Se deschide

ca să se închidă
din nou fără baghetă
stăpâna fluviilor fosforescente
dă munţilor râpe în poziţii indecente
e vagaboanda apusului meu
de soare întârziat în taverne negre
mizere cum sunt sufletele noastre
adorm fredonând în calda-nfiorare
mă face să mă simt un smochin uscat
m-aş urca pe un soclu
de bazalt azvârlit în mare
se deschide în gesturi autoritare
şi-mi porunceşte să mă ascund
în braţele cu lună plină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa soarelui

lui Mihail Sadoveanu

Răsar,
Mă-nalţ,
Cobor
Şi-apoi dispar,
Şi-apusul meu e totuşi răsărit...
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -
Portret unic şi veşnic, expus în infinit.

Cu magica-mi baghetă uriaşe -
Stăpâna hotărârilor eterne -
Deştept măturătorii albelor oraşe
Şi-adorm întârziaţii negrelor taverne...

Dau fluviilor graţii de reptile,
Dau mărilor priviri fosforescente,
Iar munţilor din zare, aspecte de gorile,
Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente.

Dau fructe noi smochinilor uscaţi,
Dau bronzului figură omenească,
Iar Regilor -
Pe socluri de marmură-nşiraţi -
Poruncitoare gesturi, ca-n veci să poruncească.

Iar când cobor,
Când calda-nfiorare
Se zbate-n cupa recelui repaos,
Azvârl sămânţă nouă în vechile tipare
Şi-ascult Perpetuarea cum fredonează-n haos!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna cea plină

stă agăţată pe cerul mov
şi-mi dă insomnii
mă ridic sprijinit într-o poezie
o ameninţ cu stiloul
uscat de seceta provocată
de poezia postmodernă

încerc s-o alung între nori
îi pictez o planetă
apoi o invit să se ascundă
după noul astru contemporan

luna cea plină de ea
îndeamnă îndrăgostiţii
la îmbrăţişări în visări

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună plină

Ai mersul domol, uşor
Pasul te poartă de dor
În a timpului fereastră
iubire, pasăre măiastră

Tu eşti oceanul meu
Oglindă a sufletului
Tainică iubire la greu
Mesaj divin al cerului

Eu simt câte o unduire
Reflectă raza de iubire
Pe soclu cu iubire plin
În faţa ta eu mă înclin

Doar un cuvânt: mă iartă
Pe veci eu sunt legată
Şi dăruită cerul din vest
Sfinţit cu soare din est

Aici iubirea a cuprins
Universul sigur a învins
Suntem suflete pereche
Iubiţi de Luna străveche

Tu raza mea de lumină
Eu noaptea cea divină
Tu eşti sărutul pe obraz
Iubirea în clipă de răgaz

Când dorul meu este profund
Stele printre nori se ascund
Te aştept iubire pe înserat
Când Luna plină s-a culcat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună plină

Ai mersul domol usor
Pasul te poartă de dor
În a timpului fereastra
iubire pasăre măiastră

Tu esti oceanul meu
Oglindă a sufletului
Tainică iubire la greu
Mesaj divin al cerului

Eu simt câte o unduire
Reflectă raza de iubire
Pe soclu cu iubire plin
In faţa ta eu mă înclin

Doar un cuvânt mă iartă
Pe veci eu sunt legată
Si dăruită cerul din vest
Sfintiti cu soare din est

Aici iubirea a cuprins
Universul sigur a învins
Suntem suflete pereche
Iubiti de Luna straveche

Tu raza mea de lumină
Eu noaptea cea divină
Tu esti sărutul pe obraz
Iubirea in clipă de răgaz

Când dorul meu este profund
Stele printre nori se ascund
Te astept iubire pe înserat
Când Luna plină s a culcat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic...

Soare, lună, lună, soare,
Ornice nemuritoare,
Ce ne plimbă de la scutec
Şi ne duce-n rece pântec...
Lună, soare, soare, lună,
Împletindu-vă cunună
Ne-ncântaţi pe-al vieţii freamăt
Pâna la ultimul geamăt...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau la rând

în rând şi şirul e lung
ca-un şarpe anaconda
am o cană în mână
sunt îmbrăcat sumar
nu simt frigul. nu simt foamea
trebuie să primesc ceaiul
amestecat cu nectar
de când sunt aici? nu-mi aduc
aminte de mare lucru
camarazii mei par morţi

aud vocile lor în cap
vorbesc toţi fără să lege
propoziţii inteligibile
par loviţi de schizofrenie
lanţul uman se mişcă încet
cuvintele sunt rostite
în toate limbile universului
unii nu primesc nimic
se zvârcolesc pe nisipul
pe care plutim. zburăm

zbor. dar revin la coadă
sufletele ies din corpurile
topite de foc şi împinse
de săgeţi înroşite. ploaie
de săgeţi ne muşcă
nimeni nu simte durerea
după câteva secunde
sau minute. timpul se dilată
odată cu spaţiul
se contractă şi sufletele caută refugiu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

mi-a zgârâiat creierul cu versul
ce s-a zbătut toată noaptea
în braţele noastre
vine cu razele timide de soare
în adieri inexplicabile de vânt
dimineaţa se instalează
pe străzile humorului pline
cu pistolari ce scot coltul
înaintea ţigării
o floare lasă fiecare pe trupul
nopţii plină de iubiri ciudat
de nepământeşti
vântul scutură gândurile
şi risipesc visele cu femei
frumoase care toarnă whisky
cu gheaţă şi foc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinul la nudişti

Pe nisipul cald, la mare,
Am văzut şi mă închin,
Multe Eve stând la soare
Fără frunza... de smochin!

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bănuiesc că sunt

o nălucă într-un lan de maci
stau şi mă analizez
gândindu-mă că am motive
de fericire şi că moartea
încă mă ocoleşte din motive
neştiute încă de mine
mă hrănesc energetic

bănuiesc că nicio boală
nu mă pândeşte să-mi sară
în spate când dau colţul
ieşind timid la soare
viu şi fără îndoieli definitive

bănuiesc că am patru planete
în semnul taurului cu o cumpănă
cu lună plină în capricorn

bănuiesc că am trişat secunda infernală
şi că sunt încă viu după poveste
nu ştiu nimic din zodia mea nedreaptă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am poza ta

şi încă mă uit atent la ea
până-mi ard ochii martiri
surâzi cum vrei la aparat
rana se deschide cât mai discret
convingi fantoma iubirii noastre
să iasă din adâncuri şi să urce
la inimă îşi face de cap inocent
apoi urcă sus de tot şi nu mă lasă
în pace deschide altă rană
mă învârt nebun prin oraşul orb
privesc fotografia muncit
de gânduri austere care rămân
nerostite câteva veacuri reci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura a trasat cu o mână grosolană, dar fermă, proiectul istoriei omului şi al revoluţiilor sale în liniile munţilor pe care i-a ridicat şi ale fluviilor pe care le face să coboare din vârfurile lor... Mările, munţii şi râurile sunt limitele cele mai naturale ale naţiunilor, obiceiurilor, limbilor, regatelor, tot atât cât şi ale teritoriilor, şi chiar în cele mai mari revoluţii umane, ele au fost linii directoare sau hotarele istoriei lumii. Daţi fluviilor un alt curs, lanţurilor de munţi o altă direcţie, malurilor mării alte contururi: nu este suficient pentru a schimba în întregime şi pentru totdeauna formele de dezvoltare a omenirii pe acest teren nesigur pe care se succedă naţiunile?

Johann G. Herder în Idei despre filosofia istoriei omenirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

căldură mare -
lângă pielea şarpelui
musca la uscat

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

stau plictisit şi-mi arăt
dinţii la lună
pe genunchi ţin
cartea mea de poezii
şi discut aprins cu îngerii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt un fior

electromagnetic pentru ochii ei
care m-au înlănţuit departe
acolo unde dăinuie visul ce zboară
dimineaţa după o noapte de zbucium
încă mai simt pâlpâirea genelor
negre lângă obrazul meu aspru

simt corpul meu cum se încarcă
electric ca o simplă particulă
de iubire propagată în spaţiu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triptic banal - I

Viens pleurer si mes vers ont pu te faire rire.
Viens rire s'ils t'ont fait pleurer.
(Tristan Corbiere)

Prin curtea pavată cu plăci de bazalt
Răsună grabiţii pantofii de atlaz,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad,
Ce cad din înaltul şi negrul pervaz,
Ce cad din pervazul pătrat şi înalt
Pe plăcile negre şi verzi de bazalt.

Sunt singur...
Odaia-mi cu albii pereţi
Îmi pare enormă cutie de brad
În care nebunul dresor de sticleţi
Şi-a-nchis favoritul...

Şi paşii grabiţi
Răsună prin curtea cu plăci de bazalt,
Răsună grabiţii pantofii de atlaz
Pe plăcile negre şi verzi de bazalt,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad
Şi cântă prin curtea cu plăci de bazalt
La fel cu-aripaţii nebuni cântăreţi.

Şi alba-mi cutie enormă de brad
Se clatină parcă de-atâtea cântări...
Ascult cum se urcă pantofii pe scări,
Se urcă spre mine —
Alesul sunt eu —
Şi paşii se urcă,
Se urcă mereu
Spre cel din odaia cu albii pereţi!...
............

Şi nu mai sunt singur,
Şi nu mai sunt eu.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de inspiraţie

strecurat dintr-un sân
de femeie tânără
care încă mai poartă pecetea
sărutului pasionat primit
de la bărbatul cu buze fermecate

inspiraţia face posibilă
o ninsoare cu flori de salcâm
şi castan peste iubita
care păşeşte cu lacrimi
de liliac albastru pe obraji

stropul de inspiraţie îţi pune
cuvântul în vârful stiloului
să cânţi iubirea în plină
lună iunie sau iulie când convingem
fantomele să ne lase cu tristeţele noastre

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara în Vamă

seara în Vamă
greierii mi se plâng
când apusul îşi depune cenuşa
în nisipuri
norii trec neconsolaţi
spălaţi prin apa asta sărată
marea asudă
ca o piatră surdă
obosită de atâta timp nesfârşit
fără orizonturi
plină de cicatrici mişcătoare
răsărituri
ce au rău de mare
pescăruşi ce fac rotocoale
deasupra poeţilor nerăbdători
valuri ce se despletesc
de pe trupurile noastre de cărămidă
gândurile mi se dilată înspre soare
şi dispar
tăcerile noastre vorbesc
mă trezesc cu mâinile cuprinse
între braţele tale
soarele sapă în nisip
trupul tău fierbinte
marea îţi curge pe umeri plete
simt că eşti atât de emoţionată
inima ta scoică
mărturiseşte perfect viaţa
pe această plajă
între două ceruri

poezie de Ionuţ Calotă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce, m-aş tot duce

Şi mi se face toamnă, şi mi se face ploaie,
Şi doare dorul ăsta, ce arde şi-înconvoaie
Aş rupe protocolul de timp şi de distanţă
Schimbărilor la faţă de-atâta circumstanţă.

Neîngrădită-mi palma, în palma-ţi să se-aştearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Şi suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoţiilor noastre, profunde şi celeste.

Recunoştinţa clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ şi lună.

Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în ţară
Cum creşte firul ierbii, când ţărna-i goală toată
Să nu mă ştie nimeni aş vrea, câteodată.

Dar mică, nevăzută, şi caldă ca un soare
Aş prinde universul de poale şi picioare
Şi-aş da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.

Şi mi se face, Doamne, nu ştiu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aş duce, m-aş tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.

August 2021

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce, m-aş tot duce

Şi mi se face toamnă, şi mi se face ploaie,
Şi doare dorul ăsta, ce arde şi-înconvoaie
Aş rupe protocolul de timp şi de distanţă
Schimbărilor la faţă de-atâta circumstanţă.

Neîngrădită-mi palma, în palma-ţi să se-aştearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Şi suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoţiilor noastre, profunde şi celeste.

Recunoştinţa clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ şi lună.

Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în ţară
Cum creşte firul ierbii, când ţărna-i goală toată
Să nu mă ştie nimeni aş vrea, câteodată.

Dar mică, nevăzută, şi caldă ca un soare
Aş prinde universul de poale şi picioare
Şi-aş da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.

Şi mi se face, Doamne, nu ştiu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aş duce, m-aş tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.

August 2021

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canicula

O caniculă turbată
Nu-mi dă pace, se desfată
Jos la ştrand, sub o umbrelă...
Vara asta-i cam rebelă

Bântuie cu gura arsă
Ce sărută uscat lasă
Nici regret măcar nu are
Ia tot focul de la soare

Patruzeci de grade plus
M-au lăsat fără răspuns
Voi fierbe ou în nisip
Şi cafea la un ibric

Du-mă, Doamne, la răcoare
Sub un tei lângă o floare
Dar şi floarea e încinsă
Şi-mi spune cu vocea stinsă

Ia-mă-acum în ceas fierbinte
Dezvelită de cuvinte
La un duş cu sărutare
Să nu simt arşiţă mare.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!