Stau la rând

în rând şi şirul e lung
ca-un şarpe anaconda
am o cană în mână
sunt îmbrăcat sumar
nu simt frigul. nu simt foamea
trebuie să primesc ceaiul
amestecat cu nectar
de când sunt aici? nu-mi aduc
aminte de mare lucru
camarazii mei par morţi

aud vocile lor în cap
vorbesc toţi fără să lege
propoziţii inteligibile
par loviţi de schizofrenie
lanţul uman se mişcă încet
cuvintele sunt rostite
în toate limbile universului
unii nu primesc nimic
se zvârcolesc pe nisipul
pe care plutim. zburăm

zbor. dar revin la coadă
sufletele ies din corpurile
topite de foc şi împinse
de săgeţi înroşite. ploaie
de săgeţi ne muşcă
nimeni nu simte durerea
după câteva secunde
sau minute. timpul se dilată
odată cu spaţiul
se contractă şi sufletele caută refugiu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluteau

sufletele prin încăperea rece unde
zăceau corpurile aşezate pe tărgi
cu muşamale gri şi se auzeau voci
de dincolo de uşi câteva strigăte
înăbuşite de durerea scăldată în sânge
ce răzbate de dincolo de zidul greu
care desparte viaţa de moarte
alături se zbăteau cei încă vii şi zidul
nu-i lăsa să pătrundă în camera plină
cu suflete vagaboande care nu credeau
că sunt libere să plece şi să părăsească
corpurile ce stăteau nemişcate şi totul
e un vis de care n-ai scăpare
şi spaima ta imploră cerul să-i lase
câteva clipe de viaţă mizerabilă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că sunt un muritor de rând, şi efemer; dar uneori, privind corpurile cereşti, plăcerea mea este să nu mai simt pământul în legătură cu picioarele: Stau în prezenţa lui Zeus însuşi şi-mi primesc porţia de ambrozie, hrana zeilor.

citat din Ptolemeu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul nemişcat

Timpul nu se mişcă
Înainte sau înapoi.
Noi...
Nu, nici noi...
Ci sufletele...
Sufletele sunt cele care
Se zbat in oamenii goi.
Carcase mor de CoVid,
Se ascund in neant,
Aşteptând să revină
In alt decor colorat.

poezie de Un om
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rememorări

Privesc în gol, nu mă mai simt,
Mi-am luat iubitele la rând...
Cât de frumoase sunt în gând;
Nici nu mă-nşeală, nu mă mint.

Le simt pe rând dulceaţa pielii,
Le-am sunetul de glasuri fine...
E precum ieri, sunt lângă mine;
Jucăm tumultul vânzolelii.

Le iau de mână, îs la cafea,
Mă pierd în ochi-n culori diverse;
Sunt şi fidele şi perverse...
Mă văd trântit pe-o canapea.

Am gustul gurilor nesaţe
Înroşite de frecarea vrerii;
Mă pierd în sânii despuierii...
Simt aburul de-amor pe braţe.

Am muzică, de zbat, în gând,
Fior mă trece din emoţii...
Cu unele, le-nşelam soţii!
... Sau poate eu, eram la rând?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captiv

Tu eşti salvatoarea în viaţa mea,
Umbra ta mă păzeşte de a nu cădea de pe o prăpastie ;
Când simt ca nu mai pot, şi la pământ mă prabuşesc,
Tu apari şi ma cuprinzi şi o nouă flacără în mine aprinzi.
Ai încredere, îmi şopteşti, sunt aici să te păzesc.
O desăvârşire simt, când cuvintele mă cuprind,
Simt că planez în bratele unui chip care după vibrez.
Aud o voce îndepartată care în vis de mult mă caută,
Mă strigă cu voce tare: deschide ochii odată!
Iar ochii îi deschid, şi în faţă vad numai un zid.
Încep să lăcrimez când vad ce vise iluzionez.
O disperare mă cuprinde, şi bine-nţeles o nouă zi fără a pretinde!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (aprilie 2016)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei trag în mine din toate părţile, aproape fără încetare. Trag în mine, fără să ţintească, ştiind că exist şi că prin urmare trebuie să fiu omorât. M-am ghemuit pe fundul gropii cu genunchii la gură, cu mâinile peste cap. Camarazii mei sunt morţi, iar eu mi-am terminat muniţia... Nu îmi este frică. Simt doar o tristeţe imensă, ca atunci, în copilărie, când i-am zis mamă unei femei care punandu-mi un covrig în mână m-a mângâiat uşor pe păr.

Mike Hassel în Kosovo - drumul golgotei (1999)
Adăugat de Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făcând ce simt, cum simt, când simt... restul vine. Nimic nu trebuie, iar dacă trebuie ceva, da, să-mi ascult şoaptele sufletului acoperite de strigătul disperat al lumii care spune ce trebuie! Simt, doar eu pot să definesc asta. Cum poate oare să fie "trebuie" când nimeni nu simte ce simţi, nefiind tu?

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să muncesc

trebuie să muncesc trebuie, munca mă eliberează,
cuvintele îmi rămân întipărite în cap. le-am văzut
scrise pe poarta de la intrare.
le repet de mai multe ori cu glas şoptit, le repet.
sunt din statut. gărzile aleargă în urma noastră.
am primit numere pe braţ, tatuate. întotdeauna
mi-am dorit un tatuaj, cu numele iubitei şi o inimă.
ştiu să pictez, o să-i pictez pe gardieni.
noi arătăm rău, dezumanizaţi, sclavi nespălaţi
şi flămânzi. mă uit lung la număr. toată viaţa
voi fi definit de acest număr, fără sens.

trebuie să muncesc, trebuie să muncesc trebuie,
munca mă eliberează. un pat de armă mă
scoate din transă. împachetează hainele
cu grija unui soldat. ştie că nu mai are nevoie de ele.
apa rece vine potop şi-i curăţă de praf. au grijă de ei,
îi tund zero şi-i dă cu insecticid.
primeşte o uniformă veche, rusească, cu petliţe
de infanterist. ar trebui să fie onorat că în jurul lui,
pentru paza lui, sunt numai ofiţeri ss.
primeşte un brânci. merg încolonaţi, merg
prin noroi şi ploaia îi binecuvântează.

trebuie să muncesc, trebuie să muncesc, munca
mă eliberează. merge alături de ceilalţi. unii
cad, unii se ridică, unii sunt loviţi cu pumnii, cu
picioarele, cu patul armei, unii primesc o rafală
şi nu se mai ridică niciodată. uniformele alea ruseşti
put a oaie şi încep să roadă pielea. strânge
apa de ploaie în căuşul palmelor. e bună. e udă.

în jur sunt garduri de sârmă, electrificate şi deasupra
sârmă ghimpată. arată ca în filme, arată a lagăr,
locul unde munca te eliberează.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt dependentă de sport, în sensul că oriunde m-aş afla, încep ziua cu o porţie de gimnastică, de cel puţin 15 minute, iar dacă am mai mult timp, de 30 de minute. Chiar fac treaba asta oriunde, nu-mi trebuie musai o sală, pentru că sunt mişcări simple, de dezmorţire, de stretching, dar executate dinamic. Dacă am şi o piscină sau marea la îndemână, sunt şi mai fericită cu o porţie de înot. Îmi iau toate grupele musculare la rând şi le încălzesc, apoi le chinui până simt că îmi răspund politicos. Fac şi foarte multe exerciţii de mobilitate, inspirate din yoga, pentru că-mi place să mă simt elastică şi în for­mă.

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spaţiul unde sunt canalii

Păşim cu-nsufleţite vise
Cu iz de rouă pusă-n clipă,
Ca să zburăm în cerul falnic
Cu sufletul sub o aripă.

Din inimă, roiuri de fluturi
În ochii tăi caută zborul,
În mine creşte pofticios
Dorinţa ce aprinde dorul.

În spaţiul nostru de căldură
Ne sărutăm fără măsură,
Ca semn de dăruire-mi pui
Arătătorul tău pe gură.

Sunt vertical, ţin fruntea-n soare,
Sunt ca stejarul-ngemănat
Cu fericirea-ţi radiantă,
Te strâng la piept şi mă simt beat.

Cădem în valsul nemuririi,
Două statui ce se topesc
În spaţiul unde sunt canalii,
Dar ce contează, te iubesc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeţi din milenii eterne de iubire

Eu am o teorie
Că toţi avem la bază un cuvânt
Dintr-un cod divin, ceva de pe pământ,
Iar eu cred că al meu cuvânt eşti tu.
Mai cred şi că destinele sunt scrise-n stele
Cu ani-lumină înainte de sentimentele mele
Şi-mi place, măcar, să gândesc
Că stelele mele le-au iubit profund pe ale tale
De la a Lumii Facere
încoace.

Astfel voi pretinde
Că toate aceste săgeţi şi cuţite
ce-mi străpung inima câteodată, de iubire,
Sunt doar din vina unui arc peste timp,
sunt săgeţi eterne.

poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie echinocţială

Ce lungi îmi par tăcerile spre seară
când soarele-n apus dispare după deal,
iar umbrele, venite de afară,
pictează sub fereastră măşti de carnaval!
Mi-adun cu grijă gândurile toate
din galaxiile prin care se mai zbat,
nici nu mai ştiu de ce au fost plecate,
ce-aveau în spaţiul sideral de căutat...

Dar mă cuprinde, parcă, dintr-odată,
un dor nebun, fără să ştiu precis ce-aş vrea,
iar gândurile-n calea lor fac roată
să caute prin astre tinereţea mea.
Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,
mă-ndrept spre sobă-ndată, focul să-l aprind,
dar tinereţea-n gânduri adunată
din haosul uitării-mi cere s-o desprind!

Cu amintiri rămase peste vreme
în camera-ncălzită o aduc din vis,
ea deîndată-ncepe să recheme
iubitele lăsate-n prag de paradis.
Le simt tot mai aproape, lângă mine,
cu dorurile toate vreau să le vorbesc,
ca-n clipele venind tot mai senine
să le aduc, din nou, în raiul pământesc.

Să le iubesc cum o făceam odată,
fără să am vreo teamă că ar fi păcat,
când le chemam pe toate, deodată,
să recitim poemele nescrise-n pat...!

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge

nisipul din tine încet
şi treci odată cu timpul
în alt timp
întâi picioarele sunt sorbite
curge nisipul curge
pulpele şi sânii
sunt traşi de cămile
o secundă încă o
secundă
se face un minut adunat
la alt minut cu fiecare fir
de nisip ce curge
ca un cântec trece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai plăcut

moment al unei zile de lucru
este pauza
sunt cincizeci de minute
pe care le lungim
ca pe un elastic: cu zece
cinsprezece minute înainte
de sonerie
lăsăm jos, în mod solemn
toate uneltele şi aş
teptăm pauza
care vine odată cu soneria
şi pleacă o
dată cu ea
nu-mi plac soneriile - soneria
e invenţia şefului nostru -
pregătim venirea pauzei
suntem meticuloşi cu cel mai plăcut
moment al unei zile de lucru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitarea

Ce lungi îmi par tăcerile spre seară
când soarele-n apus dispare după deal,
iar umbrele venite de afară.
pictează sub fereastră măşti de carnaval.
Mi-adun cu grijă gândurile toate
din galaxiile prin care se mai zbat,
nici nu mai ştiu de ce au fost plecate,
prin spaţiul sideral ce-aveau de căutat.

Şi mă cuprinde, parcă, dintr-odată,
un dor nebun, fără să ştiu ce-aş vrea,
iar gândurile-n calea lor fac roată
să caute prin astre tinereţea mea.
Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,
mă-ndrept spre sobă focul să-l aprind,
dar tinereţea-n gânduri adunată
din haosul uitării-mi cere s-o desprind.

Cu amintiri rămase peste vreme
în camera-ncălzită o aduc din vis,
ea deîndată-ncepe să recheme
iubitele lăsate-n prag de paradis.
Le simt tot mai aproape, lângă mine,
cu dorurile toate-ncep să le vorbesc,
ca-n clipele venind tot mai senine
să le aduc din nou în raiul pământesc.

Şi să le-alint, cum o făceam odată,
fără să am vreo teamă că ar fi păcat,
când le chemam pe toate, deodată,
să recităm poeme de iubire-n pat.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublishers, Bucureşri, 2019
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletele încâlcite

printre nouri fire lungi de ploaie
rătăcind pe la hornurile de case
se ridică spre luna mereu galbenă
prea lacomă de povestiri horror
merg sau zboară prin salcâmii
înfloriţi până la vară revin
în corpurile lăsate la încărcat acasă

unele se aşează-n noroi şi sporovăiesc
cu vântul care le strecoară fake-uri
despre libertatea din alt univers

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum sufletele vicioase sunt împinse adeseori să săvârşească binele datorită vreunui îndemn străin, la fel şi cele virtuoase pot fi împinse să săvârşească răul.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţ

Te simt când te gândeşti la mine
Şi din mândrie nu mă chemi
Te simt când îţi e rău şi bine
Te simt când dormi şi când te temi

Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Şi cum te chem din gând în gând

De te loveşti cumva odată
Îţi simt durerea pe-acel loc
Şi încordat mă simt deodată
Şi-mi simt acelaşi loc în foc

Te simt când te gândeşti la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ţi ţie
O simt curgându-mi şi în somn

Să fie cerul legătura
O aţă dură între noi
Să fie simţul o frântură
Să fie scris să fim în doi

Te simt mereu şi-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Şi te visez în nopţi la rând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre Morminte!

Oameni care au fost şi nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morţi, şi nu-şi mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!

Au adormit într-un somn adânc şi nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uşi deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.

Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câţiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!

Noi, toţi ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple şi să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghiţit mormântul!

poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte cerul

Îmi umbli-n gând
Iubire te-ai pierdut
Te simt plângând
Mergi încet mărunt

Dă-mi mână nu ezita
Ore ce se scurg banale
Amândoi vom rezista
Fără iubire inimi goale

Liberă tu să alegi
Între sufletele calde
Ori sufletele reci
Priveşte cerul nu cade

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!