
Au talente toți românii
Au talente toți românii, vrem să știe marea lume
Că-n trecutul nost am fost mândri de al nostru nume,
Cei săraci au purtat durda împotriva celor răi,
Celor ce-au știut să fie chiar proprii lor Dumnezei.
Acum stăm cu junghiu-n coaste, la cheremul dureros,
Al partidelor mărețe ce ne rod până la os,
Tinerii-și plâng crunta soartă pe scena vieții lor,
Nu mai știu care li-i țara, care este-al lor popor.
Cei bolnavi țin crucea-n mână gata s-o pună pe piept,
Cei bătrâni se-neacă-n lacrimi, pentru ei ce e corect?
Râd de noi parlamentarii, au bănet pe îndesate,
Vor să aibă luxul lumii, vacanțe pe săturate.
Au talente toți românii, un' li-i bine-i țara lor,
Totuși își doresc să fie liniște-n acest popor,
Salut gestul unui tânăr care-a spus o vorbă mică:
Creștem și, trebuie musai, de noi să le fie frică!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
România Pitorească
România-i țara noastră
A celor, ce sunt Români
Și în veci va fi a voastră
Dragii noști', Dacoromâni.
Astăzi, este ziua ta
Slavă ție! țară dragă
Noi cu drag te vom cânta
Ca să știe o lumea întreagă.
Ești țara cea mai bogată
De aceea ești râvnită
Te-ajutăm să fii,, bărbată,,
Să devii iar împlinită.
O țară mai frumoasă, în lume nu există
Tu Românie, țara mea de dor
Arată-ne, că ești,, unionistă,,
Să fim cu toți românii, un singur popor.
Întâi Decembrie, este ziua ta
Bogată țară,,, dar săracă,,
Tu ai avut cumplita soartă
Aceea, de-a fi mereu furată.
Parveniți făr' de origini
Aciuați, pe-aici vremelnic
Hrăpereți far'de rușine
Ne-au furat în mod sistemic.
Țara noast' nu-i de vânzare
Cum vor unii ca s-o vândă
Să le spunem c-un glas tare
Nu mai stați dușmani la pândă!
Bate vântul de unire
Dinspre București spre Prut
E visul nost' de reîntregire
De toți românii, acum cerut.
Acum mai mult ca întotdeauna
Să fim uniți și patrioți
Din cele două țări, să facem una
Haide Române! Că sigur o să poți.
Dacă acum unirea nu o facem
Poate, mai târziu va fi mai greu
România Mare s-o refacem
Haideți acum! Să ne urmăm acest traseu.
Români!, prin noi același sânge curge
De ne unim, vom fi mult mai puternici
Doar împreună vom putea învinge
Că doar uniți, putem rămâne veșnici.
Din Chișinău și București
Să se audă tonul de unire
Române! De vrei într-adevăr să te unești
E necesară o scânteie, sa-avem acea pornire.
Românie! chiar de-ai fost de unii sărăcită
Să știi că toți românii te iubim
Astăzi de ziua ta, sa fii mai fericită
Nu e departe ziua, când noi vom izbuti.
La mulți ani! România.
01.12. 2022
Angelin Leru
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Angelin Leru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfa-ntregului popor
Mi-am pus sufletul în palme
Și l-am presărat cu sare
Pentru vremurile calme
Unde dorm moții la soare.
Pe-un vechi petic de hârtie
I-am brodat cu inima
Și i-am pus în poezie
Ca stemă în țara mea.
Un stejar întrece timpul
Scrijelat în nord și sud,
În Carpați crește Olimpul
Unui mare început.
Nimeni nu va fi pe lume
Moț mai moț decât toți moții,
Sângele îmi face spume
Când sfinții botează hoții.
Sunt și ei românii noștri,
Nu-și pun sufletul în palme,
Ei deștepții, noi în drojdii
Îi stimăm și cu sudalme.
Ei ne mint, tot ei se cred,
Ei promit, noi îndurăm,
Din cer cade un profet,
Într-un punct îl proiectăm.
Punctul este în stejarul
Moților, în imnul lor,
Unde-au înălțat altarul
Jertfii-ntregului popor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa îmi sfătuiesc românii
Le spun celor care vin din urmă
Și nu știu spre ce se-îndreaptă,
Să nu rămână doar o turmă.
Să aibă minte înțeleaptă.
De timpuriu să învețe
Să nu stea cu capu-n jos.
Să lupte, le dau povețe,
Când cuțitul e la os.
Să lupte pentru cetate.
S-alunge răul nemernic.
Să-și facă singuri dreptate.
Să iasă din întuneric.
Să iubească țara, pentru ea să lupte.
În viață să-și făurească un trai mai prosper.
Dușmanul de-aiurea, aprig să-l înfrunte,
Pacea să domnească pe al țării cer.
Așa îmi sfătuiesc românii.
Să lupte precum străbunii.
Oricâte bătălii purtară,
Ei n-au lăsat țara să piară.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Săraca mea țară bogată
De mulți... prea mulți... ai fost prădată
Se zvârcolesc în morminte morții
Te lași prădată de toți hoții.
Române tu... din neam străbun
Cum poți ca să mai rabzi acum
Să vezi copii cum îți pleacă
Slugi la străini... fără de soartă.
Ajunge... atâta minciună
Românii iarăși se adună
Vrem să trăim în țara noastră
Să muncim glia strămoșească.
Se schimbă mereu prim miniștrii
Iar noi ne amăgim... ca proștii
Promit salarii..... pensii mărite
Dar la raft... toate-s iar scumpite.
Și atunci nu avem altă salvare
Ieșiți cu toți cu mic cu mare
Repuneți țara pe picioare
Să aducem copii de peste hotare.
Haide, Moldovă... Bucovină
În țară să facem lumină
Să punem țara pe picioare
Nu să vărsăm lacrimi amare.
poezie de Mirela Tufiși
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru ploi de vară
Cerul plânge beteșugul
Lumii noastre-ntunecare...
Și țăranii dând cu plugul,
Truditori până la moarte,
Plânge dorul și pruncia
Celor ce-au rămas români,
Să-și cinstească veșnic glia
Rămasă de la străbuni.
Cerul plânge beteșugul
Și sângerânde răni mustesc,
De sărbători, oameni cu plugul,
Necredincioși, la muncă ies.
Astăzi, cu ia românească,
Alt legământ poporul face,
Căci grea e lacrima... Și jugul...
Și pumnul, poloboc se face.
Lumii noastre-ntunecare
Dumnezeu a dat... Ne ceartă...
Spicuiesc fulgere-n zare
Voci de tunete... Oh, iartă!
Ura, clopotul durerii,
Căci biserica vuiește.
Este timpul învierii!
Altă lume se clădește!
Și țăranii dând cu plugul,
Orbi în suflet și-n credință,
Triști, plângând, își văd amurgul
Singuri, fără de căință.
Azi, la cumpăna fântânii,
Flutură doliul tăcerii
Plâng de-acuma toți românii
Ramuri frânte-n faptul serii...
Truditori până la moarte,
Arcuiți ca o sprânceană,
Lin alunecând în noapte
Sub tăișul de aramă
Ce desface lumea-n două,
Trec bătrâni pe drumul crucii,
Deschizând o lume nouă,
Trec, lăsând în lacrimi pruncii.
Plânge dorul și pruncia...
Tatăl fiica își așteaptă.
A plecat din România
Spre-a avea o altă soartă.
Mama-n plâns își vede pruncul
Și din lacrima-oglindă,
I-a adus feciorul, gândul...
Un voinic ivit în tindă.
Celor ce-au rămas români,
Azi li-i lacrima amară.
Pe acest pământ stăpâni,
Cu cenușa se-ntrupară,
Cu biserica și portul,
Cu opinca și ilicul,
Plânge Tisa, plânge Oltul,
Plâng bunica și bunicul...
Să-și cinstească veșnic glia,
Din strămăși au învățat...
Ceru-nsângerat de sângeri,
De dureri a lăcrimat.
Stea de lacrimă amară,
Plânge neamul românesc
Prunci români plecați din țară
Și părinți ce-mbătrânesc.
Rămasă de la străbuni,
Ne e dragostea de țară,
Pita aurul din pâini,
Câmpul, soarele de vară,
Brazii cu betea de jad
Și izvoare de lumină,
Stelele făclii ce ard,
Mirt și lacrimă divină...
Rămasă de la străbuni
Să-și cinstească veșnic glia
Celor ce-au rămas români...
Plânge dorul și pruncia.
Truditori până la moarte
Trec țăranii dând cu plugul.
Lumii noastre-ntunecare...
Cerul plânge beteșugul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Țara asta nu-i a voastră!
Țara asta nu-i a voastră,
Politruci de viță proastă,
... E a celor care luptă,
Sătui de burta lor suptă,
De foame, sete și câte...
Of, destine amărâte!
Țara asta nu-i a voastră,
Politruci de viță proastă,
... E a celor care n-au,
Șansă la viață, și stau,
Prin spitale, așteptând,
Moartea, însă până când?
Țara asta nu-i a voastră,
Politruci de viță proastă,
... E a celor care pleacă,
Și haină de rob îmbracă,
Căci aici n-au nici o pâine,
Și-i acră ziua de mâine.
Țara asta nu-i a voastră,
Politruci de viță proastă,
... E a pruncilor ce vin,
În urma noastră, și țin,
Mândri, steagul tricolor,
Vor viitor în țara lor!
Țara asta nu-i a voastră,
Politruci de viță proastă...
E a celor care luptă!
E a celor care n-au!
E a celor care pleacă!
E a pruncilor ce vin!
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele cel mai adevărat, autentic, de la primul descălecat prin Traian este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat întotdeuna între dânșii și îndată după descălecat și după pustiire, cum s-a spus, și după al doilea descălecat, până astăzi, același nume este dat deobște muntenilor și moldovenilor și celor ce locuiesc în țara Transilvaniei. Rumân este un nume schimbat în curgerea anilor din roman; și astăzi când întreb pe cineva dacă știe moldovenește, spun: știi rumânește aproape ca: scis romanice. Un alt nume ei înșiși nu au primit între dânșii niciodată.
în Cronica Țărilor Moldovei și Munteniei (Cronica Polonă) (19 iunie 1673)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țară mea cu duh de pace, Țara mea cu duh de dor
Aș striga să mă audă Ștefan Sfânt și-al meu popor!
Putna, clopote-răsună și Vrancioia vine iar,
Să-și jerfeasca toți feciorii, pentru-al țării ei hotar!
Țara mea plină de floare și de verde frematand
Te aud în nopți cu stele, cum jelește-al tău pământ
Cum pe câmpuri se jertfește grâul să mai dea un rod
Dar mișeii prinși în roată, vor să-ți cânte un prohod!
Țara mea cu munți de sare și cu cerul luminos
La hotar ai scris cu sânge, peste chipul glorios
Și-a pus sabia în teacă, să infloreaca iarăși maci
Dar de-o vreme îngândurată te jerfesti, jelești și taci...
Țara mea cu râuri line și cu nuferi prinși de ape
Îți doresc să ai lumină și de toți copii parte
Să-i aduci la vatra sfânta, unde focul este viu
România mea frumoasă, eu tot tânăra te știu!
Țara mea cu doruri multe și cu oameni mai săraci
O magie de se poate, te-aș ruga acum să faci,
Să te scrii pe harta lumii cu lumina cea mai sfântă
Îngerii să te vegheze, bucuria mea cuvântă!
Camelia Cristea
poezie de Camelia Cristea din Confluente literare, ianuarie 2020
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-te, popor român
Dinozaurii din lume
devorează astăzi țara.
Vor să șteargă-al nostru nume,
vor să ne ia primăvara.
Să-l chemăm pe Țepeș-Doamne,
să pună mâna pe ei.
La români să le dea arme,
să-i alunge pe mișei.
Ridică-te, popor român
și reaprinde făclia!
Dacă vrei să fii stăpân
peste toată România.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Este necesar să respingem cu hotărîre orice acțiuni îndreptate împotriva patriei, a poporului nostru, constructor pașnic al socialismului, a independenței, a construcției noii orînduiri socialiste în România!
Să acționăm cu întreaga răspundere față de prezentul și viitorul socialist al patriei noastre, pentru a asigura munca și liniștea întregului nostru popor!
Este de datoria tuturor cetățenilor Republicii Socialiste România să acționeze cu toate forțele împotriva tuturor celor care, în slujba diferitelor interese străine, a serviciilor de spionaj, a cercurilor imperialiste reacționare, își vînd țara pentru un pumn de dolari sau de alte valute.
Trebuie să dăm o ripostă hotărîtă împotriva celor care vor să dezmembreze România, să lichideze integritatea și independența patriei noastre!
Nicolae Ceaușescu în Mesajul adresat poporului român în seara zilei de 20 dec.1989
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt țări...
... sunt țări incluse-n miliard de aur
a mea e-n tagma miliardului furat
mai sunt și țări în care limba e tezaur
în țara mea nici limbă nu-i nici stat...
există țări ce au economie
și-n care toți au pâine și la pâine
în țara mea o neagră sărăcie
ne-a coborât pe toți la rang de câine
există țări cu libertatea de-a alege
și-n țara mea aceiași libertate
am delegat-o hoților în lege
și hoții judecă și fac dreptate...
există țări în care parlamente
alese de popor chiar sunt pentru popor
în țara mea un grup de (excre)elemente
exprimă numai interesul lor
există țări cu presa necoruptă
cu opoziție fără balast și plaur
în țara mea mereu se duce lupta
între extremele aceluiași balaur
sunt țări incluse-n miliard de aur
din care vreau mereu să vin acasă
să fac din țara asta un tezaur
și colț de rai
dar hoții nu mă lasă...
poezie de Iurie Osoianu (7 septembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici românii au rădăcini adânci
Oamenii care conduc azi destinele României, prin felul cum o cârmuiesc, nu fac altceva decât să înlesnească marilor puteri să facă din țara noastră o pradă ușoară pentru ei.
Diriguitorii țării ar trebui să se îngrijească, pentru ca românii să trăiască în liniște aici, unde înaintașii noștri și-au îngropat oasele și au plătit tribut de sânge pentru apărarea gliei eminesciene.
Pe această glie-gură de rai- a trăit și a luptat tot neamul românesc. În acest colț de lume ne-am zămislit și ne-am afirmat ca neam.
,, De la daci, de la romani
am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie și ram
și ne-m zămislit ca neam.
.........................
Tu, române,
,, Să păstrezi țara și neamul
că sunt tot ce ai mai sfânt!
Aprig să înfrunți dușmanul
când calcă al tău pământ.
..........................
Toți cei care conduc, astăzi și mâine, destinele acestui popor, ar trebui să ia aminte că aici neamul românesc a prins rădăcini adânci, precum stejarii legendari.
,, De strajă ne stau Carpații
și Dunărea bătrână.
Aici trăim ca frații
noi, nația română.
... Aici Dumnezeu ne-a dat
Grădina Maicii Domnului.
Aici am eternizat
pacea scumpă omului.
... Aici ne-au dat lumina zeii și sfinții.
... Aici ne hrănește și râul și ramul.
Aici a trăit, trăiește și va trăi tot neamul.
Românii n-au dușmănit și n-au prigonit alte popoare. Prin urmare, nu suntem datori față de nimeni. Dimpotrivă, vrem să trăim în bună înțelegere cu toată lumea.
... Când dușmanii stau la pândă
să ne facă traiul greu,
Românii cred în izbândă
și în bunul Dumnezeu.
.......................
... Strămoșii noștri, dacii au crezut în veșnicia sufletului.
Noi, românii credem în veșnicia neamului nostru românesc.
Credem în hărnicia omului și în rodnicia pământului,
Credem în statornicia celor care vremelnic îl stăpânesc.
Conducătorii noștri ar trebui să fie adevărați patrioți. Să apere țara și poporul de atitudini ostile și să se îngrijească de prosperitatea nației. Iar marile puteri ar trebui să înțeleagă că înainte de a fi europeni, noi suntem ROMÂNI.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul de la Torda
Capul lui Mihai Viteazul de la Torda se ridică,
Și întreabă de ce țara a rămas așa de mică
Și Câmpia Tordei triste îi răspunde lui cu jale:
"Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei-Tale!"
Nu mai acuzați străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează țara cu guverne provizorii,
Eu atât aș vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuși, unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?
Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuși, unde-au fost ai noștri, și atunci, și-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân' la gâtul voievodului de țară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?
Capul lui Mihai Viteazul ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc și mă mai mânii:
Totuși, unde-au fost românii? Totuși, unde sunt românii?
poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul de la Turda
Capul lui Mihai Viteazu' la Turda se ridică,
Și întreabă de ce Țara a rămas așa de mică
Și Câmpia Turdei tristă îi răspunde lui cu jale:
"Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei Tale!"
Nu mai acuzați străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează Țara cu guverne provizorii
Eu atât aș vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuși unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?
Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuși unde-au fost ai noștri, și atunci, și-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân' la gâtul Voievodului de Țară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?
Capul lui Mihai Viteazu ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc și mă mai mânii
Totuși unde-au fost, românii? Totuși, unde sunt românii?
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Apel pentru Libertate
(O poezie de succes în timpul Revoluției anticomuniste)
Autorul aduce aici un poem patriotic anticomunist revoluționar, scris în anul 1988, difuzat la două cunoscute posturi de radio cu emisiuni în limba română și reprodus în acea perioadă de câteva publicații din exil. Conținutul lui, care imediat a avut mare succes pretutindeni, în special în perioada Revoluției, fiind răspândit prin manifeste, vrea acum să încerce a arăta că nu și-a pierdut valoarea istorică nici până în zilele noastre... Poezia-apel, rătăcită pentru un timp, a fost regăsită și credem că se mai cuvine încă a fi reamintită.
Ea cerea atunci tuturor românilor să se răscoale împotriva tiraniei comuniste:
Să ne trezim, Români, din somnul cel de moarte,
Să facem Țării ultimul serviciu,
Câci nu e mare niciun sacrificiu
Când Țara doar de lacrimi are parte!
De-ajuns cu nefireasca amuțire!
De-ajuns cu așteptări, speranțe chioare!
Sosit-a ceasul toți să se răscoale!
Sosit-a ceasul sfânt de răzvrătire!
Sculați, Români, din Nistru pân' la Tisa!
Sculați, Români îngenunchiați sub cizme,
Să scoatem Țara de sub cataclisme,
S-amestecăm tiranii toți cu clisa!
JOS AMÂNAREA! ȘI JOS FRICA! JOS TĂCEREA!
Ieșiți, Români, cu milioanele în stradă!
Doar astfel tirania o să cadă!
Doar astfel luați de la tirani puterea!
Să mai salvăm din ceea ce se poate!
Să nu lăsăm ca nația să piară!
Să fim din nou stăpâni pe-această Țară!
S-avem din nou credința-n demnitate!
Veniți, Români! Popor al meu, cutează!
Strigați cu voci de tunet, să se știe
Că, totuși, națiunea este vie,
Că, totuși, "MĂMĂLIGA EXPLODEAZĂ""!
Strigați: VREM LIBERTATE! JOS TIRANUL!
Nu vor putea ei forța să ne stingă!
N-au ei atâtea arme să ne-nvingă!
Și spulbera-vom pe vecie clanul!
Veniți, Români! Să-ncepem marea luptă!
Ieșiți din toate colțurile țării!
Uniți în Uraganul Răsculării,
Să punem capăt celor ce se-nfruptă!
Sus, Țara mea! Ia spada-n mână 'ndată
Și pregătește-ți Lupta necesară,
Căci Libertatea îți va fi brățară!
PORNIȚI, ROMÂNI! ACUM... ORI NICIODATĂ!!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare talent care ni s-a dat, pentru că fiecare dintre noi are talente, ne-a fost dat cu un motiv anume. Cu fiecare dintre aceste talente pe care le-am primit vine și responsabilitatea ca noi să-l modelăm și să-l dezvoltăm, apoi să-l aplicăm în lume într-un fel care să îmbogățească viața altor oameni. Oamenii care nu vor să stabilească un scop cu privire la tot ceea ce vor de la viață și apoi să urmărească acest scop cu curaj sunt de fapt oameni cu foarte multă frică în ei. Sunt speriați. Au umbre care trebuie examinate și probleme care trebuie vindecate.
Robin Sharma în Descoperă-ți destinul (2010)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt de tânăr
Ne-am născut în ev de aur
și străbunii ne-au lăsat
țara cel mai scump tezaur
pentru care au luptat.
Țara noastră e o casă,
unde toți am învățat
că muncind, viața-i frumoasă,
traiul mai îmbelșugat.
S-au jertfit mii de eroi
ca de pace s-avem parte.
Astăzi suntem la rând noi,
s-o păstrăm pe mai departe.
Noi vrem pace-n lumea-ntreagă;
Nu vrem arme, nici război.
Vrem oricine să-nțeleagă:
Pacea lumii - iubim noi.
Dar dușmani în pragul casei
de-or veni, noi vom lupta!
Și cu prețul vieții noastre,
Pacea o vom apăra.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (1970)
Adăugat de Adrian Timofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Râu de lacrimi
Jocul fulgilor de nea
Coboară-ncet din cerul sfânt,
Țara face din zăpadă
Omul dârz, cu chipul blând.
El e omul de zăpadă
Lângă alți fârtați ai săi
Care vin ca să voteze
Sângeroșii, câinii răi.
Rânjesc toți și chiar fac tumbe
Până, Doamne, sunt votați,
Apoi electorii dalbi
Rând pe rând sunt urinați.
Se topesc. Asta-i răsplata,
Jocul fulgilor de nea
Sfârșește în râu de lacrimi,
În tulbure, țara mea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!