Ioana Gărgălie

Brumărel

Brumărel și-a așternut un covor de stele albe
Ce lucesc în zorii zilei peste iarba de smarald
Iar pe frunzele arămii a-nșirat perlele-n salbe
Ca un dregător destoinic cu insigne de herald

Coborât de prin văzduh lasă urme ale Doamnei
Cu o mantie de-aramă și parfum de struguri copți,
Curcubeu de crizanteme pune-n baierele toamnei
Și deschide printre nouri lungi și fermecate nopți

Îi dă vântului aripi să se-agite printre frunze,
Le desprinde de pe ramuri ca pe fluturii în zbor
Și așterne pe alei un păienjeniș de pânze
Desenate în pasteluri, pe sub talpă viu covor

Între zile și-ntre nopți brumărel iscă-o dispută
Zilele se micșorează cu apusuri violet,
Astrul vieții tot mai slab din lumină împrumută
Zânei nopții să inspire un artist și un poet

Nopțile sunt tot mai reci și cern brume în,, creuzet"...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ioana Gărgălie

Culorile toamnei

Toamna desenează pete aurii
Pe smaraldul verde-al frunzelor de nuc
Pune iar rugină pe frunza din vii,
Stoluri călătoare înspre sud se duc

Se pictează-n roșu frunza de cireș
Și în rotocoale, desprinsă de ram,
Mi-o așterne vântul pe sub talpă preș
Și cu stropi de ploaie îmi lovește-n geam

Globuri ca de ceară atârnă-n gutui
Și miroase-a prune coapte, violet
Iar prin vii se-anină struguri brumării
Graurii și mierla cântă în duet

Râde-n dumitrițe azurul din cer
Și pe crizanteme râde-un curcubeu
Iar grădina pare ca un giuvaier
Din culori de toamnă pe un imprimeu

Când amurgu-mbracă nuanțe violet
Dimineți cu brumă rece sidefie
Pun pe umăr toamnei stele epolet
Peste roba ei galben-arămie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Septembrie

E septembrie și vara plânge-n zori cu diamante,
Cu bobițe mici de rouă și se-ndreaptă spre apus,
Cântă păsări migratoare în acorduri disonante,
Mierla și privighetoarea au plecat spre sud... s-au dus...

Se mai zbat prin crizanteme fluturii cu praf de stele,
Tot mai rar susțin concerte greierii îmbracați în frac,
Zboară penele din cuibul părăsit de rândunele,
Și o vrabie se-agită gureșă și fără trac.

Toamna-și pune șevaletul pe cărările din codru
Și pe frunzele adormite ea pictează în culori,
Doar un brad veghează-n mijloc, verde ca smaraldul, mândru
Și cu vârful se înalță printre cariere de nori.

Vântu-n trecere grăbită smulge frunze de pe ramuri
Și le-așterne pe cărare pe sub pașii mei covor,
Norii plumburii se-adună și cu stropi mi-aruncă-n geamuri
Când se scurge vara-n toamnă lunecând încetișor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A nins peste iubirea noastră

Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.

Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

Ne-a măcinat
prin viscole simțirea
Și secole
ne-ar mai răbda iubirea,
Colinde de regrete
Se aud surd în pustie
E frig la noi în suflet
E iarnă pe vecie.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

cântec interpretat de Fuego, muzica de Fuego, versuri de (1 decembrie 2018)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Intr-o zi de toamna

Cum stă ascuns tot cerul sub plapuma de nori
Iar haite reci de vânturi aleargă printre noi
Șoptesc cuprinși de gânduri copacii visători
Cum suflul rece-al toamnei i-a dezbrăcat de foi

Pe fata rece a zilei, slabă și neclară
Își cern a lor apă izvoarele de sus
O frunză prinsă-n spasme leneș se coboară
Și moare-ngenuncheata pe geana de apus

Stau amorțite păsări prinse-n crengi udate
Cu ciocurile-ascunse sub aripi de destin
Și plouă agitat cu sunete ciudate
Pe lumea nemișcată și pe pământ străin

Fuioare lungi de ceață albe pe spinare
Înghite-acum pustiul și-un haos uluit
Iar tăcuta noapte și-așterne la picioare
Covor din lumea moartă cu suflet vlaguit

Marin Voicu

poezie de (octombrie 2019)
Adăugat de Marin VoicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Starea justitiei. Culegere de articole, studii si note" de Marin Voicu este disponibilă pentru comandă online la 55.00 lei.
Ioana Gărgălie

Întrecere cu toamna

Prin hățiș de gânduri s-aprinde-o scânteie,
Pe sub tâmpla stângă fulgeră-o idee...
Să mă-ntrec cu toamna în picturi pe pânză,
Cupru, fier și aur să-ncrustez în frunză...

Întind șevaletul pe-un colț de năframă
Și din sfera dreaptă țes covor de-aramă,
Pe rugina frunzei de tei și de paltin
Cad stropii de aur din penel... când clatin...

De sub bolta albastră razele de soare
Ard prin crizanteme și flori de cicoare,
Prin cireși pun flăcări roșii cum e para
Când se-aprinde cerul la chindie, seara.

În livezi ard globuri de gutuie coaptă
Și atârnă prunul și mărul din poartă,
Brumării și galbeni strugurii din vie
Se ascund sub frunza verde-ruginie...

Când mă-ntrec cu toamna și brodez pastele
Mă înalț în suflet până sus la stele...
Bat aripi cu negru-n cârduri de cocoare,
Frunze, om și toamne... toate-s trecătoare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Brumărel...

Ruginie notă a unui menestrel,
Pe-un covor de aripi...
... pe-un val tulburel....

poezie de (3 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Treziți-vă!

Pluteam ușor prin liniștea din jur
Pe aripi zdrențuite de milenii
În zborul prin întinsele-mi domenii
De pe Pământul încă imatur.

Un zbor prin întuneric și lumină,
Prin ură și iubire sau prin vis,
Prin munți semeți ori peste un abis,
În zile reci sau nopți cu lună plină.

Aud, de la un timp, suspinul greu,
Un geamăt dintr-o cruntă suferință
Al mamei ce vă crește cu credință:
Natura ce-o tratați ca neființă.

Treziți-vă! Atunci, din zborul meu
Am să arunc pe cer un curcubeu.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Stanislaw Jerzy Lec

Zile și nopți

Într-o epocă
Sunt mai lungi zilele,
într-alta nopțile.

tristih de din Aforisme, versuri, epigrame (1980), traducere de Nicolae Mareș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie

Toamna înseamnă: ploaie tăcută, vânt neliniștit, nori întristați, soare timid, frunze-n zbor, melancolie dulce-amăruie, dor de veșnicie, pași de vise pe-un covor de amintiri, parfum de crizanteme, decor ruginiu, struguri copți, înstrăinare apăsătoare, păsări ce ne spun bun-rămas, gânduri profunde, emoții calde, lacrimi și surâsuri prin cuvânt, regăsiri, clipe pline de contraste, romantism fără egal, miros de gutui coapte, reîntâlnirea cu copilăria, dansul culorilor în sufletul Naturii, șoaptele frunzelor rătăcite, visuri coapte cu parfum de poezie... Toamna e o terapie prin culoare și vis.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plouă octombrie...

o ploaie rece se cerne
peste îmbătrânite frunze
din zborul efemer
vântul le așterne
covor multicolor
dumnezeiesc

eu rătăcesc pe cărări arămii
cu pasul usor
frunzele-abia să le-ating
să nu le strivesc

plouă octombrie în ore târzii
și timpul simt cum mă cerne
anoste clipe
printre degete parcă
mi se preling...

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Toamna

Toamna-n falduri de mătasă
Și-n mătănii de dantele,
A venit la ea acasă,
Printre flori de crizanteme.

Scame plumburii de îngeri,
Sub fanatice blesteme,
În apusuri moi de sângeri,
Vin pe cerul trist, alene...

Din copacii noștri nobili
Pică plâns de catifea,
Dăltuind tăcerea ploii...
Bruma, a căzut și ea.

Peste bănci, peste trotuare,
Frunze arămii de vis
Sunt purtate peste-o mare
De iubiri de neatins...

Molcom vânt... Sub ramuri ude,
Zgribulite și sprințare,
Stau vreo patru vrăbiuțe,
Căutându-și de mâncare.

Și în rest, atâta ploaie...
Toamna drepturile-și cere,
Printre falduri de mătasă
Și mătănii de dantele...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
David Boia

În nopți senine
Stele candide lucesc
Peste orizont
Printre iubiri multiple
Bezele de impresari

tanka de (15 martie 2014)
Adăugat de Anca PetruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

A înmugurit tăcerea

Parcă și tăcerea-n noi a-nmugurit...
Plouă peste oameni, plouă-n noapte peste
Ploaie de tăcere, ploaie de granit...
Plouă în neștire, frunze la ferestre.

Scârțâie fântâna imn de neputință
În tăcerea nopții șubredă și grea.
Cumpăna se-apleacă iar, întru căință
Și-ngenunche-n noapte, ca o boală grea.

Se cutremur ramuri... Plâng cu stele-n noapte,
Toamnă ni-i în suflet, frunze arămii...
Trec, sobor de clipe, zile lungi, deșarte,
Pe un cer de sticlă, pe alei pustii...

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În așteptarea celei ce a uitat să vină...

Se scutură de lacrimi bătrânii tei pe alei
Zadarnic așteptară să audă pașii ei.
Trecut-au zile întregi de chipul nu-și arată
Pierdută-n amintiri povară grea ea poartă.

Și uite cum se întorc frunzele de dor,
Și uite cum se așterne nemărginit covor
În așteptarea celei ce a uitat să vină
Pierdută-n amintiri înscrise pe retină.

Încărunțiră teii, dar ei azi nu-i mai pasă,
De ce i-ar mai păsa când grijile o apasă?
Nici inocența ei de acum n-o mai ajută
Pierdută-n amintiri e tot mai abătută.

Căzut-a încă-o frunză, ea iarna o așteaptă
Zadarnic către tei ea pasul și-l îndreaptă.
Trecut-au ani întregi copilă fiind pe atunci
Amintirea lor lăsă urme adânci.

În tumultul vieții încetă să mai iubească
Aleile de tei cu coama lor cerească.
Se rătăci între oameni și între clădiri reci,
Privind cum se joacă al vieții sale meci.


Când timpul își pusă amprenta pe sufletul ei,
Ea se pierdu în amintirea teilor de pe alei.

poezie de (14 iulie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
Ioana Gărgălie

Amurg

Se lasă înserarea peste sat
Când soarele se-ascunde lunecând
Sub norul plumburiu- întunecat
Și ultimele raze se ascund

Pe-amurgul cu nuanțe violet
Se-nșiră siluete cenușii
Și cerul pare ca pe-un șevalet
Pictură cu fundaluri stacojii

În zbor bezmetic trece-un liliac
Cu fluturii de noapte, în zig-zag,
Și mii de greieri îmbrăcați în frac
Își dau concertul pe al nopții prag

Răsună-un cor de broaște pe pârâu
Când vălul negru cade peste sat
Și umbrele scăpate ca din frâu
Aleargă spre amurgu-ntunecat.....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Cad fulgi ca într-un vis...

Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători și luminoși
de o frumusețe neobișnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se așterne
ca un covor alb și nou.

poezie de
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Stea și luceafăr să fim

S-au întors zilele-n nopți
și nopți s-au întors în zile.
Tu iubit-o nu mai poți,
pe pământ să fii cu mine.

Când pe cer stele se-aprind
eu te caut printre ele.
Te văd fată strălucind,
Stea Polară între stele.

În zadar mă străduiesc,
în vis noaptea să apari.
Tot nu pot să te-întâlnesc.
În zorii zilei dispari.

Pe drum de Cale Lactee
Stea și luceafăr să fim.
Lângă noi îngeri să steie,
pe boltă să strălucim.

Când lumea se va sfârși
vom coborî pe pământ
Adam și Eva vom fi,
trimiși de Domul cel Sfânt.

Gustând din fructul interzis
o lume nouă vom clădi.
Și cum în biblie e scris,
Credință nouă vom primi.

poezie de (martie 2022)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lăcrămioara Vasuian Apostu

covor de frunze –
printre ițele toamnei
raze de soare

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E tarziu si se numara anii...

Si norii se cern azi de vise,
E toamna, se numara castanii,
Felinare sant inca aprinse
E tarziu si se numara anii.

Si frunzele cer alinare,
E vantul ce le poarta departe,
E toamna ce le mistuie si care
De verde si trunchi le desparte.

Foi cad si e cerul in flacari,
Si o boare te cutremura-n suflet,
De departe se intorc azi corabii
Si incet se aude un zumzet.

Ne strange azi vantul de-afara,
E toamna si se numara bobocii,
Sant pasii un ropot pe seara,
Si vantul ne-mpresoara, patrunde in suflet,
se tine de sotii.

Si frunze formeaza buchet de mireasa,
Castanii si plopii, si tei si stejar,
Si-n spate se-ntinde o ceata prea deasa,
E vantul ce-anunta: E toamna iar!

O ploaie ce cade marunta din ceruri
Ne spala picurii ce curg pe obraji,
Pe cer nu mai sant pasari in stoluri,
Stejari si castani sant ai toamnei paji.

Soare, octombrie, plimbari tarzii
Pe plaje pierdute de spumoase valuri
Sarutari aprinse-n parcuri ruginii,
Declaratii romantice semnate pe maluri.

Nori desi, picuri mici peste gene plapande,
Noiembrie rece-n petale rozalii,
Si ochii inchisi si maini tremurande
Si candele-arzande prin parcuri pustii.

Soapte razbat, prin vant razbat soapte,
Si noaptea scruteaza, se-afunda in cer,
Si-i miez de noapte si-s corzi acordate,
Si mireasma iubirii strabat toamna cu zel.

E toamna-devreme sau vara-tarzie,
In par am struguri copti si mere diademe,
E boare in aer si puf de papadie,
Mi-e asternutul petale moi de crizanteme.

E perna o barca cu vise
Printre ploi iar numeri castanii,
E tarziu, felinare sant stinse,
Printre gene iar se numara anii.

Si nori ce se cern
Peste `naltii castani,
Frunze se-astern
Covor peste ani!

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă nopților de toamnă

În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră...
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă.
Nori, în treceri către mâine, se cunună în tăcere
Cu speranța reveriei. Plai lumesc se-mbujorează,
Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele...
"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.

În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul...
Parcă preoți de lumină, în veșminte ruginii
Vin și-n goana după timpuri, iar cutreieră pământul
Unde vara stă închisă sub poeme viorii.
Nouri negri de mătasă învelesc întreaga lume –
Dans de frunze și de ploaie pe aleile pustii
Se unesc și-și dau binețe, ca un clopot să răsune
Și vuiesc, se pierd în noapte, în tăcerile târzii.

Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Plâng viorile de ramuri într-un vicios concert,
Pier sub umbre, pier deodată în a strigătelor plasă
Voci și taină, vis și umbre, numai eu, ades incert,
Caut încă strălucire printre nopțile de smoală
Suflet – cânt de neodihnă, un castan cu trup de zgură,
Cu speranța, haină lungă, trec prin frigul de afară,
Completând tabloul vieții și a nopții uvertură.

Ramuri frânte de durere au încoronat pământul
Și se-apleacă-n rugăciune și mătănii, rând pe rând...
Sfârtecați de frigul toamnei, își respectă jurământul,
Veșnici și blajini, copacii, visători la Duhul Sfânt.
Voal de toamnă și de negru, noapte și apus, tăcere,
Într-un mixt de sentimente se scufundă-n nemișcare,
Toamna asta-s ramuri ude, ca o pleoapă-n mângâiere.
Tristă și înlăcrămată, ne sortește la uitare.

Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă,
Candelă lângă altarul unui neuitat poem,
Aripă bătând spre ceruri, încolțind în noaptea castă,
Vis sub arșița durerii, obosită, te mai chem.
Taină și duplicitate... alte păsări trec spre mâine
Cu aripile rănite de apusuri sângerii.
Printre nouri strălucește, luna, ca un colț de pâine.
Vei pleca odată, toamnă! Alte toamne vor veni...

Nori, în treceri cătree mâine se cunună în tăcere...
Clopoot, vis și diademă din trecutele secunde,
Pe aleea presărată doar cu mierea de la frunze,
Stau cu capete plecate tufele de crizanteme.
Simt mireasmă de gutuie și dovleac, e iarăși toamnă,
Bruma,-n arcuri sidefate se așează-n straturi reci,
Bate-n inimă un clopot, este-un clopot de aramă,
Trecător prin timpul vieții, opritor de vieți p veci.

Cu speranța reveriei, plai lumesc se-mbujorează,
Născătoare altor toamne, cu tăceri se-mpodobesc,
Dans de fluturi de lumină, printre umbre reci valsează,
Tineri, în vâltori de stele, ca un vis călătoresc.
Ce mirifică tăcere se divide, strălucește,
Ca o flacără divină arde fiecare ceas.
Mor copaci de dor de frunze și copacul vieții crește
Dătător de fericire și speranțe celor dragi.

Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele,
Prinsă-n cioburi de clepsidră, în nisipul auriu.
Toamna s-a născut deodată și la gât și-a prins mărgele
Și veșmântu-i curge-n râuri – voal de vis chihlimbăriu.
Pe sub umedele pleoape cad dantele de lumină
Cărui timp, această toamnă s-o trăim, o datorăm?!
Ce frumoasă-i toamna asta! Ce mirifică, virgină!
Și atât de dragă-mi este! Căci e timpul să visăm...

"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează
Și smaraldice poeme trec pe-ntinderea albastră.
Printre vârstnic reumatici, tineri vise-și croșetează,
Amintiri și doruri, toate, astăzi se întorc acasă.
Plânge cumpăna fântânii și în sobă arde focul,
Frunzele în lacrimi grele cad și vântul suflă-a jale,
Se întor români în țară, munți își cântă nenorocul,
Fiindcă vânzători de țară i-au golit cândva de țoale.

"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.
Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele.
Cu speranța reveriei, plai lumesc se-mbujorează,
Nori, în trecri către mâine se cunună în tăcere.
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă,
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook