașcă, dar rămâi...
Prea ești deștept, când proștii te-nconjoară,
Și familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Ești înăuntru, doar când ești... afară.
Ești extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, ești de stânga - vai!,
E ca și cum în Iad ai fi în Rai,
Ești "contra", mai întâi, și apoi "pentru".
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai știe,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Și vrea să te redea pe tine ție!
poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Ce ești?
Ești domn, ești sclav, dar și stăpân,
mă iartă dacă îți greșesc,
când gândurile se opresc
în calea vietii, când nu ești!
Nu te-nțeleg de ce îmi vrei,
iubirea când nu poți s-o dai
ești domn, ești sclav, dar și stăpân,
dar nu ești singur pe påmânt!
Când îți vorbes nu vrei s-asculți,
cuvintele mi le oprești
te știi de domn, dar ești și sclav
iubirii ce o porti și-o dai!
Când îmi săruți privirea
văd bolta cerului de sus,
un amalgam de stele mari
ce-mi mângâie iubirea!
Ești domn, ești sclav, dar și stăpân,
te vreau așa în viața mea
deși mi-e greu să înteleg
cât de serios mă porti în ea!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că ești mare, că ești mic...
Când ești mic, asculți de tata.
Când mai crești, îți croiești soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.
Prea mult nu agonisești,
Doar atât cât să trăiești.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.
Cam des cerul îl privești.
La viață nu mai gândești.
Aștepți ceva și nu știi ce,
Dar știi că locul, sus îți e.
Ai fost copil și nu mai ești.
Roata vieții n-o oprești.
Asta-i viața omului.
Este vrerea Domnului.
După cum se vede treaba,
Muncim și muncim degeaba.
Că ești mare, că ești mic,
Când te duci, nu iei nimic.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Și vine toamna
Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...
Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...
În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..
Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...
Si trece vara, vine toamna
dar trec si anii printre noi,
rāmân si singuratici pomii
cu frunze galbene ce mor!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu
Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți să fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei să ne ridici din nou.
Fără să știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentru că nu sunt pregătit.
Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place să te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău să fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi să fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumoasă ești
Doamnă, ce frumoasă ești!
O să cazi, vezi unde calci,
Părul ți-e ca lâna albă
Sufletul ca pâinea caldă...
Altă dată să m-aștepți,
Să te-ajut si fără preț
Să te țin mereu de braț
Și atunci când stai pe pat
Multe ploi și ierni amare
Au trecut ca raze-n soare,
Ai uitat și cum te cheamă
Vezi, trec anii fără teamă.
Dar să nu te superi, doamnă!
Așa se întâmplă toamna
Când cocori nu mai zboară
Totu-i cântărit să doarmă.
Și să nu te temi știi, doamnă!
Chiar de ar veni puhoaie
Ne poate lovi oricând
Și pe tineri și bătrâni...
E normal că ești așa,
Doar durerea te mai vrea
Orice-ai face nu mai poți
Râzi de-al tinereții zbor,
Una vrei alta primești,
Lacrimi curg și nu-nțelegi!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vă puteți imagina cât de amar și cât de nefiresc, de insuportabil este jocul cu tine însuți, jocul de a te preface că ești altcineva decât ești și de a încerca să uiți ceea ce nu poți uita, ceea ce nu vrei să uiți. Vrei să fii altfel decât ești, dar nu poți fi nici măcar ceea ce ești cu adevărat. Ești ca un fard prost care îți demască adevărata identitate, căci lumina privirii îți întunecă pleoapele și când nu mai știi cine ești sau ce ești, ajungi să fii uitat într-un colț de suflet, ca o vechitură inutilă, roasă de carii.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu faci decât sā ucizi
iubirea,
ca o pasăre rănită
ce-și frânge aripile
și piciorul e prins în laț,
așa ești tu în clepsidra
timpului rămas!
Ești Proust cu uitarea,
ești Shakespeare cu
tăcerea,
ești Baudelaire cu
iubirea
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ești orfan...
Când ești orfan, de pieptul mamei,
Ca micii cuci de mama lor,
Râvnind la mangâieri caline,
Ca mulți copii în fașa lor,
Plângi cu amar, visezi un dor,
Nu știi de ce, cauți o soră, cauți un frate.
Când ești orfan, de sânul mamei,
Simți că toate-s împotrivă,
Și luna plină este rea,
Destinul să ți-l schimbe ar vrea,
În cotituri grele și dure,
Trăiești viața ca un iad,
În zile sure.
Când ești orfan, de orice sfat,
De orice zâmbet părintesc,
Nu știi ce înseamnă, te iubesc,
Ești fericit doar că ai viață,
Nu știi, cum vrei să o trăiești,
Nu știi ce să ceri de la ea.
Când ești îndoctrinat în muncă,
Ca boul în jug, fără de voie,
Copilăria, crudă slugă...
Ai doar resentimente false,
E greu să îți adori părinții,
Chiar dacă sunt părinți cu acte.
E fals, când spui că îi iubești,
E fals, cum ești în jurul lor,
Doar politețea dă binețe,
În stângăcia vieții lor,
Scăldată în haina neputinței,
Îmbălsămată mai târziu
De amărâtele regrete.
E fals, când spui că-ți este dor,
De ei și a lor bătrânețe,
Ai milă doar, de-a lor tristețe,
De viața lor, fără umor.
Când ești orfan de fericire,
E fals, când spui, că plângi de dor.
Dar dacă stelele credinței
Se-aprind ca far în viața ta,
Desculț de-ai fi, simți cum răsar
Minunile în viața ta,
Frustrările încet dispar,
Și ierți fierbinte.
poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet rătăcit
De ce... te chem?
Auzi sau doar mă simți?
De ce mă arzi?
Sau doar te... stingi!
De ce imi ești în... ochi?
Doar zâmbet rătăcit?
De ce doar taci
Și-mi ești doar vis?
De ce totuși mai mă simți
Când vrei să mă alungi!
De ce-ți mai pasă....
İnimă înghețată?
De ce sunt Tot?
Un Tot de... tine!
De ce-mi ești... clipă?
Clipa ce-mi rămâne!
De ce te simt în piept?
Doar n-ai rămas în mine!
De unde atâta dor acum
Când nu-ți mai sunt demult?
De ce rămâi, de ce nu pleci?
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salsa...
O frumoasă melodie Salsa,
Și sufletul tău zâmbește,
În viața mea ești doar tu,
Visul ce-mi aduce surâsul!
În surdină aud melodia
Și găsesc viața frumoasă,
Ca ziua ce curge încet
Până ce noaptea se lasă!
Dragostea mea ești tu...
Departe se aude Salsa
Ca o vrajă ce cheamă iubirea
Printre gânduri și vise răzlețe!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă ești
Frumoasă ești iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.
Frumoasă ești precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-și revarsă,
Frumoasă ești precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubești iară.
Frumoasă ești precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârșit.
Frumoasă ești precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă ești precum e Luna
Când rătăcește printre ele.
Frumoasă ești precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă ești precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.
Frumoasă ești cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă ești, și îmi ești mie,
Iubita mea cu ochi de foc.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești tu, d-nă?
Cine ești tu d-nă? Să-ți bați joc de mine?
Mi-ai luat și sora, mi-ai luat și mama
Ești o arțăgoasă si mereu vrei viață,
Sau poate bătrâni, sau copii în fașă?
Ești meschină, d-nă, si țe-ascunzi la față,
Crezi că nu te prind într-o zi la masă?
Voi negocia dreptul ce-ți revine,
Chiar cu riscul meu într-o altă lume,
Dar să știi, nebuno, că greșești amarnic,
Nu ai scopuri bune doar un drum în lume...
Ce știi să mai faci? Ai tu mâini perfecte?
Ai doar o unealtă ține-o, e pe bune!
Într-o zi anume vei pieri din lume
Dumnezeu va șterge existența ta
Vei plăti cu viața lacrimile scurse,
De la bieții oameni ce-au trecut prin multe.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am nevoie de dragostea ta
Tu-mi ești un înger ce te scalzi
în apa nemuririi,
de acolo mă-nlănțuiești
în mrejele iubirii...
Tu-mi ești un trandafir crescut
sub razele de soare
și-n viața mea ai apărut
să-mi vindeci, ce mă doare...
Tu-mi ești și zâmbet și lumină
și-mi vindeci sufletul de dor,
mă faci să am o viață plină
și azi, si mâine, până mor...
Din vis, în viață mi-ai trecut
și-n veci m-ai vindecat.
Tu-mi ești iubirea ce am vrut,
,, Cea fără de păcat"...
Rămâi acolo unde ești,
în viața mea cea bună.
Tu-mi ești iubirea mea pe veci
și visul cel din urmă...
poezie de Florea Fane Janță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mintea te-a stors, te-a epuizat, când ai urmat-o orbește toata viața, când nici măcar binecuvântatul somn nu mai vine la tine din cauza nesațului ei, când ești sleit și de ultima picătură de energie, acum ești cu adevărat pregătit să lași mintea să moară înainte de a muri. Dacă nu faci asta Chiar Acum, daca nu lași mintea să moară, ea nu te va lăsa să trăiești. Când cu adevărat mintea moare cu tot cu "eu"-l ei infect, când ai ajuns la capătul minții, în sfârșit, ești liber ca libertatea. Ești Liber ca viața și nu ca un corp efemer prizonier în ea! Privește și vezi chiar Acum, chiar în aceasta Clipă, tu ești Viața etern liberă de gândul efemer ce apare chiar acum în ea și încearcă, plănuiește, zămislește și speră până disperă să o ia în posesie!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Detectivul Robert Stănescu: Când ești tânăr nu ești atent. Dovada ești chiar tu. Totul ți se pare curios și ești pregătit să îți asumi riscuri foarte mari doar pentru a-ți satisface o curiozitate când uneori e mai bine pur și simplu să înveți să trăiești cu ea.
replică din povestirea Misterele de la 417 D de A.I. Raluca Băceanu (decembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești ultimul romantic
Ești ultimul romantic
Acoperit de frunze,
Ești ultima iubire
Ce inima o plânge
Aduceți patu-ncoace
E noul început,
Mătăsuri să-l îmbrace
Cu trandafiri cusut.
Sunt ultlima ce caută
Să te cuprind în brațe,
În ierni Siberienne
Când ploile sunt calde.
Doar vântul să te umple
De-aromă și splendoare.
Ești ultimul romantic
Ce dragoste nu are.
poezie de Miriam Nadia Dăbău din Prin singurătatea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Frunze albe de măslin
Curg pe jos într-o feerie
Tu femeie ești suspin
Ești și dor pentru o mie.
Zilele devin povești
Noaptiile o simfonie
Bucurii împarți mereu
De e greu sau de e bine.
Chipul tău e o grădină
Fruntea plină de lumină
Panseluțe, viorele
Izvorăsc privind la ele.
Mâinile sunt prețioase
Crinii albi miros a bine
Brațele îți sunt iubiri
Leagăn pentru ce-i micuți.
Ești soție ești și mamă,
Raze de slipiri pe ramuri
Bogății de bunătate
Pentru toți ce nu au parte.
Scriu poeții despre tine
File-ntregi de simfonie
Tu femeie ești în toate
Ești și viață, ești și moarte!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e teamă
Mi-e teamă că mă uită timpul,
ce curge lin și plin de dor
Sub mărul verde de astă vară,
Trec clipele cu tine ușor!
O viată avem și nu știm bine
Ce facem mâine printre nori,
Mă cheamă gândul despărțirii
Și-l las să plece printre noi!
Frumoasă ești ca zâna nopții
Iubire pleci și tu din nou,
Rămâi cu mine nu fi crudă
Ca amintirile ce dor!
De mor aș vrea să fiu mireasă
În câmpuri verzi cu maci ce dorm,
Să mă privești mereu în fată
Și lacrimi să-ți curgă ușor!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare bogăție
"Cea mai mare bogăție
Dintre lucrurile date
Este aceea s-aibe omul
O deplină sănătate."
FTA
Când ochiul tău privește-n zare
La pomii ce în floare au dat
Și poți vedea așa splendoare
Tu ești bogat, foarte bogat.
Când gura ta dă fredonare
La ce-i măreț și luminat
Mult mai măreț de cât vioare
Ce lucru vrei mai minunat?
Când glas de păsărele cântă
Un cânt măreț și iubitor
S-auzi cum ele binecuvântă
Ce vrei tu mai înălțător?
Când poți cu mâna a bea apă
Cu ea să duci bucata-n gură
Chiar de e pâine doar și ceapă
Ești bucuros peste măsură?
Când încă o zi plină cu soare
S-o vezi în voie ești lăsat
Și altul tânăr, acesta moare
Ce zici, ești binecuvântat?
Când ai pe lume sănătate
S-o ai în corpul tău din plin
Mai poți trăi în răutate
Și murdări darul divin?
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!