Toamna înseamnă: ploaie tăcută, vânt neliniştit, nori întristaţi, soare timid, frunze-n zbor, melancolie dulce-amăruie, dor de veşnicie, paşi de vise pe-un covor de amintiri, parfum de crizanteme, decor ruginiu, struguri copţi, înstrăinare apăsătoare, păsări ce ne spun bun-rămas, gânduri profunde, emoţii calde, lacrimi şi surâsuri prin cuvânt, regăsiri, clipe pline de contraste, romantism fără egal, miros de gutui coapte, reîntâlnirea cu copilăria, dansul culorilor în sufletul Naturii, şoaptele frunzelor rătăcite, visuri coapte cu parfum de poezie... Toamna e o terapie prin culoare şi vis.

citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamna aşternând
covor ruginiu pe jos –
dansul frunzelor

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleargă toamna prin livezi

Cu voalul împletit din brumă
Aleargă toamna prin livezi,
Strivind, în treacăt, frunze verzi,
Sub un călcâi ce le sugrumă.

S-a abătut mult prea devreme,
Trăgând de trenele-i gălbui;
Mi-ntinde coşuri cu gutui,
Pe-al ei covor de crizanteme.

Îmi mai aduce-ntr-o desagă
Şi-n poală, struguri rubinii
Culeşi în drum, trecând prin vii,
Ce i-au împrumutat din vlagă.

Gătită-n strai de sărbatoare,
Privea cu ochi străini şi goi
Grădini, ponoare şi-un zăvoi,
Ştiindu-şi starea schimbătoare.

Chemă şi vântul fără milă,
Vreo câţiva nori cu chip de plumb
Şi ploaia fără niciun bumb
La strâmta-i bluză de dalilă.

Suspină cerul, plâng şi merii,
Curg lacrimi pe obraji de glii,
Până ce glas de ciocârlii,
Vesti-vor boarea primăverii.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile toamnei

Toamna desenează pete aurii
Pe smaraldul verde-al frunzelor de nuc
Pune iar rugină pe frunza din vii,
Stoluri călătoare înspre sud se duc

Se pictează-n roşu frunza de cireş
Şi în rotocoale, desprinsă de ram,
Mi-o aşterne vântul pe sub talpă preş
Şi cu stropi de ploaie îmi loveşte-n geam

Globuri ca de ceară atârnă-n gutui
Şi miroase-a prune coapte, violet
Iar prin vii se-anină struguri brumării
Graurii şi mierla cântă în duet

Râde-n dumitriţe azurul din cer
Şi pe crizanteme râde-un curcubeu
Iar grădina pare ca un giuvaier
Din culori de toamnă pe un imprimeu

Când amurgu-mbracă nuanţe violet
Dimineţi cu brumă rece sidefie
Pun pe umăr toamnei stele epolet
Peste roba ei galben-arămie...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu fluturi în septembrie

Priveşte frunza duios, sus
Cocorul in zbor de dor, dus.
Să-si ia zborul si ea
Să numai simtă toamna,

Şi-o veni la primăvară
Să se aşeze iară
Pe ramura-i mamă
Să cânte in vânt de vară

O şoaptă de răcoare
La om şi zburătoare,
Dar toamna nu o lasă
Şi in lut seva-o cheamă..

Să-şi nască din ele
Norii ce-i spală plete,
Pline de praful verii.
Să-i miroase a coapte

Fructe, si parfum de perle,
Zdrobite de fete verzi
Cu bucle despletite
In ninsori de uscaţi, fluturi..

Ce-au fost o viaţă, verzi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar a venit toamna

Toamna dă cu frunze-n noi;
Ne-mpresoară, ne-ameţeşte,
Ne-aminteşte de nevoi
Şi că totul se plăteşte!

Toamna dă în noi cu ploi,
C-a dat vara prea mult soare
Şi ne-mproaşcă cu noroi
Pe gânduri şi pe picioare...

Toamna dă cu brumă-n noi:
Feriţi inimi, vise, flăcări;
Iar ne lasă pomii goi
Şi de frunze şi de păsări!

Toamna-are pică pe noi
Că e singură şi tristă,
Nu ştie pasul în doi:
Plânge şi n-are batistă!

Toamna-şi răzbună pe noi;
Dar lecţia am învăţat:
Când şi-asmute vântu-n toi
Iubirea-mi pun la hibernat!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ma lasa sa-mi fie dor

Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa plang la pieptul toamnei,
Ce o sa-mi stranga iute sufletul,
Sub cerul plumburiu si rece.
Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa-mi lege inima in plete,
In pletele de vant nebun,
Ce sufla cu parfum de struguri.
Nu ma lasa iubirea mea,
Sa-mi poarte sufletul in ploaie,
Pribeaga sa oftez prin ea,
Sa numar lacrimile-amare.
Nu ma lasa in palmele ei reci,
Cu dansul frunzelor in gene,
Vreau mangaierea ta pe chip,
Cu dragostea de vara-aprinsa.
Nu ma lasa s-astept prea mult,
Sa prinda ea buzele mele,
In lamele de bruma si sageti,
Din fulgere ce crapa norii.
Nu ma lasa sa cad sub stele,
Pe piept de toamna aramiu,
S-adorm strigandu-te pe tine;
Nu ma lasa sa-mi fie dor!

poezie de Adelina Cojocaru (26 august 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de toamna

Ma plimb prin toamna pe aleile-n rugina,
Si frunze frante plang sub pasii mei desculti,
Zambeste printre nori timida-o raza de lumina,
Iar vantul printre ramuri canta-ncet, de vrei s-asculti.

Ma plimb prin toamna sub stropii de ploaie,
La brat cu gandurile mele, pe carari, tarziu
Sunt fericit, si-mi curg pe-obraz lacrimi siroaie,
La amintirea c-am fost rob si-acum sunt fiu.

Ma plimb prin toamna coplesit de Har,
Si ma prostern si eu ca frunzele, cuprins de dor,
Inghenunchiat ma-nchin sub aripile vechiului stejar,
Cu ochii-nchisi, visand la cer, ma pomenesc ca zbor.

poezie de Marius Alexandru din Zboruri Sfinte (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa toamnelor ploioase

Cad frunze-n dantele de ploi
Şi-a frunzelor moarte ne doare,
Se scutură toamna din noi
Cu frunze-amărui şi migdale.
Bat ramuri la-al inimii geam,
Iar uşa-i de-acum încuiată,
Cât nici amintiri nu mai am,
Cât nimeni în prag nu m-aşteaptă.

Cad frunze-n dantele de ploi –
Poteci timpuriu pustiite,
Copacii sunt trişti şi sunt goi.
Contur de aduceri-aminte.
În umbre sălbatice, reci,
Sub frunze foşnind, de aramă,
Alunecă-n frântele rugi
De vânturi, o ploaie de toamnă.

Şi-a frunzelor moarte ne doare –
Un clopot în nopţi de granit,
Mormânt de tăcută uitare
Când timpul în dulce alint,
Coboară-n clepsidră secunda,
Trecând repetat peste viaţă,
Mereu adâncindu-se-n noapte,
Mereu adâncindu-se-n ceaţă.

Se scutură toamna din noi –
Cercei aromaţi la ureche,
De frunze, de struguri şi ploi,
Sub pelerina neagră şi veche.
În suflet bat ramuri, de dor...
În noapte secunde... În moarte
Sfielnic, acelaşi decor,
Se pierde în lume, departe.

Cu frunze-amărui şi migdale,
Cu lacrimi pe trupul zidit,
Pictăm cânturi de-nmormântare
În timpul de timp prăfuit.
Se-aude-n adâncuri o toamnă,
Se naşte un nou început,
E-atât de normal să se moară!
Ştim asta de când ne-am născut...

Bat ramuri la-al inimii geam
Şi dorm în adânc ziditorii...
Infinit, aş putea să te am!
La tâmple, la poarta-nchisorii,
Sub pleoapele vechi, cenuşii,
Un licăr albastru tresare...
Se-ascunde în nopţi viorii
A toamnei, de vis, săgetare.

Iar uşa-i de-acum încuiată,
Împietrită cărarea spre cer,
Tăcerea-i de gutui parfumată
Şi prinsă în lanţuri de fier.
Se scurge-n clepsidră nisipul,
În noi e mereu risipire,
Am trecut repetat prin cuvinte,
Definindu-ne simplu "iubire".

Cât nici amintiri nu mai am,
Nici pierdutele plângeri de stele,
Risipindu-mă-n mine, la geam,
Ning atom de iubiri altor ere.
Mă ascund voal de vânt, voal de vis,
Toamnă sunt, sunt mister şi altar,
Mănăstiri de cuvânt – glasul trist,
Un poem repetat, triumfal.

Cât nimeni în prag nu m-aşteaptă
Şi rugile-mi sunt în zadar,
Nu-s decât o toamnă uitată
În decorul atât de banal.
Cât nimeni năframa nu-şi lasă
Pe ochiul de timp ceruit,
Mă simt prea departe de casă,
De tot ce-am creat şi-am iubit.

Cât nimeni în prag nu m-aşteaptă,
Cât nici amintiri nu mai am,
Iar uşa-i de-acum încuiată,
Bat ramuri la-al inimii geam.
Cu frunze-amărui şi midale,
Se scutură toamna din noi
Şi-a frunzelor moarte ne doare...
Cad frunze-n dantele de ploi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de gânduri

Ploaie de gânduri
cu lacrimi de vară
a ţesut peste suflet
pânza unei iubirii
care sărută infinitul.
Gândurile-mi sunt
zbor spre fericire.
Stol de pescăruşi
îşi lasă libere
visurile frânte de
furtuna existenţei...
Mă scufund alene
în valurile unui dor
pictat în speranţă.
Mă înec în lacrima
necunoscută de tine
în adâncimea unui vis
care nu cunoaşte
povara singurătăţii.
Vreau să ating
cu degetele fericirii
curcubeul din tine
să rămân fără cuvinte
doar prin semnele dragostei
să vorbesc sufletului tău.

poezie de Lavinia Elena Niculicea din Ploaie de gânduri
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişare

ziua alunecă prin oglinzi
în paşi de dans
ca o lebădă
gesticulând cvartete

noaptea vin păienjeni
să ţeasă metereze
să aşeze boabe de rouă
pe umerii crinilor

toamna
suflă peste buze fierbinţi
aduce miros de castane coapte
răsuflările torc coboară pe coapse
vârtejuri de frunze
smulse de vânt

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnele rubinii

Toamne rubinii se scutura de frig,
Odata cu ploile, pe spinari de umbrele.
Trecatori cenusii stau covrig,
Sub paltoanele ude si grele.

Dimineti de crepuscul poleite cu bruma,
Petice de nori plumburii aruncate aiurea pe cer,
Seri pe alei cu luna oglindita-n baltoace cu spuma,
Zile de lacrimi de jale de ger.

Corbi care croncane a pustiu si tristete,
Muscate cu parfum de romante inghetate-n ferestre,
Restaurante calde pline de lumini si de feţe,
Precupeti ce isi vand inghetati marfa prin piete.

E toamna iubirilor soptite numai la stele,
In seri cu fum cenusiu in hornuri cu scrum,
Anotimpul asta il simt in oasele mele,
Si e toamna chiar si in sufletul meu acum.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu,,, toamna

tu... toamna

mi-e toamna tristeţe
petale de roze zac scuturate
fără culoare
şi-apusul e mereu aproape
şi-atât de departe se deschid zorii
plină de griuri lumina răsare

cerul de plumb amestecă norii
şi plouă mărunt zile la rând...
prin porii deschişi
frigul îmi intră până la oase
şi carnea mă doare
parcă-i o rană

singur sunt pe-alei pustii
păşind pe un covor de frunze roase
doar vechi amintiri îmi picură-n gând
când tu erai şi amândoi -
mână în mână -
prin ploi indiferenţi treceam
şi adieri de vânt tăioase...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea toamnei

Câte dorinţe rămân neîmplinite
Şi câte vise în noapte mai aşteaptă
Dimineţi cu soare şi parfum
În lumea neînţeleasă prin cuvinte,
Ce au rămas la margine de drum...

Numai izvorul cel cu apă rece
Îmi potoleşte setea care mă cuprinde
Murmurul vieţii se aude lângă mine
Când toamna cu paşi repezi vine

De dor şi bucurie, când ploaia cade
Şi un miros de crizanteme pluteşte-n aer
Cu prospeţime de frunze şi culori
Iubirea revine încet, în suflet şi-n priviri

Razele de soare îmi dau binecuvântarea
E iarăşi toamnă, iar vara-mi spune adio...
Merg liniştită să îmi găsesc cărarea
Îmi este bine să vorbesc cu tine,
În curând se va aşterne iarna...

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna

Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noştri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma şi-a umplut călimara cu cenuşa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinşi
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roţile morilor macină iubirile, jerfind toamna.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna

Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noştri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma şi-a umplut călimara cu cenuşa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinşi
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roţile morilor macină iubirile, jerfind toamna.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertările de vise coapte

Prin sufletul de vată
Trece uneori cuţitul negru,
Sângele slăbiciunilor iartă
Tăietura semnului integru.

Printre rădăcini râma usucă
Resturi de-otravă înfoiată,
Crucea iubirii nu apucă
Să-adune sfinţii laolaltă.

În ceruri se fierbe pe rupte
Zeamă de stele înnoptate,
Şoaptele lor îşi lasă supte
Iertările de vise coapte.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de mere coapte

Suavă cu mersu-i de felină
Cu ochii trişti înlăcrimaţi
Căuta iubirea trăită pe colină
În amintirea unei zile de marţi

În dogoarea zilei fierbinţi
Persistă parfum de trandafir
Iubire venită prin maci înfloriţi
Speranţă eşti preţiosul zefir

Miros de mere coapte promiţi
Şi locul ierbii cosite de noi
Ramase urme la amândoi
Lanuri de grâu asteaptă cuminţi

Am văzut umbra trecând
Agăţată de o rază din soare
Te-am strigat încet râzând
Să nu-mi vezi lacrima ce doare

Ai trecut repede ca un vânt
Ştiu ai fost un frumos gând
Coborât dintr un duh sfânt
Apă de izvor la vale curgând

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aflat că fericirea este ţesută din lucruri simple, cu firul rezistent al dragostei. Viaţa mi-a predat cea mai valoroasă lecţie: să mă bucur de prezent, să sorb cu nesaţ clipa şi aşa îmi voi putea potoli setea de veşnicie... Să îmi păstrez sufletul viu şi să simt că fericirea are miros proaspăt de ploaie, lacrima cerului spălat de îngeri, culoarea apusului muiat in aur, alintul firelor de iarbă în braţele vântului, şoapte dulci-sărate de mare, cântec de pescăruşi aplaudat de valuri, parfum îmbătător de flori - nestemate ale gingăşiei - roua din zori, cerul încărcat de stele, albastrul viselor, lumina îndrăgostiţilor...

Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrecere cu toamna

Prin hăţiş de gânduri s-aprinde-o scânteie,
Pe sub tâmpla stângă fulgeră-o idee...
Să mă-ntrec cu toamna în picturi pe pânză,
Cupru, fier şi aur să-ncrustez în frunză...

Întind şevaletul pe-un colţ de năframă
Şi din sfera dreaptă ţes covor de-aramă,
Pe rugina frunzei de tei şi de paltin
Cad stropii de aur din penel... când clatin...

De sub bolta albastră razele de soare
Ard prin crizanteme şi flori de cicoare,
Prin cireşi pun flăcări roşii cum e para
Când se-aprinde cerul la chindie, seara.

În livezi ard globuri de gutuie coaptă
Şi atârnă prunul şi mărul din poartă,
Brumării şi galbeni strugurii din vie
Se ascund sub frunza verde-ruginie...

Când mă-ntrec cu toamna şi brodez pastele
Mă înalţ în suflet până sus la stele...
Bat aripi cu negru-n cârduri de cocoare,
Frunze, om şi toamne... toate-s trecătoare...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacru legământ

Mă regăsesc,
în toamna cu cer violet
când frunze liniştite cad
şi cocorii se adună-n stoluri
pădurea pare o umbră a cerului
desprinsă din basm
prin care vântul călătoreşte
prin file de vreme
un amestec de culoare şi pace
se aşează-n suflet
leagăn de vis şi mângâieri,
fărâme de iubire izvorăsc
şi ţes o minune
între soare şi pământ
un sacru legământ
clipa coboară, se risipeşte
pe aleea cu parfum
de crizanteme.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!