Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Furtuna

Cerul s-a întunecat
S-a stârnit acum furtuna
Ploaia cade neîncetat,
Ca nebuna.

Fulgerele strălucesc
Și străbat întreg văzduhul
Spre pământ se năpustesc
Și-și dau duhul.

Norii bubuie grăbit,
Parcă tunuri trag în zare
Spre sătucul adormit
Ce tresare.

Vântu-aleargă furios
Toți copacii se apleacă
Cu crengile până jos,
Ca să treacă.

Vine frig dinspre coline
Și-apele se scurg șiroaie
Însă este cald și bine
În odaie.

poezie de (17 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

A venit toamna

Cad frunze ruginii și se aștern covor
Sub pașii mei foșnesc ca șoaptele de-amor
Pe cer, deasupra mea, plutește un cocor
Ce pare rătăcit de stolul călător.

E toamnă și pustiu, și parcul este trist
Pe strâmtele alei e doar un polițist,
Iar eu mă plimb tăcut, de parcă-s un turist
Intrat într-un tablou în stil renascentist.

Un nor mare și gros se-apropie grăbit
Și ploaia va cădea din ceruri negreșit
Iar soarele s-a dus ușor spre asfințit,
Căci ziua s-a scurtat, iar noaptea s-a lungit.

Pe-o creangă, în copac, un corb de abanos
Se uită cu nesaț la un covrig de jos
În timp ce lacul mic, care zâmbea frumos
Acum îmi pare-a fi un pic morocănos.

Spre casă mă îndrept, că s-a întunecat
Și parcă din senin răcoarea s-a lăsat
Un câine vagabond a pagubă-a urlat
Că toamna e aici, iar vara a plecat.

poezie de (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Pic, pic!

Pic, pic! Uite-o picătură mică!
Pic, pic! Picătura, uite-o, pică!
Pic, pic! Ploaia repede a venit,
Pic, pic! Primăvara a sosit.

Pic, pic! Picătura-i pe tavan,
Pic, pic! Alta cade în cazan;
Pic, pic! Ploaia pică tot mereu,
Pic, pic! Ce m-aș mai juca și eu!

Pic, pic! Copiii s-au supărat
Pic, pic! Și în casă au intrat.
Pic, pic! Afară ei nu mai iasă,
Pic, pic! Acuma ei stau în casă.

Pic, pic! De ce stați, măi, supărați?
Pic, pic! Veniți jos să vă jucați!
Pic, pic! În casă voi stați frumos,
Pic, pic! Dar mai bine veniți jos!

Pic, pic! Vântul norii a gonit,
Pic, pic! Soarele iar s-a ivit.
Pic, pic! Aerul s-a încălzit,
Pic, pic! Picătura s-a topit!

Pic, pic! Picătura nu-i pe tavan,
Pic, pic! Nu mai cade în cazan!
Pic, pic! Ploaia nu pică mereu,
Pic, pic! Acum m-oi juca și eu!

poezie pentru copii de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șuvoi de clipe distilate

Se apropie Crăciunul
Și vremea s-a răcit
Afară bate vântul
Dinspre asfințit

E noapte mai devreme
Și ziua s-a scurtat
O auzi parcă cum geme
Din timp i s-a furat

Iar vântu-și taie umbra
Prin cerngile azi goale
Strângându-și lung penumbra
Din piept până la poale

Orașu-ntreg e un șuvoi
De clipe distilate
Ce apleacă aerul spre noi
Pe degete-l împarte

Și în pahare mari de vis
Ca din copilărie
Ne toarnă-n drum ce e admis
Din floare lui cea vie

Și blocuri "nalte se-mpletesc
Cu norii din priviri
Ca florile azi trebuiesc
Tu însuți le admiri

Sub cupele de vis fugar
Țâșnesc acum tramvaie
În palma vântului bizar
Cu ochii de văpaie

poezie de (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pătruns de iubire

Este vară, este soare,
Păsările ciripesc
Inima în piept tresare
Când în ochii tăi privesc.

Cerul este mai senin
Marea pare mai albastră,
De mână cu drag te țin
Pătruns de iubirea noastră.

Sângele îmi curge-n vine
Simt fiorul cunoscut
Când tu te lipești de mine
Și eu gura ți-o sărut.

Este foarte cald afară,
Iar dorința s-a aprins
Căci nu este prima oară
C-așa tare m-ai încins.

Și în mândrul peisaj
Între cer, pământ și ape
Știu că nu ești un miraj,
Fiindcă-ți simt trupul aproape.

Seara-acum se lasă sfântă
Se-aprind stelele cerești,
Însă cel mai mult mă încântă
Că îmi spui că mă iubești.

Ne-am topit unul în altul
Plini de senzualitate
Așteptând facem saltul
În vasta eternitate.

poezie de (22 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anamaria Iliescu

Plouă

Plouă, plouă și iar plouă.
Norii din Cer cu îndârjire plouă.
Puterea Naturii ne-o demonstrează nouă
Să nu-o uităm măcar când plouă!

Pământul cu apă s-a îmbibat
Apele în râuri s-au umflat
In puhoaie s-au transformat
Ogoarele s-au inundat.

Păsările, in loc cânte
Spre adăposturi au zburat
Vitele nu pot sta la pășunat
Fructele s-au decimat
Legumele s-au perimat.

In case apă a intrat
In noroi s-a transformat
Oamenilor mult de lucru le-a mai dat!
Privind spre nori ei s-au întrebat
Cerul de ce s-o fi mâniat
De nu se mai oprește din plouat?

De Natură am uitat
S-o respectăm am neglijat
Am cules ce-am semănat!
Cerul cum ne fi iertat?

Dar, iată, ploaia vine, norii pleacă
Spre alte zări acum se îndreaptă
Dar, învățătura lor ne-o lasă:
Oricât Omul ar încerca
Natura nu o poate subjuga!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Mai bine

Da, da, grijit, Mitru Ceapă s-a simțit mai bine.
S-a dus, s-a uitat prin celar,
La râjniță,
Că avea râjnița acolo, de râjnea mălai,
Că erau mori puține,
Și-și râjneau câte-o strachină pe zi și-și făceau turtă.
Aveau toți râjniță.

Ei, și-a văzut omul râjnița, și-a vazut oile
Închise în saià, ei, găinile
Și-a venit liniștit în casă.
S-a culcat și și-a dat duhul.
Am auzit dimineață:
- A murit și bietul Ceapă.

poezie celebră de din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
Nicolae Matei

Rondelul furtunii

Prin vișini vuiește vântul,
E turbat, suflă întruna,
S-a întunecat pământul,
Se dezlănțuie furtuna.

Rupe pomilor veșmântul,
Tună, fulgeră nebuna,
Prin vișini vuiește vântul,
Se dezlănțuie furtuna.

Nori de grindină se-adună,
Tristețea-mi umbrește gândul,
Răpăie țigla, răsună,
Cade un copac, rupându-l,
Prin vișini vuiește vântul.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaie de vară

ploaia tropotește sus pe acoperiș
cântă să se audă în întreaga zare
arborii se fericesc nu stau pieziș
în fața averselor ce cad amețitoare.

copiii se joacă uzi până la piele
căci ploaia este caldă, diafană
se-ntrec în lupte cu arcuri de nuiele
în nucul fericit se-ascunde-o coțofană.

șiroaie repezi se scurg pe trotuare
strada e inundată canalu-i înfundat
edilii dau din umăr cu mâini în buzunare
nu au făcut nimic bun de aplaudat.

dar ploaia de vară aduce desfătare
pentru pomi și flori ce s-au înfometat.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

E cald și liniște-n odaie

E cald și liniște-n odaie,
Și toți copiii parcă-s sfinți,
a venit Moș Nicolae,
O, cum altfel? Au fost cuminți!

Și-n calmitatea așternută,
Doar focul mai trosnește poc!
Și soba frige-ntreținută
De un buștean luat din bloc.

A strâns bunicul stivă mare,
Pentru o iarnă cât un veac,
Și doar Lăbuș în oprimare,
Stă-n frig, lătrând la prepeleac.

E cald și liniște depliă,
Și toți copiii parcă-s sfinți,
Și mama cu o voce lină,
Șopti spre Moș: "Au fost cuminți!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai adormit

Ai adormit la pieptul meu, ca un copil,
Și te veghez cu grija cea mai mare
De parc-ai fi un vas de porțelan fragil
Lucrat cu grijă și îndemânare.

Mă-ntorc spre tine și-ți văd chipul obosit
Îți mângâi părul moale, ca de lână,
Nu te trezești, însă tresari abia simțit
Când eu îți spun în șoaptă, "noapte bună!".

Te-ai scufundat profund în lumea ta din vis
Ba râzi, ba plângi, dar eu sunt lângă tine
Mă simt precum Adam cu Eva-n Paradis
Și te sărut, că nu mă pot abține.

Trag plapuma stea mai bine peste noi,
Te mai privesc o dată, -mi ajungă,
Rostesc o rugăciune pentru amândoi
Și-adorm și eu, că noaptea este lungă.

poezie de (13 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emily Dickinson

Am simțit o Înmormântare în Creier

Am simțit o Înmormântare în Creier,
Bocitoare se jeleau neîncetat
Umblând - de colo colo - până când
Și Judecata mi-au întunecat

Iar când s-au potolit cu toate,
O Slujbă ca o Tobă s-a pornit -
Bătând într-una până ce
Și Cugetul mi-a amorțit -

Am auzit apoi săltând o Lacră
Pe suflet parcă-mi scârțâiau anume
Cu-aceleași Încălțări de Plumb
Spațiul întreg - a început sune,

Și parcă Cerul tot era un Clopot,
O singură Ureche, tot ce era Suflare
Eu și Tăcerea, ciudată Pereche
Naufragiate aici, solitare

Am căzut apoi adânc, adânc -
O Scândură s-a rupt în Mintea mea -
În cădere mă loveam de Lumi -
Epuizând - Cunoașterea

poezie clasică de , traducere de Ileana Mihai-Ștefănescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poetry for Kids: Emily Dickinson Hardcover" de Emily Dickinson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.99- 37.99 lei.
George Coșbuc

Furtuna primăverii

Precum aduce-n sârg cu sine
Spre țara de unde-a fost gonit
Un rege-n furie-oștiri străine,
Așa vedeam un vânt grăbit
Cu norii după el cum vine.

Urlând le cârmuia cărarea
Purtându-i în năvală orbi,
Părea că varsă-ndepărtarea
Și mii de lupi și mii de corbi
De-a valma -nspăimânte zarea.

Silit-au codri mari mugă
Și-n turn, de unde-i supăra
Al clopotelor cânt de rugă,
Trăsniră, și-un potop era
Urgia ce-au făcut-o în fugă.

Cu ei o noapte-nfricoșată
Ca iadul peste văi trecu:
Dar însăși parcă înspăimântată
De-atâta spaimă ce făcu,
De-abia veni, pierind deodată.

S-a dus cum a venit. Departe
Spre-adâncul orizont s-a dus
Și spaime-acum pe-acolo împarte.
Și iar s-a luminat pe sus
Și râde soarele lui marte!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Plouă, iubito

Ascultă, iubito, cum ploaia ne bate-n fereastră
Hai vino aproape că noaptea aceasta-i a noastră
Să nu spui nimic, tot ce vreau e fii lângă mine
În clipele-acestea am mare nevoie de tine.

Am inima tristă și-mi plânge ca ploaia de-afară
Aș vrea mă culc însă mintea grăbită îmi zboară
Spre un vis neplăcut și ciudat care m-a chinuit
Că într-o zi mohorâtă de toamnă noi ne-am despărțit.

Hai lângă mine și fă-mă uit de visul hain
Să-ți simt iar trupul tânăr și părul tău mândru și fin
Dă-mi beau, mă-mbăt de vinul cel dulce-al iubirii
Că mi-e silă de cupa amară a despărțirii.

Sărută-mă tandru, pe frunte, pe ochi și pe gură
Vreau ca inima să se umple de dor și căldură,
Însă tu nu te miști, trupul tău parcă e împietrit
Mă întorc, te privesc și-mi dau seama că ai adormit.

poezie de (5 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde ploaia dispare

Se plimbă și ploaia îi udă ușor,
Sunt două suflete ce au același zbor,
Stau în ploaie și se privesc
Sub o umbrelă, când stelele strălucesc.
Uneori frigul ia cuprins
Și îmbrățișarea e ceva de nedescris,
Ploaia nu stă și îi atinge ușor,
Ar vrea fie în bătaia frunzelor,
Dar vântul s-a stârnit îndată
Și-a luat cu el umbrela udată.
Au fugit apoi în depărtare,
Unde cred că ploaia dispare.
Ei văd încă norii fumurii
Și-așteaptă soarele a răsări
Care aduce din depărtare
Mai multă fericire-n a lor stare.

poezie de (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viață de vultur

Un vultur mândru se rotea în cer
Și spre Pământ privea cu detașare
Avea pene maro, un cioc de fier
Și la picioare ascuțite gheare.

Zbura tăcut, acolo în înalt
Departe de ororile de jos
Și foarte rar făcea câte-un salt
Spre-acest tărâm mizer și întunecos.

O cioară neagră croncănea pe cracă
Privind în iarbă cu ochi mici și goi
Și aștepta ca oamenii să treacă
Să poată lua o pâine din noroi.

Un om care mergea spre miazăzi
A zis și el o vorbă, așa, într-o doară:
- Mai bine să fii vultur doar o zi,
Decât o viață-ntreagă fii cioară.

poezie de (15 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Orașul s-a oprit la mantinelă

(exercițiu liric)

I

stropi de ploaie rece peste față
am plecat subit fără umbrelă
orașul s-a oprit la mantinelă
așteptând să treacă o paiață

vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;

orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex.

II

stropi de ploaie rece peste față
am plecat subit fără umbrelă
istoria se vinde pe-o franzelă
și morții i se face greață

vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
iar eu plătesc de-acuma un tribut
în gânduri care vor să se răscoale

orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
prin sufletele noastre ca un mort
coborând din creștet înspre plex

III

orașul s-a oprit la mantinelă
așteptând să treacă o paiață
porturile nordice îngheață
matrozii buluciți pe caravelă

bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;
saltimbancul de la carnaval e
când se sting luminile limbut

dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex
o himeră bântuie prin dex
dar nu va ancora în nici un port!

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Scris fara cuvinte

Pe lacrima de suflet
O inimă s-a stins…
Este simțământul
Ca flacăra nestinsă,
Ce vine ca furtuna
Peste chipul nins
Afară dintr-un spirit
Cu dragoste încinsă.

Pe un portret din veac trecut
Sclipește o lumină,
Vin îngeri albi și nevăzuți –
Paznici de văzduh...
Se năpustesc pe trupul rece
Cu inimă divină,
Renăscând la viață
Pe cel murit în duh.

Sunt mult prea multe fără glas
În viața asta mică...
Omul grăbit și amorțit,
Nu vede și nu simte!
Dintre luminile ce dor,
Dar care te ridică
Duhul tău trăiește
Scris fără cuvinte.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dansul

O muzică se-aude în difuzoare
Mă-ndrept spre tine, mâna ți-o întind,
Mi-o întinzi și tu pe-a ta cu înfiorare
Și într-un dans ne avântăm zâmbind.

Cât de ușoară ești, precum un fulg,
Te strâng încetișor la pieptul meu
Inima-mi bate, clipele se scurg
Aș vrea stăm îmbrățișați mereu.

Toți cei din jur au dispărut subit,
Iar timpul parcă s-a oprit în loc
Ah, te-am călcat, pentru că m-am grăbit,
Dar tu te faci că n-ai simțit deloc.

Mă uit la tine, ești ca în extaz
Îți simt suflarea lângă gura mea
Dansăm așa, obraz lângă obraz
Și chipul îți lucește ca o stea.

Parcă-i un vis, suntem cu capu' în nori
Pierduți în vraja blândului balans
Și-am dispărut de tot ca dansatori,
Căci ne-am topit în ritmul unui dans.

poezie de (14 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La derdeluș

E zăpadă mare afară
Vin și eu acuș-acuș
Trăgând sania de sfoară
Să mă dau pe derdeluș.

Mă așez frumos pe burtă
Și-mi fac vânt pe pantă-n jos
Coborârea mă încântă,
Că din fire-s curajos.

Și zbor iute ca săgeata
Plin de zel mă năpustesc
Mai frânez ușor cu gheata
Să nu mă rostogolesc.

Sunt și alți copii ca mine,
Mai timizi, mai curajoși,
Unii chiar și cu patine,
Toți extrem de zgomotoși.

E atâta desfătare
Pe frumosul derdeluș,
Încât nu e de mirare
Că toți vin la săniuș.

poezie de (17 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zgomote

Ah, ce bucurie, inima-mi tresare,
Pașii tăi cei repezi se aud în noapte,
Însă e doar vântul, plin de nerăbdare,
Ce suflă pe-alee printre frunze moarte.

Stau și-ascult și parcă glasul tău șăgalnic
Blând rostește vorbe calde de iubire,
Însă e doar râul ce curge năvalnic
Clipocind la maluri scos ușor din fire.

Sunt surprins că totuși râsul tău răsună
Undeva departe, în pădurea rară,
Dar e ghionoaia, ce ca o nebună
Ciocăne copacii și stă solitară.

Dar de data aceasta limpede-i chemarea,
Cât sunt de sonore ale tale șoapte...
Ce dezamăgire, mare mi-e mirarea,
Să constat că-i ploaia care cade-n noapte.

poezie de (29 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook