Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale. Să ştii că tot ce închipuieşti este realizabil şi se face direct proporţional cu încrederea ta... De ce te fereşti oare să stai de vorbă cu tine însuţi, descoperindu-te astfel un perfect zeu?

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu

Ştii tu oare cât de mult a trecut de ieri
de când ploaia mi-a înămolit pădurea
Oare ştii de ce pleci în fiecare vineri
şi lunea e un film remember pe trei zile
Bănuieşti oare că lumea asta e atât
de strâmta şi tăcută fără tine
fără zgomotul străzilor tale
fără drumul, luminişurile tale
Fără telefonul
sunând ocupat uneori,
Oare ştii?

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încrederea ta în tine trebuie să fie condiţionată doar de măsura în care îţi atingi propriile tale obiective, de puterea de a-ţi urmări şi atinge visurile şi de abilităţile pe care le pui în slujba calităţii vieţii tale. Încrederea în tine nu trebuie să aibă nicio legătură cu ce spun alţii despre tine sau cu gradul în care corespunzi nevoilor sau aşteptărilor lor. Dacă încrederea ta în tine este influenţată de cuvintele altor oameni vei fi mereu dependent de ei, vei fi dispus să faci compromisuri şi să te pierzi pe tine doar ca să primeşti laudele sau să te fereşti de criticile lor. Trăind astfel, viaţa ta nu îţi mai aparţine, iar încrederea ta în tine va fi condiţionată de alţii. Nu le permite altora să-ţi decidă valoarea. Stabileşte-ţi propriile obiective, atinge-le cu determinare şi perseverenţă şi fii mândru de tine!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oare ceva mai plăcut decât să cunoşti un om cu care să stai de vorbă ca şi cum ai sta cu tine însuţi?

citat clasic din Cicero
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Normal că te îndoieşti de tine dacă nu îţi dai voie să fii tu însuţi, adică autentic - exact aşa cum simţi că eşti. Oricât de "perfectă" îţi doreşti să fie sau crezi că este masca ta, tu ştii că de fapt acea masca nu eşti tu. Şi asta te face să nu ai încredere în tine, poate îţi este teamă că vei fi descoperit, poate nu ştii tot timpul cum să reacţionezi în acord cu rolul pe care pretinzi că îl joci. Însă când îţi asumi propria ta autenticitate, gândurile, atitudinile şi reacţiile tale vin de la sine. Fără să te mai prefaci, fără să te îndoieşti dacă e bine sau nu, fără să simţi că minţi sau că eşti acceptat doar pentru că joci un rol. Fii tu însuţi şi ai încredere în frumuseţea autenticităţii tale!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu ştii cât valorezi, aştepţi ca alţii să te valorizeze. Când nu te iubeşti, aştepţi ca alţii să te iubească. Când nu ştii să dai un sens vieţii tale, aştepţi ca alţii să îţi ofere o direcţie. Când renunţi la puterea ta personală, o predai altora, iar ei îţi vor dicta cum să trăieşti. Când nu îţi asumi responsabilitatea vieţii tale, devii dependent de cei din jurul tău. Consecinţa acestor atitudini este ca te pierzi pe tine, faci compromisuri şi sacrificii care te îndepărtează din ce în ce mai mult de tine însuţi, trăieşti o viaţă la voia întâmplării şi în funcţie de nevoile, aşteptările şi dorinţele egoiste ale celor din jur. Asta este ceea ce vrei de la tine însuţi şi de la viaţa ta? Îmi imaginez ca nu... Şi atunci, ce mai aştepţi? Răspunsurile sunt întotdeauna la tine: iubeşte-te, preţuieşte-te, crede în tine, fii autonom şi independent, fă-ţi un plan de viaţă şi urmează-l pas cu pas. Viaţa ta îţi aparţine! Trăieşte conştient!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva proporţionalităţi legate de politicianul dâmboviţean...

Un artist despre politicianul de azi:

"Talentu-i este direct proporţional
cu cât prosteşte cu-ale lui ziceri
şi,-n bună parte, invers proporţional
cu-ale propriului discurs convingeri."

Un contabil despre politicianul de azi:

"Contu-n bancă-i e direct proporţional
cu-arta de-a-şi palma fapta penală
şi, în general, invers proporţional
cu pretenţia salarială."

Un sportiv despre politicianul de azi:

"Meritu-i este direct proporţional
cu rata frunzei ce-a tăiat la câini
si,-n mod evident, invers proporţional
cu cât, prin asta, a scos din ţâţâni."

Un apolitic despre politicianul de azi:

"Statutu-i este direct proporţional
docilităţii-n faţa altor ţări
şi,-n ultimul timp, invers proporţional
cu calitatea printre-alegători."

poezie satirică de Florian Ruse (2016)
Adăugat de ruseflorian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi categoric trebuie să lăsăm loc pentru îndoială, sau nu va exista progres şi nici învăţare. Nu există învăţare fără să trebuiască să pui o întrebare. Şi o întrebare necesită îndoială. Oamenii caută certitudinea. Oamenii sunt înspăimântaţi - cum poţi trăi fără să ştii? Nu este ciudat deloc. Tu de fapt doar crezi că ştii. Şi majoritatea acţiunilor tale sunt bazate pe cunoştinţe incomplete şi de fapt tu nu ştii cu adevărat despre ce e vorba, sau care este scopul lumii, sau să ştii o grămadă de alte lucruri. Este posibil să trăieşti şi să nu ştii.

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetica

Ce duh ai şi ce putere.
Să-mpleteşti ceara cu miere,
De la floarea din gradină,
Ostenită de albină?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi şi pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi şi leacuri,
Poate că de mii de veacuri.
Ca din lână, ca din ace,
Ţesi reţeaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cântare
Au pus la măsurătoare
Ca-ncăperea cea mai mare
În găoacea cea mai mică
E ghiocul tău, fetică
Eşti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, făr' să ştii,
Ai făcut bijuterii
Şi minuni în toată clipa
Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, să taci,
Nu te lauzi cu ce faci.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Prisaca (1954)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută/află ceea ce erai înainte de "a face", căci tot ceea ce faci tu este deşertăciune, iar timpul o va devora cu o plăcere hulpavă la masa lui. Oare vede un astfel de comediant ieftin când afirmă că: "Pomul se cunoaşte după roade iar yoghinul după rezultatele/faptele sale." că înainte de fala deşartă lui "a face" tu trebuie să fii. Orice fiinţă rătăcită în Mahamaya crede că "eşti ceea ce faci", dar oare poţi face ceva fără ca să fii mai întâi? Şi dacă el ar paraliza şi nu ar mai putea "face", oare nu ar continua el să fie? Oare câţi dintre voi realizaţi că doar cumătru" ego este despre "a face" şi că doar el crede că eşti ceea ce faci, ceea ce ai, ceea ce obţii, ceea ce ştii, ceea ce poţi/posezi/practicii etc.? Caută/află ceea ce erai înainte de "a face". Aceasta este starea ta originară, căci tot ceea ce faci tu este deşertăciune, iar timpul o va devora cu o plăcere hulpavă la masa lui. "A-Fi", asociat cu orice gând care răsare în el este sclavie.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa îmbracă multe forme diverse şi la fiecare se resimte altfel. Însă, ce afectează cel mai tare, este atunci când tu cunoşti în amănunt detalii despre adevăr, fiind şi conştient de tine însuţi... şi eşti nedrept minţit în faţă şi amăgit cu intenţie, de persoane atât de superficiale şi perverse, care în ignoranţa lor nici nu pot conştientiza că tu ştii, cunoşti, înţelegi şi simţi ce captezi de la ele. Astfel de persoane toxice nu-şi merită titulatura de OM...

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

"Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul" (Psalm 139:1-2)

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape
Şi-mi cunoşti adâncile, sufleteştile ape...

Ştii când ispitele înfrâng zăgazurile,
Ştii toate bucuriile şi toate necazurile,
Ştii cântecul, dorul şi visele,
Ştii amintirile mele, ucisele,
Ştii piscurile înalte şi căile,
Ştii gheţurile şi văpăile.
Ştii când mă arde trufia
Tăgăduindu-Ţi Cerul şi sfidând Veşnicia;
Ştii când fărădelegea m-apasă
Ca o pâclă amară şi deasă;
Ştii când mă urc şi când mă prăbuşesc
În neputinţa omului firesc —
Ştii când Te vând şi când Te răstignesc...

Încotro mă voi duce departe de Tine?
La cine voi alerga, Doamne, la cine?
Spre care zări, paşii goni-vor şi unde
Să-ncerc, de ochiul Tău, a mă ascunde?
Ca şi pe Cain de odinioară
Osânda conştiinţei mă doboară.
N-am tihnă, n-am puteri, n-am adăpost —
Sunt doar o biată navă fără rost,
Ce-alunecă-ncărcată de păcate
Pe valurile vieţii zbuciumate...

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape:
Nu lăsa întunericul să mă-ngroape...
Răpeşte-mă, Doamne, păcatului,
Pune piedici Vrăjmaşului, blestematului,
Strecoară-mi în suflet luminile,
Aprinde-mi dragostea, înfloreşte-mi grădinile
Şi-nalţă-mă, Doamne, şi creşte-mă,
Cu naşterea a doua-nnoieşte-mă,
Să-Ţi pot cânta slavă cu îngerii,
Chiar şi-n valea aceasta a plângerii...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Încă n-ai obosit, mă, claustrofobicule? Ce zici, dacă vrei, te pot înlocui chiar şi acum. Mă ofer de bunăvoie, să ştii.
Nistor: Nu! Mersi că-ţi faci griji pentru mine, însă deocamdată, o duc foarte bine. Dar ştii ce, asule?! Stai pe aproape! S-ar putea ca într-o zi să-ţi cedez locul. Nu astăzi, bineînţeles...
Mihai: Zău, mă?! Ştii ce?! S-ar putea ca atunci să nu fiu eu disponibil!
Nistor: În acel caz, voi fi nevoit să lucrez în continuare cu Alex. Şi nici nu-mi displace această perspectivă; noi doi ne înţelegem perfect.
Mihai: Fie cum vrei. Nu uita însă; eu m-am oferit...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plonjare în inconştient

Motto: Cea mai importantă în viaţă este Rătăcirea, dar ea este inutilă fără Regăsire...

Şi dacă tot ce-am vrea ar fi iubire,
Şi dacă ne-am fi mulţumit şi cu puţin...
Am face mari averi în fericire,
Dar fericirea... e un concept divin!

Nu toţi ne recunoşteam fericirea...
La fiecare ea se scrie în alt fel,
Ferice de cine-şi acceptă rătăcirea,
Căci fără ea, nu te cunoşti defel!

Nu poţi să te cunoşti mergând numai în lume,
Cutreirând şi socializând mereu!
Stai şi cu tine suflete şi te ia la palme,
Alegând ce-i place mult Lui Dumnezeu!

Stai mereu şi judeci tot ce vezi şi-auzi,
În loc să stai cu tine... s-nveţi să te-asculţi!
Stai printre orbi şi surzi şi simţi că eşti deasupra...
Dar eşti la fel ca ei, unul dintre sluţi!

Cât timp petreci cu tine, singur... şi să-ţi placă?
Ce mult fugi de tine, de nu poţi să-ţi rezişti,
Refugiindu-te în lumea ta săracă,
Unde doar acolo ştii ca să te mişti!...

Eşti limitat în sine, vezi lumea, dar nu vezi,
Ce este important: să te cunoşti pe tine!
Te dai judecător, dar de fapt visezi,
Doar conştiinţa vie te scapă de ruine!

Şi tot ce trebuie să faci: e să accepţi ce eşti!
Degeaba în oglindă te vezi cel mai frumos...
Degeaba crezi c-ai tot, când ai numai lumeşti,
Lucruri, scopuri, ţinte... ce n-au niciun folos!

Uiţi că trupul ţipă când sufletul ucizi...
Uiţi că spiritul îţi animă corpul!
Toate câte ai, totul ai să pierzi...
Şi numai sufletul îşi caută rostul!

Ah, aş vrea să mori!... Să vezi că-i altă lume,
Unde ştii ce-i clar şi ce e de prisos...
Oare de ce trăieşti doar îmbrăcat în spume,
Ale unui val având scopul pietros?...

A fi plăcut de lume, nu e scop divin!
Căci, lumea şi Lumina, nu au scopuri comune!
De ce nu-ncerci mai bine să faci ce e sublim,
Şi să suporţi povara, ca rodul să se-adune?!...

Dreptatea şi iubirea este ţinta noastră!
Şi de le-ndepărtezi... te pierzi odat' cu ele...
Vei trece doar prin starea cea neagră şi albastră,
Ce mult vor apăsa... consecinţei grele!

De nu ai fost să fii vreun aur scos din foc,
Poţi să-ţi doreşti să-ţi vezi numele înscris...
Să-ţi capeţi veşnicia ce încă nu-i faci loc,
În viaţa ta măruntă, a nu pieri-n abis...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Daniela S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri pentru iarnă

Spune-ţi ţie însuţi
în vreme ce se face frig şi griul coboară din aer
că vei continua
să mergi, să asculţi
aceeaşi melodie indiferent
unde te afli –
înăuntrul unei cupole de întuneric
sau sub lumina albă
din privirea lunii într-o vale înzăpezită.

În seara asta în vreme ce se face frig
spune-ţi ţie însuţi
ceea ce ştii, că nu-i nimic altceva,
ci doar melodia cântată de oasele tale
în vreme ce tu continui să mergi. Şi vei fi putea astfel
să te mai aşezi măcar o dată sub focul mititel
al stelelor de iarnă.

Iar dacă se întâmplă să nu poţi
continua să înaintezi sau să te întoarci
şi te vei afla pe tine însuţi
acolo unde vei fi la capătul drumului,
spune-ţi ţie însuţi
în acel final de trecere a frigului prin membrele tale
că iubeşti ceea ce eşti.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când nu mai ai nevoie să te ţii pe tine însuţi separat de alţii, poţi să faci servicii fără ataşamente. Poţi să dai, fără să ai nevoie să ştii cum este primit darul.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Educaţia este ştiinţa de a asculta aproape orice fel de spuse fără a-ţi pierde stăpânirea sau încrederea în tine însuţi.

citat clasic din Winston Churchill
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E zadarnic să ştii a număra până la zece pentru tine însuţi dacă nu cunoşti măsura faţă de alţii.

proverbe malgaşe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ştii...

Când te lupţi să iei puterea
Să ştii cum se face mierea;
Opozant fără soluţii
Eşti un nimeni, la discuţii.

epigramă de Mircea Rămoiu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii

Nu mă cunoşti deloc, tu doar ştii cum mă cheamă
Nu ai habar de câte ori viaţa mi-a dat câte o palmă.

distih de Alina-Georgiana Drosu (4 august 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze pierdute

Cincizeci de ani, de cînd încerci mereu,
Condeiul, gîndurile şi cerneala,
N-au mai ajuns să-ţi curme, fătul meu,
Frica de tine şi-ndoiala.

Te temi şi-acum de ce te-ai mai temut.
De pagina curată şi de rîndul,
Şi de cuvîntul de la început,
Te sperie şi litera şi gîndul.

Foile tale scrise, de hîrtie,
Se rup şi zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele zmulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să şi le vadă.

La fiece cuvînt, o şovăire
Te face să tresari şi-ai aştepta.
Parcă trăieşti în somn şi-n amintire
Şi nu ştii cine-a scris cu mîna ta.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!