Natură moartă

În farfuria-ntinsă ori adîncă
Ajuţi boierii-n timpul cît mănîncă.
Tot rostul nostru e să stăm aproape
De mînă celor ce-au să se îndoape.

epigramă de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură moartă

( Sufrageria nu ştiu să fi vorbit vreodată
În stihuri ori în proză - şi cred că-n orice gest
Să le surprindă graiul, ar fi rămas mirată
Însăşi urechea Domnului Jean de la Fontaine.)

Tacîmurilor, linguri, furculiţe şi cuţite,
Le-am auzit revolta pe şoptite
În spălatorul din bucătărie.
- " Noi nu slujim decît cu farfurie
Şi stăm numai atît la masă
Cît se dumică felul de mîncare grasă,
Şi repetăm o singură figură:
Din gură-n blid şi de la blid la gură.

În farfuria-ntinsă ori adîncă
Ajuţi boierii-n timpul cît mănîncă.
Tot rostul nostru e să stăm aproape
De mînă celor ce-au să se îndoape.

Din strălucita mea tovărăşie
Trec în lighean, de-a dreptul în leşie.
Icre, stacoji, sos franţuzesc
Totuna mi-s că tot mă murdăresc,
Şi, tot trecînd prin pipăiri şi guri,
Nu mai cunosc mîncarea de lături.
N-aş vrea să-mi fac păreri, dar cînd ne-au luat,
Spuneau:" Sunt de argint curat ". "

Dar adevăru-i numai pe cutie
Şi-n galantar, unde stă scris: -Argintărie-.
Nu te-ai întors în cîrpă niciodată,
Să-ţi vezi şi coada că ţi-a fost gravată?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vînt străin

Vîntul nostru mic mă cruţă,
Merge-ncet după căruţă,
Mînă boii grei la pas
Şi dejugă la popas.
Suflă-n foc şi în ceaun,
E copilul nostru bun.

Vîntul cel adevărat
E străin şi-nvierşunat.
Ca o bucată de apă,
N-are loc în ce să-ncapă,
Nici pe piscuri, nici în groapă,
N-are de ajuns pămînt,
Cîmpul meu îi este strîmt.

Pustnic şi întărîtat,
Plugul şi l-a-ngenuncheat.
Rupe, scurmă şi sfărîmă,
Umple cerul de ţărînă.

Îşi mînă cu miile,
Negre, hergheliile,
Răscoleşte mările,
Le varsă căldările...
Ia-n vîrteje turmele
Şi le pierde urmele,
În spinare, să răstoarne
Taurii izbiţi, în coarne,
Pune zările pe fugă,
Prinde munţii şi-i înjugă,
Cu pădurile gălbui
Alergînd în hora lui,
Năvală de ropote,
Gloate-adînci de clopote.

Vîntului, noi, venetic,
Nu-i putem, cînta nimic.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Tudor Arghezi

Buchetul rimelor ce dai
Au o puternică savoare,
Dar titlul "Flori de putregai"
Arghezi, cred că nu-i cuminte,
Nu vezi că prea aduce-aminte
C-ai stat odată la răcoare?

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea veche

Crucea veche de la drum
Este cum s-a pomenit,
Cu Hristos cel răstignit,
Zugrăvit cu terci de fum.

Turmele şi carele,
Vremea, vîntul trec şi pier,
Ea stă singură la cer,
Ca Acela Carele...

Lemnul i se tot dăvingă,
Zugrăveala se mănîncă,
Trupul se cunoaşte încă,
Povîrnit pe mîna stîngă.

Toamna, grija nu ştiu cui
Mai bătea cîte un cui,
Şi c-un deget sau cu două
Da cu albăstreală nouă.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care-i rostul nostru?...

Doamne Dumnezeul meu,
ne-ai dăruit atâţia ani
şi nu ne-ajung să înţelegem rostul
şi nu ne-ajung să înţelegem viaţa
şi-atunci?
ce fac fluturii?
ce fac gâzele?
ce fac albinele?
cu puţinele zile,
cu puţinele ore,
cum de reuşesc să trăiască cu-atâta intensitate?
şi cum de pot iubi în imensitate
şi cum se bucura de zile, de ore, de secundele scurtate?
Doamne!,
rânduiala Ta cu toamne,
rânduiala ta cu flori,
cu parfumul lor,
de ce nu ne ajunge timpul?
de ce noi vrem în braţe tot Olimpul?
spune-mi Doamne, de ce?
de ce Doamne? pentru ce?
pentru ce ne-ai dat ochii? dacă nu vedem frunza
şi meduza apei, Doamne şi meduza,
pentru ce ne-ai dat atâtea întrebări?
şi care-i rostul lor?
şi care-i rostul nostru?
nici nu putem zbura ca albatrosul.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Oricare-i timpul şi felul de doctrină,
Se-mparte lumea-n două, în multă şi puţină.

distih de Tudor Arghezi din Catrene şi distihuri (Versuri-1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfîntule

De cîte vremuri ţi-l tot ţii închis
Nu ştiu ce ai, viaţă, vis,
Bine, rău,
În strînsul pumnului tău?

Ţii în mînă fum, cenuşe, foc?
Ţi-am descîntat-o ca pe un ghioc.
Sfîntule,
Pămîntule.

Nici cîntecul, nici ruga n-au descremenit
Ziua de granit.
N-au dezlipit deştele,
Nici dălţile, nici cleştele.

Tu eşti, oare, Sfinxul din poveste
Care ştie ce este şi ce nu este,
Dincolo de literă şi pravilă,
Negură, namilă?

Umblă omul, vîntul şi fiarele
Să te rîcîie cu ghiarele
Vii.
Nici nu simţi, nici nu ştii.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decepţie

Unde să sed şi unde să rămîi
Ca să-mi desfac vioara şi să cînt?
De-ajung tîrziu sau de-am ajuns întîi
Nu mă găsesc în timpul meu că sînt.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decepţie

Unde să şed şi unde să rămîi
Ca să-mi desfac vioara şi să cînt?
De-ajung tîrziu sau de-am ajuns întîi
Nu mă găsesc în timpul meu că sînt.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Vol. Versuri - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul durerii

(la un eveniment nefericit)

Rostul nu mi-l mai găsesc,
Timpul trece în neştire,
De-oi fi mort sau mai trăiesc,
Nu ştiu cum să dau de ştire.

Zile grele, nopţi doresc
Să petrec întru murire,
Rostul nu mi-l mai găsesc
Timpul trece în neştire.

Cu aşa trai, omenesc,
Simt că nu-mi mai sunt în fire,
Sufletul mi-l chinuiesc
Cu dureri şi-n pătimire,

Rostul nu mi-l mai găsesc.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţionalizaţi-vă linguşirea şi nu mai permiteţi celor din jur să vă îndoape, servindu-vă linguriţă după linguriţă de făţărnicie! Riscaţi să deveniţi un balon umflat de infatuare nefondată, iar obezului care slăbeşte brusc îi atârnă dizgraţios pieile adevărului.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale. Să ştii că tot ce închipuieşti este realizabil şi se face direct proporţional cu încrederea ta... De ce te fereşti oare să stai de vorbă cu tine însuţi, descoperindu-te astfel un perfect zeu?

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

Îmi pare rău că Dumnezeu pe toţi,
Ne ia drept nişte spărgători şi hoţi
Şi nişte haimanale,
Crezînd că tot umblăm după parale
Şi după giuvaierele Mariei - Sale.

Le leagă noduri, le chiteşte într-ascuns,
Că să ne minţă, cu lumină el le-a uns
Şi le arată doar pe dinafară,
Că înlăuntrul lor e noapte chioară,
În care ţine totul să îngroape.
Îl supără să le vedem mai de aproape.

Că nici n-ajunge mînă la zăvoare
Şi se zgîrceşte şi te doare.
Pe toate celea scrisă-i fără carte,
Pedapsa lui - " Primejdie de moarte ",
Pe om, pe bobul mic şi pe gîndac,
Pîn' la sămînţa cît un vîrf de ac.
Nu mai vorbesc de cele mari detot;
Pînă la ele să ajung nu pot.

De cum atingi ceva, ori moare aia,
Ori tu, că peste tot văpaia
Lui umblă ca un fulger orb, şi trece,
Şi arde, şi ucide, nevăzută, molcomă şi rece.

Nu zic şi eu sunt tot o haimana,
Dar drag îmi eşti, Sfinţia -Ta,
Şi pot să mă -ncumet să jur
Că umblu, nu să fur,

Dar ispitit, să văd, şi cuvios,
Cum drămuieşti tu bezna de frumos,
De-ai pus-o pretutindeni cîte-un pic,
Nu zic că-i rău, nici bine vreau să zic,
Nici nu mă bag în meşteşugul tău.

Dar, vezi, că de părerea ta îmi pare rău.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au talente toţi românii

Au talente toţi românii, vrem să ştie marea lume
Că-n trecutul nost am fost mândri de al nostru nume,
Cei săraci au purtat durda împotriva celor răi,
Celor ce-au ştiut să fie chiar proprii lor Dumnezei.

Acum stăm cu junghiu-n coaste, la cheremul dureros,
Al partidelor măreţe ce ne rod până la os,
Tinerii-şi plâng crunta soartă pe scena vieţii lor,
Nu mai ştiu care li-i ţara, care este-al lor popor.

Cei bolnavi ţin crucea-n mână gata s-o pună pe piept,
Cei bătrâni se-neacă-n lacrimi, pentru ei ce e corect?
Râd de noi parlamentarii, au bănet pe îndesate,
Vor să aibă luxul lumii, vacanţe pe săturate.

Au talente toţi românii, un' li-i bine-i ţara lor,
Totuşi îşi doresc să fie linişte-n acest popor,
Salut gestul unui tânăr care-a spus o vorbă mică:
Creştem şi, trebuie musai, de noi să le fie frică!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Arghezi

Lui Arghezi,-n şaizeci-şasă,
I-am recitat şi eu niţel.
Mi-a zis: bravo, e frumoasă!
Dar nu credea c-a scris-o el.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini

Îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului, albastră,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neştire.

Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rând,
Sticlind alb şi tremurând.

Scama tristeţelor mele
Se-ncurcă noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimarul meu.

Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
Aş cânta: nu cânt şi sunt
Parc-aş fi şi nu mai sunt.

Gândul meu al cui gând este?
În ce gând, în ce poveste,
Îmi aduc aminte, poate,
Că făcui parte din toate?

Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultând glasul ciudat
Al mlaştinii şi livezii.
Şi semnez: Tudor Arghezi.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Hai, bârfeşte-mă la toţi,
Că eu pot ce tu nu poţi.

distih de Tudor Arghezi din Catrene şi distihuri (Versuri-1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e orişiunde cu durerea ei...

Tudor Arghezi în Ochii Maicii Domnului
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din nimicuri
Faci distihuri.

distih de Tudor Arghezi din Catrene şi distihuri (Versuri-1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e destul să fii bun. Trebuie să fii bun de ceva.

calambur celebru de Tudor Arghezi
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!