Melancolie
Spre seară, candida femeie
se descalță de cădere și uman,
e doar o ultimă fiică
a pământului ars de nesfințenie.
Răsare noaptea de sânziene
și din umeri îmi țâșnesc aripi
care-mi curg peste muntele tău.
Ah, te tot caut în grotă neființei!
Tu, taci! Îmi vorbesc ecourile...
O sete de nemărginire mi-a cuprins
viscerele fântânii de aur
și ultimii condori înnebuniți cer serafimilor
o ultimă zi cu aripi de cometă.
Ah, și mă-nalț dincolo de moarte!
Din suma cercurilor acvilei
care-mi valsează peste cernitul cotidian,
un ultim zbor al cauzelor pierdute...
Și mă roagă plânsul copilului
aflat dincolo de tărâmul inocenței,
trăindu-și bruma din tâmpla albastră,
înrudită cu îngerii:
naște-mi, te rog, eternitatea!
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mireasa neagră
Fluviile, fluturii și pământul
înălțau spre cer aripi de gheață;
omenirea fiind ocupată
cu studiul ultimului papirus
despre eternitate, progres și sfârșit.
Prin lume, mireasa neagră-și scrie
veacul de frig și singurătate,
închisă în iglul infinit de sânge
unde croșetează avid destine...
Al meu l-a împletit altfel:
în insula sufletului urlă lupii tineri,
goi, însetați și flămânzi,
așteptând renașterea ultimei ploi.
Nu mă văd pe mine nicăieri
și nici lumina dimineții...
Mă tot căut în ultimul bou-vagon al vieții -
în austrul care-mi mângâie tâmpla aurie
cu degetele ce mi-au sărutat destinul
sau în căușul inimii tale,
în edenul dintre ape
ori purgatoriul nesfârșitului deșert.
Nimic, nimic... doar noaptea polară
care a îmbrățișat amurgul umanității
și-a înnobilat totul cu alb și veșnicie -
off, la ferestră strigă Hades!
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger bălai
(Mariei-Izabella)
Eram atât de copilă
o copilă singură rătăcită prin lume
iubită a vânturilor cu flori
din miazăzi
și a furtunilor cu lăcuste
din miazănoapte
am vrut să cresc
să fiu cea mai mare umbră
să îmbătrânesc
să-mi crească aripi cu riduri
m-am rugat mult
Lui i s-a făcut milă
de copila răpusă de un val
și i-a dăruit un înger bălai
într-un zece cireșar
să-i fie candelă
să-i fie far
lumină prin noaptea vieții
mi te-a dăruit pe tine copilă
și de-atunci îmbătrânesc frumos
în fiecare floare
în fiecare răsărit
în fiecare toamnă...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de mare
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca și tine, vreau să zbor dincolo de mare!
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde și-orașe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.
poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ultimă îmbrățișare!
Ultima îmbrățișare...
Prieteni dragi vă las cu bine...
Un ultim dor mai arde-n mine!
Am vrut o ultimă imbrățișare,
Nu pot! Vaiii! Și-așa mă doare...
Dar... bucurie, în sfârșit!
Ultimul Ceas chiar a venit!
Ne-om-brățișa unul pe altul,
Al Nouă-lea cer, din Inaltul....
Am doar, o fărâmă de paine,
Cu mucegai ș-un pesmet
Aveam undeva, in șervet...
Lumina e-n sfeștnic sfârșită,
Mai am una, rătăcită,
Să nu uit s o căutăm!
Vine noaptea ne rugăm,
Și-oi adormi cea dintâi,
Făr' de ea la căpătâi...
S-așterne noaptea.. și e frig!
Ceasul cred c-a și venit!
Afară mă uit cu frică,
Sunt nori..
Ah! Doamne și mă trec fiori
Peste ultimile lăcrămioare,
Curg ultimii stropi de ploaie..
Plâng....
Simt parc-o eliberare..
Ceva in piept, totusi ma doare!
Aproape e Ultima -nviere...
Să n-o ținem făr' de rost,
Pe cea din urmă zi de post!
Negru-ar fi bun, s-o țin:
Sfânt Cinstit Trup și Sânge Vin!
Să mă pregătesc de Chin....
ULTIMA OARĂ, MĂ- NCHIN!
AMIN!
DOAMNE!
Vin!
rugăciune de Forțu Mădălina (24 martie 2020)
Adăugat de Forțu Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limbi de dragon
pasărea a fost dată afară din cer
pe motiv de incompatibilitate
de-atunci cântă
o sole mio
primăvara a deschis din nou
porțile edenului
mierlele grădinii rătăcind prin lumile roșii
construiesc cuibul cu aștri
sunt bolnave de risipa dragostei
și nasc pui fără aripi
izolați în colivie
de limbile acelui dragon
la capătul lumii
un bărbat iubește o femeie
eu iubesc o stea
mierlele au tăcut pentru eternitate
și pământul respiră a moarte
dincolo de timp
fluturii polenizează
cenușa florilor
pentru următorul răsărit
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În închisoarea mea cu pereți de hârtie
se aude cum cineva sapă în zid poate-i
abatele faria îmi zic sau poate vântul
care aduce dinspre pustie părinții mei
de cenușă ori poate e dincolo de ușă
nevăzutul neștiutul demonul care-mi
strecoară noaptea sub frunte poeme ca
niște bombe artizanale cu ele mă arunc
în aer exact atunci când vine acasă iubita
mea moartă și mereu înviată căutând sub
leandri cheia ruginită demult am adunat
argintul viu din oglinzi și la flacăra
lumânării am distilat aceste cuvinte care
nu țin de foame dar mă țin în viață cât
caut ieșirea din labirint cu detectorul de
metale rare dau în loc de d-zeu peste tatăl
meu în salopeta lui proletară îmi promite că
o să-mi sudeze aripi minunate aripi de fontă
în formă de m m de la mir stația orbitală pe
care d-zeu e un cosmonaut uitat și bătrân în
mâni are un ciocan și o seceră în cealaltă
mână un ochean cu care citește pe buze cuvintele
ce compun închisoarea noastrăcu pereți de hârtie
timid mă apropii și privesc prin ocheanul întors
transformat în vizor dincolo nu sunt decât eu
deghizat într-o lumină sfioasă ca de neon și
parcă pe umărul transparent am o sclipire de coasă
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar fi mâine
Peste sete
Și regrete,
Peste cât am fost secrete,
Peste orice baionete
Care m-au tăiat portrete.
Mi-ar fi vină,
Dar puțină
Și de multe ori străină.
Mi-ar fi-ntr-una lună plină,
Să m-adoarmă în Lumină.
Peste Soare,
Peste floare
Și deloc întâmplătoare,
Peste-a sufletului sare
Răsfirată-n orice zare.
Mi-ar fi pace
Și a face
De-a cuvintelor dibace
N-ar fi "tace", nici "preface",
Chiar gonit cu bobârnace!
Peste milă
Și idilă,
Regăsindu-mă-ntr-o filă,
Peste ultima pastilă
Nedorită, inutilă.
Mi-ar fi rană
Suverană,
Dacă nu mi-ar fi și hrană,
Și cerneală pentru pană
Sau și roua de pe geană.
Peste poate
Mi-au fost date
Și într-una-mbrățișate
Cu a voastră bunătate
Gândurile mele toate!
Mi-ar fi pline
Doar de bine
Amintirile senine.
Mi-ar fi ultim gând ce vine:
V-am iubit ca și pe mine...
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scrisoare
eu nu te pot iubi
cascade în suflet le trec
șuvoi de dorințe petrec
ultima clipă...
aș vrea ca să zbor
am aripa frântă
și doare..
nu știu cum să-ți spun
că nu sunt acum
decât un sfârșit
de poveste...
n-am voie să trec
peste un prag
ce Domnul mi-a dat
dar mă doare...
eu nu te pot iubi
dar pot să-ți trimit
în ceasul târziu
o scrisoare...
pe aripi de vânt..
pe aripi de gând
trecutul parfum
dintr-o floare...
e mult... sau puțin..
nici eu nu mai știu
dar inima-mi plânge
și doare...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima scrisoare
Seara varsa stropi de intuneric
Peste peste trupul meu resemnat, peste acest taram himeric
Unde privesc pentru ultima data apusul sangeros
Cum lasa cortina peste sufletul meu dureros.
Apusul de maine sper sa nu mai vina
Vreau sa ma trezesc intr-o bezna fara lumina
Intr-o lume cu nori intunecati dar pe un cer fara soare
Caci razele lui imi arde inima ce doare, si imi aduce aminte de a ta privire
Privire in care am vazut raze de speranta, sclipiri de foc
Raiul, desi am fost in viata, un suflet pur, toate in acelasi loc.
Paradisul iadului din sufletul oricui,
Era pictat doar in ai tai ochi caprui!
O ultima scrisoare iti las acum, un ultim trandafir, pentru ultima oara
Pentru ca de maine poetul ce plange in mine o sa moara
Sinucis in aceasta ultima acrisoare, in aceasta ultima seara
In care aripile ce l-au invatat sa zboare
Se vor ofili precum versurile ce l-au mintit sa nu creada in stele cazatoare.
Vor bate multe versuri la poarta mea incuiata
Dar voi lupta chiar si cu mine doar sa nu o mai deschid vreodata
Caci cu fiecare vers, cu fiecare rima otravita ce o voi lasa sa intre
Veninul din al tau parfum imi va reumple gaura din inima, acum acoperita cu pietre.
Iti mai scriu o ultima scrisoare, o ultima adiere de vant
Alintata spre tine de al meu avant, va mai muri odata pe pamantul sfant,
Va mai curce prin parul tau... de maine va mai curge doar spre neant
Odata cu poeziile smulse din suflet pentru tine
Ce le vei uita odata cu timpul ce te va face sa uiti de mine.
Vei uita privirea mea vei uita sunt sigur si de glasul meu
Dar sa nu uiti ca o data, pentru cineva, pentru un poet, ai fost un fel de Dumnezeu.
poezie de Manuel Gabriel Danca (3 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic altceva nu-i cu putință pentru mine, decât munca fără preget căreia m-am dăruit, munca aceasta, mântuitoarea mea, care-mi va aduce libertatea, care-mi va da din nou aripi.
Balzac în scrisoare către Ewa Hanska (ianuarie 1835)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Visul din noaptea albă
Eu sunt visul ce se-așterne
peste gând, în noaptea albă,
risipindu-l printre perne
în secvențe puse-n salbă;
Unele strălucitoare,
care-mi plac, le iau cu mine,
sau modeste la culoare,
ce spre negru par să-ncline.
Vin cu cele luminoase
și le-arunc pe celelalte,
intru-n gândul ce jurase
că se va feri de halte
În iubiri târzii pierdute
în tăcerea dintre șoapte
spuse-n serile plăcute
sau împrăștiate-n noapte,
Și îl fac să își revină,
îl aduc, din nou, în scena
peste care-a tras cortină
dragostei ce i-a dus trena.
Iar în somnul ce cuprinde
tot ce-ating spre dimineață,
și iubirile murinde
vor avea o nouă viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima secundă
Totul se grăbește.
Melcii ocolesc o curbă lâncedă
cu semne apocaliptice
inundând o linie dreaptă,
meduzele se ascund în mare,
luna fuge mai repede pe cer.
Inima sare peste minute,
grăbindu-se.
Iubirea se agață în cui sub o haină tăcută
și o rochie ce-și stinge culoarea.
Mâinile răstoarnă mângâierile în poală,
din degete curg stele peste balcon.
Gândul se retrage în neant
coborând de pe culmile bucuriei.
Cuvintele își dizolvă înțelesul
în ultima secundă.
Un gol acoperă totul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
zbor inocent peste zare
tăcere
pe țărm de mare
țipăt în zori
acolo
dincolo de mări
unind două clipe strivite
am găsit o lume
împletind orizonturi
am deschis ochii
în față, viața
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi aripi, Doamne
Dă-mi aripi, Doamne, ca să zbor
peste muntele cu nor.
Dă-mi aripi, Doamne, ca să trec
marea, fără să mă-înec.
Aripi, Doamne, de-aș avea,
către cer m-aș înălța,
Mai liber ca pasărea,
la Tine aș cuteza.
Aș pluti în zborul lin
către cerul Tău sublim.
Cânt de slavă-aș înălța,
la picioare Ți-aș cădea,
viața Ți-aș încredința.
Că Tu ești ocrotitorul,
Tu ești și mântuitorul.
La Tine, Doamne, mă-închin.
Iartă-mă, Doamne! AMIN!
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pot
pot să-mi umplu lumea dacă vreau, cu tine,
pot să-mi scutur cerul peste ochii tăi -
să se-nroureze nopțile-ți cu vise
și să-ți ardă toate spaimele-n văpăi.
pot să-ți curg în suflet cu uimiri candide
când îți bate pleoapa alb peste cărări
și când înflorește noaptea printre greieri
pot să-ți șterg tristețea altor întâmplări.
să renasc pot încă sub a ta suflare
sau sub dalta-ți aspră de Pygmalion
care-mi sapă aripi largi în carnea pietrei
ce-mi crescuse-n tâmpla arsă de nesomn.
când te cheamă zarea dincolo de vreme
să-mi atârn privirea pot de ochii-ți triști,
să te duc cu mine-n capătul luminii
unde iarba verde știe că exiști,
unde universul îngustat în inimi
face să nu doară că ne-a rupt cândva
din perfecțiunea unui tot magnetic
ursind două cioburi spre-a se căuta.
dupa toate astea pot să-nvăț să uit
cum îți suna pasul când îmi calci în dor
și redefinindu-mi viața prin uitare,
fără sens de tine, pot să-nvăț să mor.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul adamic și Nero
la geamul vieții mele bate o ultimă iarnă.
afară ninge a pustiu și-n sânge-mi arde focul
c-un vis alb despre etern,
despre deșertăciune
și despre tine.
o, Nero, barbarule, de ce ai incendiat panteonul dragostei?
știi?...
a ars pân' la ultima vocală!
îmi răspunde sictirit:
pentru a-mi scrie muza!
povestim la o cafea, el citește un edict
și e revoltat pe bieții plebei.
apoi, fumăm iluzii și visăm porturi albastre...
și-l întreb:
oare chiar există singurătatea amurgului?
nu, nu cred, e doar o stea rece.
dar iubirea, oare există, și dacă da, ce este ea?
e tăcut și-mi răspunde doar tâmpla pământului ninsă-n ironie:
iubirea e fantoma lunii pline care bântuie,
de la naștere, cu anemone, coapsele Evei!
și-atunci l-am întrebat:
dar stihia ta, Nero,
scrisă pe pagina-n flăcări a cerului Romei,
ea, oare, ce este?
surprins, a înnegrit harta astrală a cerului
și-a lăcrimat printre otrăvuri și nămeți;
singurătatea e crucea omenirii
pe drumul laptelui,
e trecut și viitor
în pași de uriaș tăcut
căutând Eva din blestemul adamic...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dincolo de suflet... mai e loc
Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.
Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.
Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.
Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.
Și dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciți... și goi.
Și după nopți... se mai ivesc și zori.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerii au lacrimi
Îngerii au lacrimi și fluturi pe degete,
tocmai acum curg în biserici peste chipul
mucenicilor bizantini,
mă închin sfioasă
în parada asta de aripi
Te caut, Doamne,
Te strig de dincolo de mine,
M-ai răstignit pe trei cruci deodată:
a Ta, a mea și a lui...
cu dragoste și iertare Mi-ai dat
dezlegare de cuvinte,
Ah, Doamne
cât dor rănile înfipte în inimă!
sângerează a viță de vie sălbatică,
peste tot curge
și colcăie a farisei în catedrale,
pe străzi mucenicii cer azil cerșetorilor
își fac loc printre cartoane
și benzi desenate...
nu vreau
să-mi schingiuiesc și ultimul deget
mâinile mele prelinse în sunet de greier
mai pot să mângâie curcubeul.
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo...
Am plecat spre cer, căci digul s-a rupt
Și am sperat în visuri, chiar dincolo de credință,
Dincolo de zbor
Am creat valuri în ape tulburi
Am zâmbit pentru frumusețea libertății cuvântului
Am pierdut trenul vieții de două ori
Probabil că voi pierde tot ce nu mi-e de folos
Am să zbor cu visuri cu tot,
Dincolo de creaturile veacului 21.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima indexare a pensiilor
La ultima indexare
Pensia mi-a fost mărită:
Primesc acum suma din care
Pot cumpăra lunar o pită.
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!