Zbor
zbor inocent peste zare
tăcere
pe țărm de mare
țipăt în zori
acolo
dincolo de mări
unind două clipe strivite
am găsit o lume
împletind orizonturi
am deschis ochii
în față, viața
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Întâlnire ratată
noi nu ne-am întâlnit niciodată
eram însingurat și trist
pe un ciot strâmt de zare
te-am creat într-o noapte, femeie
din alge, scoici și un strop de mare
peste buze am așternut un surâs
ochii tăi, două stele
culese din visele mele
au trecut zile, ani
azi, între cer și pământ
umbre diafane se târăsc pe un drum
doi străini pe un țărm
valuri se sparg tăcute în mare
departe de tine, de noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Scriu pe cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume pierdută
paharul vieții e spart sau e gol
vinul atârnă pe jos
în jur, gunoaie, nămol
un suflet plânge în tăcere
mâncat și ros
de gânduri nespuse
pe geam zac lacrimi împietrite
de frigul ce țipă în lume
trec zile, trec nopți
mi-e sufletul o rană sângerândă
ochii mi's acoperiți de lacrimi
sunt suflet bolnav într-o corabie eșuată
pe alt țărm, de mare, de zare
mă scufund în lacrima timpului
strig, totul a pierit aici
aici, doar vântul mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zori
e seară în lume
adoarme frunzișul în crânguri
se scutură amotimpuri în vremuri de tină
o mierlă mai cântă pe ramuri
se miscă ace de ceasornic în cer
mișcări pure
se închide o clipă în somnul de gală
o frunză a căzut în palma uitării
căutam în lume, a vieții aromă
văzduhul plutea în ani peste ape
se adunau amintiri, mai trecea un timp pe sub pleoape
în zori, copacii își deschid coroana spre zare
în cuiburi, păsări vin să adoarmă
ce lung este drumul spre casă
dansează clipa în zbor peste mare
se răspândește în jur abur de soare
se aprind mesteceni în crâng
stol de grauri, foc de aur
cântă copacul cu limbile de foc
un pom, o pasăre și un zbor
ard flăcări pe cer
pe jos, frunza se lasă
noaptea a plecat să se culce
inima crește
a iubire, a visare...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi
mi-e dor de o mare
acolo, departe-departe, de zare
pierdută în marea depărtare
mi-e dor de năvalnice valuri, de cerul senin
îmi este dor de lumina divină
mi-e dor să plutesc
lângă frații mei, albi și puri pescăruși
peste țărm, peste valuri și stânci
mi-e dor de nebunia ce țipă aprig în mine
vreau sa fiu cel ce liber aleargă
pe mare, prin vântul nebun
să urlu la stele, să alerg printre ele
sus-sus să mă avânt
departe de ăst pământ
dar, aripile's frânte
cad, mă zdrobesc de lume, de toate
aici, pe ăst tragic pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lacrima privirii
îmi petrec viața între cei patru pereți
nu am reușit încă să vorbesc cu mine
împinsesem linia gândului către tine
cu speranța de a regăsi acel trup
cuvintele se așezaseră în colțuri
mâinile tăceau, uitaseră să vorbească
pe pereți atârnau gânduri
am desprins ceasurile să nu aud clipocitul tăcerii
noaptea mă cuibăream lângă tine împletind cuvinte
gândul, tropot de cal pe câmpie
strivind spicul galben de grâu
pe trupul tău așezasem o legendă
să o asculți în noaptea dintâi
uneori respiram între bătăi de cord
mă durea însingurarea în seva gândirii primare
frunze cădeau adâpostind alte gânduri
pe țărm, tăcere
pescărușii plecaseră
casa lor, o punte între mare și zare
m-am strecurat în tine în lacrima privirii
am deschis apoi aripile către cer
pe țărm a rămas o bătaie de cord
rum-ta, rum-ta
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de mine
adunând două linii paralele
într-o lume pustie, ireală
am ajuns dincolo de ele
în lumina percepției nespuse
am pus pe un taler destinul
pe celălalt nu a rămas nimic
rătăcind la limita cunoașterii am ajuns în neant
acolo am găsit lumea, debusolată de propria inexistență
lumina se sfâșia alegoric în tăceri chinuite
pe zidurile murdare ale cetății
îngândurat și trist am plecat printre așchiile timpului
de doi bani speranță
mai departe, cât mai departe
dincolo de lume, de toate
acolo, unde nu este nici întristare, nici durere
decât un etern suspin
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am învățat șă îmbrățișez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărușul
în jur nemărginirea
rece, crudă, sfidătoare
în fața clipei nesfârșite
eu căutam să îmbrac privirea
cu versul cald, duios
cu vorba lungă, dulce
ca zborul unui pescăruș
rănit de margine de ape
azi vântul sună a durere
arzând tristețea clipei trecătoare
lumina din cuvânt
se-așterne lin
pe sufletu-mi plăpând
în geamăt lung, prelung
pe întinse mări
acolo dincolo de zare
sunt pescărușul alb
în zbor spre înalturi
ducându-mi ruga-n univers
cu un vers, cu o pană sângerândă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea
stau pe țărm
privind cum piere adevărul
mâna tremură pe pană
un cuvânt, o nouă rană
nu știu unde azi să pun piciorul
pasul ăsta, următorul
gândul meu prin colb aleargă
și se duce în lumea largă
am pus pe ăst țărm, o cruce
pentru lumea ce se duce
vremea trece, se petrece
stau pe țărm, privesc în zare
viața trece, unde oare
lacrimi curg, se scurg în zare
de ce oare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărușii
pășesc rătăcind pe nisip
pași mă dor
să tac, să spun ceva
o vorbă, un cuvânt
vorba se pierde în vânt
ascult un val
nu, nu...
sunt doi pescărușii
pescăruși albi și puri
nuferi ai mării
aproape de val
apoi sus-sus
plutesc peste nemărginiri
petele albe pe cer
dincolo de văzduhul efemer
pășesc în timp
și plec înainte
dincolo de cuvinte
un zbor etern pe țărmul unei mări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o plajă
împletesc cununi de gânduri
pe plaja goală
de lume, de viață, de toate
doar valurile țipă uneori
când nu dorm, adun norii în palmă
curgeau bezmetici, aiurea
nu privesc, plec
plec, să ascund durerea, în cer
plec ca să mor
acolo sus, dincolo de zări
departe de voi
unde plâng în zare cocorii
pe țărm, corbi negrii, neliniștiți, se adună
plec, las în urmă cuvinte
legate cu fir de iarbă, verde-crud
să nu plece
alunec apoi în visare, în marea uitare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de zare
pășeam sub strașina cerului
degetele gânditoare peste lacrimile lumii
așezând cuvântul din humă
pe crucea de zări
fluierul suna trist la ceas de uitare
dansam peste pietre încinse
căutând pasul într-o îmbrățișare
în zori am pășit în biserici de suflet
ștergând dureri la intrare
plouase mult peste culmi de tăcere
pana aluneca peste raze sfâșiate
durerea creștea, tot creștea
în valurile orizontului
udând țărâna străbună
din lut ciopleam clepsidre de suflet
în eternul cânt peste ape
purtam în ochi doruri despletite
cu rădăcinile înfipte în humă
zidind altare din petale de zări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
ochi întunecați de gânduri
fereastra plânge a așteptare
cântă sirene pe mare
roua cade pe un răsărit de soare
lumina se scurge pe o tainică cărare
a mirifică chemare
mereu îmi pun o întrebare
care oare...
offf, am uitat
sunt veșnicul uituc
pierdut la răscruce de gânduri
cobor pe aripi de timp
tu plângi în trepidantul tremur
al unui cuvânt nespus
vioara cântă pe mare
valuri se sparg iar în zare, în dulce legănare
ascund iubirea într-o inimă
sau inima o ascund într-o iubire
off, iar m-am încurcat
nu plec iubito, pe mare
las vioara, sirenele să cânte pe mare
trec pescăruși în zbor de doi în zare, a visare
te țin strâns, a suavă îmbrățișare
plecăm împreună iubito
acolo, dincolo de zare, pe mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zori
o colibă de o palmă
pe o stâncă cioplită în munte
clipire
un chip, un trup, o privire
doi sâni, fragezi și goi
mă așez în culcușul de paie
lângă noi, amândoi
am scuturat noaptea de pe umeri
deschizând ochii apoi
priveam sânii tăi albi
nu am văzut clipa
privirea luneca ușor-ușor peste buze flămânde
sărutam ceasul zilei
tu pășeai printre noi
te iubesc, am strigat într-o noapte
te-ai înfășurat cu părul tău
în soarele alb al unei zile de mai
încolțise sămânța în pântec
în zori, ne-am aplecat peste un copil
i-am dat un nume, apoi
se ridica de buze cuvântul în vazduh
acolo, unde cerul și-a deschis privirea
să cadă peste noi ploaia fecundă
iubita mea, lumina din zori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de zări
sunt lacrima unui suflet
ce arde pe crengile vieții
o lume trecătoare și rece
închistată în propria neputință
ne-am pierdut pe drum, suflete dezarticulate
în așteptări inutile
cer obosit, gonit de nori
întuneric răsfrânt peste noi
asta nu e lumea mea
în zori voi pleca dincolo de zări
pe țărmul vieții valurii plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul țărm
negrul se cernea peste alb
căutam o rază în bezna totală
m-am oprit din mers
îmi căutam ochii
să desenez istorii în vers
cu sufletul răstignit pe țărm
timpul era nesfârșit
mă pierdeam în depărtare
de unde vin, mă duc, mă duc
sunt poate un semn de întrebare
uitat pe un pergament în zare
urmăresc cu privirea un gând
e bine sau rupt
de lume, de viața asta bolnavă
uneori veghez stelele să nu fugă
e lungă noaptea și târzie
eu ard în clipa unei căutări
trăiesc sau mor
poate m-am regăsit
pășind prin moarte către nesfârșit
firesc e pasul în nefirescul lumii
mai cer o clipă doar pentru iubire
nu, nu sunt nebun
dar cine cere oare
la ceas târziu
mereu un țărm de mare...
am săpat tranșee între mine și cer
un volum erodat de istorii
căutam o planetă pentru zbor ireal
învățând a fi om, m-am oprit din visat
între o mare de lucruri
rătăceam pe țărm pentru ultimul zbor
de ce mă chemi mamă, acasă
ce lung este drumul către nicăieri
căsuța este goală
în poartă dor pustiul bate în toartă
e frig afară și e rece
pe aripi plouă cu tăceri
și nu am ce să pun pe rană
clepsidra lumii e crăpată
se șterge timpul în eter
surâsul însă mi-a rămas pe chip
azi sunt ideea ce aici a început
zâmbesc firesc, fiindcă iubesc,
pământul, lacrima și viața
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt pas în geometria oarbă a timpului
sunt lacrimă purtată de vânt
sunt țipăt prelung peste ape
sunt apa ce se zbate în fântâni
sunt fluier ce cântă pe drum
printre maci roșii de câmp
timpul, zbor scurt prin iarba stelară
lumina plânge în cuvinte nerostite
pe drum, un schit între gânduri
mușchiul e umed, e verde
în vatră se stinge ultimul ciot
ciobanul coboară agale în vale
oile dorm în picioare
un câine latră bezmetic pe drum
lumina își freacă privirea de umerii munților
în iarbă, flori galbene și clopoței
sub copaci mai trece un an
visul e lung și e greu, a povară
noaptea deschide privirea, ascultă
în zori, cântă cocoșii în tindă
pe țărm, păsări de apă coboară
să bea apă sfințită de gânduri
în zare, sălbaticul cer
se frânge în ape de munte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis
pe cer plâng stele înnodate
de gânduri, păcate, de toate
valuri agață coliere de alge
de pașii rătăciți pe un țărm
pe valuri o plută plutește uitată
în larg, o stâncă
cu pleoapele udate de gânduri
aștern vise în noaptea înstelată
printre norii din suflet
de o viață mă răsucesc între ani
suspendat în gol
întind aripi să zbor
cad tăcut în mare, în zori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri obosite
mi-am dezgolit gândurile într-o noapte
cuvântul rătăcea în neliniștea tunetului
departe, alte cuvinte izbeau malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat în tăcere
să nu tulbure zborul pescărușilor
liniștea curgea oblic
printre obosite șoapte
drumuri mergeau agonic în tristețea serii
erau încărcate de întrebări eșuate
azi pășesc printre orizonturi umede
sunt lacrima ploii pe zidurile lumii
sunt val ce se sparge de mal
sunt țipătul cerului pe mări de opal
în zori, alte drumuri, fără cuvinte, fără întrebări
drumuri părăsite, drumuri irosite
în față, ușa timpului...
cioc-cioc-cioc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
în timpul din urmă
cel din urmă rămas
plec fără urmă
tăcut și la pas
pasul e greu și trupul rebel
sângerează gândul în amurg
dansează prin păduri albe iele
goale, pure și ele
privesc dansul lor aprig
dans nebun, dansul de foc
în viața asta fără de noroc
prin craniu șuieră vântul
ielele fug, prin păduri de fagi se ascund
obosit, poposesc în tragic cătun
la margine de veac
sfâșiate, vise atârnă de poarta tăcerii
pescărușii țipă pe mare,
a dulce, suavă chemare
acolo, în larg, dincolo de zare
în zori voi pleca pe valul tăcut
ce trupul îmi poartă
ce viață, ce soartă
să bat din poartă în poartă
să pier în a mea vatră
revin în fiecare an pe țărm
purtat de un dor, pe câte un val
să dărui speranță, iubire în toate
aduc din mare, o chemare
o scrisoare,
pentru femeia ce așteaptă la mal
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!