Delta, in ruga
Doamne-al nostru, zeule de seara,
Om al trudei si-al lucrarii sfant,
De cand intra Dunarea in tara
Ni-i si noua bine pe pamant.
Gaste, pelicani, gaini si rate,
Sturioni care-o strabat invers,
Delta ei, miracol cu trei brate
Ce tin Marea Neagra-n Univers.
Doamne-al nostru, luminis de ape,
Trestiis in veci necunoscut,
Da-le apa ei sa se adape
Vitelor plecate la pascut.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervația de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Adoratul Eminescu
cand citesc versurile dumitale,
ma cutremur si-ncep sa plang
Dumnezeu te-a dat in dar
romanilor pe-acest pamant
tu esti geniul tuturora
tu esti romanul nostru sfant,
tu esti poetul nepereche
cum nu e altul pe pamant
te vom pastra mereu in suflet
vei trai o eternitate
pe cand noi toti ne apropiem
cu pasi repezi catre moarte
tu n-ai sa mori niciodata
sufletu-ti printre noi pluteste
Eminescu eu te ador,
Romania te iubeste
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet pentru Ion cel fara de mormant
Ca tara sa nu-ti moara
Tu linistit te-ai frant,
Si tot colinzi prin tara,
Ion fara de mormant.
Asa a fost destinul tau,
Sa mori precum te-ai si nascut
Ca un erou necunoscut
Intr-un mormant necunoscut.
Ioane fara de mormant,
Te plang si te ingan,
Ca tu ai fost si eu mai sunt,
Ion, soldat roman.
Dar undee mormantul tau,
In care rau sau deal,
Te bat parerile de rau,
Soldat si general.
In fata mortii neclintit,
N-aveai ce o ruga,
Ai lacrimat si i-ai zambit
Ca si la nunta ta.
Dusmanii tai si azi se tem
De-ngrozitoarea zi
Cand vom iesi de sub blestem
Si tte vom regasi.
Ioane, fara de mormant,
Cuvant fara coperti,
Din locul tragic un` te-au frant
Incearca sa ne ierti.
Asa, a fost, va fi mereu,
Te cautam cu dor
Ion esti tu, Ion sunt eu,
Ion e un popor.
poezie celebră de Adrian Păunescu (1 septembrie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buna seara,iubito
buna seara ,iubito, te astept ca din cer
sa-mi aduci continente de palid mister
cu trenul acesta personal si stingher
buna seara ,iubito, te-astept ca din cer
buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte
ca putine mai sunt pe pamant lucruri sfinte
ca intra iubiri prematur in morminte
buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte
buna seara, iubito, sunt destui care vor
sa ne puna la usa iubirii zavor
sa puna catuse cuvantului dor
buna seara ,iubito, sunt destui care vor
buna seara, iubito, te astept ca si cand
numai dragostea noastra ar fi pe pamant
mai presus de caderi,de mariri, de cuvant
buna seara , iubito, te astept...
poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de padure
La ora cand mugurii canta
Deasupra padurii de cocs,
Ne tine ca sfant si ca sfanta
Un vechi calendar ortodox.
Iubirea ne poarta departe
In mainile altor nuntasi,
Dar noi suntem viata din moarte,
Uitarii te las si ma lasi.
Sub noi e o negura deasa,
O negura deasa e-n noi,
Padurea ni-i pat si ni-i casa,
Padurea se imparte la doi.
Un freamat de cocs dinspre frunze,
Sub luna vom arde buimaci
Si toate iubirile-ascunse
Troznind vor iesi din copaci.
Misterele forestiere
Si noaptea de cocs absolut,
Luminii sa-i dea o putere
Cum inca noi doi n-am vazut.
Pastreaza-ne-n tine, padure,
Si-ti dam cheia tainelor mici,
Ca tainele mari sa se-ndure
De faptul ca suntem aici.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parastas pentru iubirea care a murit
Sa-i facem parastas cum se cuvine
Iubirii noastre care a murit,
In apogeul ei nelamurit,
Mai lacrimand,de tine si de mine.
S-o asezam la locul de verdeata,
In care se ducea,pe cand traia,
Din cand in cand,sa trecem pe la ea,
Considerand ca inca e in viata.
Aici,acum,s-a stins iubirea noastra,
Si moarta va ramane-n veci de veci,
Te vad si-acum,parca stiind ca pleci,
Cu mana fluturand la o fereastra.
Dar hai sa dam groparilor oferte
Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de IngridM
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Parastas pentru iubirea care a murit
Sa-i facem parastas cum se cuvine
Iubirii noastre care a murit,
In apogeul ei nelamurit,
Mai lacrimand, de tine si de mine.
S-o asezam la locul de verdeata,
In care se ducea, pe cand traia,
Din cand in cand, sa trecem pe la ea,
Considerand ca inca e in viata.
Aici, acum, s-a stins iubirea noastra,
Si moarta va ramane-n veci de veci,
Te vad si-acum, parca stiind ca pleci,
Cu mana fluturand la o fereastra.
Dar hai sa dam groparilor oferte
Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi acasă...
La noi acasă nu sunt corbi
La noi sunt ciori și sărăcii,
Sunt câmpuri triste și pustii
Palavre mii și oameni orbi.
La noi acasă ni-i prohod
Și cântecul de bucurie
Averea ni-i pe veresie
Iar sufletul ni-i moș schilod.
La noi acasă corbi nu sunt
Dar veselia ni-i sforțată
Durerea ni-i ne-ndurerată
Și setea ni-i doar de pământ.
La noi acasă ni-i blestem
Și pâinea plină de sudoare
Blestem ne-e și sfântul soare
Și-o ură veche ni-i totem.
La noi acasă nu sunt corbi...
Străine, vino, ca să vezi,
Cum crește-omida prin livezi
Și amarul nostru să îl sorbi.
La noi acasă corbi nu sunt
Și totuși, corbii mi-au vestit
Că veacul nostru s-a sfârșit
Că pleavă suntem dusă-n vânt...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroii
Asa de multi sunt ei, eroii tarii,
Necunoscutii mai ales si mortii,
Ca poate nu-i destul nisipul marii
Sa-i numere pe toti in cartea sortii.
Ei ne-au lasat un drum de oseminte
Cu sange cimentat, pe cand cazura
In sirul nesfarsit de lupte sfinte
Pe-a stramosestii vetre aratura.
Ce drept avem in lume noi mai sfant
Ca de-a le duce streagul mai departe,
Al libertatii noastre pe pamant,
In numele vietii peste moarte?!
Asa graieste Dunarea batrana,
Asa e scris in stanca din Carpati:
Cu secera si cu ciocanu-n mana
Sa fim aici sub steaua muncii frati!
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre tarani
Despre tarani, nimica nou nu este
De-o vesnicie-si vad de ale lor
Copiii-i uita, oasele ii dor,
Intre pamant, tacere si neveste
Dar ce fac ei, ce brazde au pe glezne
In casa painii daca-s chiriasi
De nu se duc cu totii la oras,
Portari spre-a fi, si tot le-ar fi mai lesne!
Noi, ce din cand in cand vedemu-i
Si numele li-l zicem ca porecla
Sa nu uitam ca de amar de vremuri
Niste taranci culeg murdara sfecla!!!
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii de pana azi
Adăugat de Marcel T
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morminte la gard
Imperceptibil, tragic, revansard,
prin cimitir mormintele pustii,
vaslind din cruci, se-apropie de gard,
sa-ntrebe de ai lor daca sunt vii.
Si ere geologice strabat
pentru-a-si gasi, in cimitirul stramt,
o cale catre gardul ruinat,
ca este grea miscarea prin pamant.
Si ele-ajung atata de tarziu
acolo unde viii pot vedea,
incat nici vorba de-a gasi un fiu
si de-a-si aduce-aminte cineva.
Si, ca sa fie un cosmar intreg,
mormintele ajunse langa drum,
printr-un efort de iarba inteleg
ca-n cimitir sunt si ceilalti acum.
Se misca greu mormintele pe-alei
si crucile dau sunet si ecou,
cand mortii se mai cauta-ntre ei,
atat de singuri, c-ar muri din nou.
Ca si atunci cand inca erau vii
si cand la drum iubirea ii scotea,
ei intre ei incet ar tainui,
pe-o lavita intinsa la sosea.
Dar nu mai au cu cine sta la porti,
nici focurile-n ulita nu ard
de mii si mii de ani, si toti sunt morti,
degeaba vin mormintele la gard.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a doua ediție, adăugită) (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emigranta Hiperboree
Prin cinic, guvernamental acord,
La ora ploilor de pasapoarte,
Hiperboreea pleaca inspre nord,
In tara ce le adusese moarte.
De nici nu stie, vai de capul sau,
Ca-i un butuc in drumul unui joagar,
Si pleaca fara de pareri de rau
In cel mai elegant si cinic lagar.
O vor gaza cu dragoste-n curand,
C-un rosu fier o vor marca pe spate
Si pielea ei va atarna plangand
Pe ramurisul sarmelor ghimpate.
Hiperboreea, du-te unde vrei,
Pe veci pierdut-o, vesnic haituit-o,
Un crucifix ai fost in ochii mei,
Dar eu numai tristetea ti-am iubit-o.
De actoria ta m-am saturat,
Inca din vremea actoriei mute,
Esti plina de durere si pacat,
Dar gardienii te asteapta, du-te!
Ca un vaccin ramai pe bratul meu,
Cand sania te-mpinge bland pe panta,
Sa-ti apere fiinta Dumnezeu,
Tu, prima mea iubita emigranta.
Si cand pamantul se va scufunda
Si va sari din miezul ei scanteia,
Sa stii c-ai fost, in sud, in tara mea,
Si nordul te-a strivit, hiperboreea.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii de tarani
Poemul acesta il scriu intr-o noapte,
Putin dupa ziua de treizeci de ani
E-un scrasnet, un planset, un geamat de soapte,
Caci e pentru voi, fii curati de tarani!
Cand tara indreapta si legi si-a sa cale
Cand sus in idee nu-i loc de abuz
Mai sunt de-mplinit si la capat de dus,
Dorinti izvorand din nevoi sociale.
Si una e-aceea ca inca la tara,
Nu-i scoala facuta cum e la oras
Ca fiul taranului, totusi nu poate,
Intra-n facultati cu acelasi curaj.
Eu stiu cate lucruri in tara sunt gata
Si cate vor fi, daca suntem cuminti.
Dar una e daca director e tata,
Si alta e, daca-i taran de la Vint...
Eu iata, priviti, sunt un fel de director
N-aveti nicio grija ca va voi minti
Am si eu copii ce pot fi de bani gata
Cu toate-i indop, pentru ca-mi sunt copii.
Dar tara sta-n altii intai, si pe urma
In fiii acestia de directorasi
Nu, satele noastre nu sunt trista turma
Ce lana si branza trimite-n oras!
Productia lor cea mai sfanta sunt fiii!
Lor li se cuvine rasplata de pret.
Taranii dau aur, cand dau Romaniei
Curatii lor fii, rod al unicei vieti!
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii de pana azi
Adăugat de Marcel Talpeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai sa
hai sa ne strangem in brate
pana cand trupurile se vor topi
si se vor prelinge pe pamant
unde vor creste doua flori
cu petale din aripi.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
O vara si inca una
Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine ca-ntr-o gara.
Mai stii peronul de-odinioara
din vara fara de sfarsit?
Si ploua des, marunt si rece
prin mintea mea fiorul trece
si lasa sant adanc, profund.
M-ascult gemand,
ma vad plangand
cum trec.
In paru-mi ploaia-si face drum
si lasa-n urma mari regrete.
Stau pe peronul unde atunci
noi ne dictam porunci
cu sete:
- tu sa m-astepti ca am sa vin,
cand vara va lasa in urma
seninul si-o sa-ncepi sa-ngani
al nostru cant, o doina.
Ajung spre seara, sa m-astepti,
cobor din mers si-o sa te iau
in brate si-o sa-ti spun glumet:
prostuto, credeai ca te las?
Eu iti spuneam cu glas de jar
c-am sa te-astept iara si iar.
Ma voi uita in zare fredonand
al nostru cant, o doina
Trecut-au doua veri sau trei,
poate sunt zece de atunci,
cand vara lasa-n urma tei
si doine dulci, si urme adanci
Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine cantr-o gara.
Sunt cantece ce nu se-aud,
in zare trenul suierand
ma cheama.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna ca o revansa
Sunt toti copacii incarcati de frunza,
munitia de toamna e intreaga,
si-n prabusirea prea adanc ascunsa
o mana trista s-a decis sa traga.
Un singur gest mai trebuie in clipa
abia legata de un fir subtire,
si pasarile lumii cu aripa
mai tin acest frunzar in naruire.
E-o toamna ca o ultima instanta
si ca un anotimp dupa-o betie,
si mana trista s-a atins de clanta
dar s-a retras: tragaci putea sa fie.
Si ce e cel mai trist din toate-acestea
e ca apel nu poate sa existe,
c-asa de natural s-a stins povestea,
incat pamantu-i plin de frunze triste.
Si fiecare frunza e o mana,
care-a uitat de tutelarul umar,
si ce va fi din toate sa ramana
decat senzatia de scrum si numar.
Atata tine micul drept la vara,
atata tine restul peste toamna,
si fiecare frunza ce coboara
ne-acuza, ne arata, ne condamna.
Cocori si gaste, randunici si rate,
se duc de-aici, sa nu cumva sa vada
cum noi cu toate frunzele in brate
ne pregatim de cea dintai zapada.
In arbori plini de scrum e frunza-ntreaga
ca-n niste tevi de arma fara tinta,
si mana trista n-are chef sa traga
si gura trista n-are chef sa minta.
In ochi batrani, cu lacrima etansa,
acestea toate vin de peste fire,
cum vine toamna, cea dintai revansa
a verii cand credeam in nemurire.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (5 august 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezeste-te din somn...
Trezeste-te din somn, frumoasa adormita
Tu tara mea de dor
Din fruntea insingerata, coroana comunista
Arunc-o la gunoi
Trezeste-te Ileana, trezeste-te Ioane
Trezeste-te popor!!!
Alege faurire, alege libertate
Alege viitor
Trezeste-te tarane din neagra letargie
Din somnul tau de veci
Alege libertate, alege faurire
Alege-o cale noua, ca-n vremurile vechi
Atita suferit-ai in chin si saracie
Ca vita de la plug!...
Mai crezi in bunatatea, mai crezi in omenia
Colosului de lut?!...
Mai speri ca miliardul,, familia,, ce-l,, are,,
Va fi cindva si-al tau?!
Mai crezi ca la nevoie iti va sta-n aparare
Politia-calau?!.
Nu mai alege hotii, nu mai alege lupii
Ce parul des si-l schimba, naravul insa ba
Alege libertate, alege faurire
Tu tara mea din basme, tu miorita mea
Te rog matusa Leana. te rog eu mos Ioane
Te rog al meu popor
Alege faurire, alege libertate
Alege viitor...
poezie de Iurie Osoianu (18 iulie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul nostru univers
Eram singur pe pământ,
Dar tu ai venit ca un gând,
Ca un dor și mi-ai umplut
Inima de amor.
Eram o stea pe cer
Și tu ai venit ca un mister,
Cu părul negru despletit,
Eu ți-am zis bine ai venit!
Tu pe buze m-ai sărutat,
Eu în ochii tăi blânzi m-am uitat
Și noi înspre micul nostru univers
Fericiți am plecat.
poezie de Vladimir Potlog (9 ianuarie 2004)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei culori
Trei culori cunosc pe lume
Ce le știu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer și cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Și un falnic viitor.
Roșu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Și-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi și ne-nfricați eroi
Liberi să trăim în țară
Ziditori ai lumii noi.
Iar când fraților m-oi duce
De la voi și-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneți
Mândrul nostru tricolor.
cântec, muzica de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet Retoric
Si pentru ce te bati mereu,
si te acoperi de rusine,
cand totul e predestinat
sa se rezolve de la sine ?
De n-ar fi noaptea pana in rame
si ziua pana in ochii tai,
ar fi sa cazi ca o epava
peste cositorite vai.
Dar marginile ni sunt clare
si miezul ne e stramt de tot,
si lumea da stufoase aripi
sa te loveasca peste bot.
Si pentru ce sa mai arati
ca-n univers domneste setea,
si pentru ce sa mai tot strigi
cand nu sti unde ti-e urechea.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
CAND INIMII II CRESTE-O MANA
Cand inimii ii creste-un brat,
Intaiul semn pe care-l face
E-o cruce sfanta peste cupa
Ce raspandeste-n lume pace.
Dar mana inimii din piept
Nu este-o mana oarecare,
Ea e nascuta din speranta
Si suferinta de-ncercare.
Si e mosita de un Inger
Ce-aduce cupa pe Pamant
Si-n fata inimii o pune
Cu leacul de iertare sfant.
💛
Agenor Crisan în Toiagul de fier, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!