Dorinţe

Soarele încet coboară
După munţi, la asfinţit,
Înserarea se strecoară,
Arşiţa s-a domolit.

Plaja s-a golit de lume
Am rămas numai noi doi
Stăm de vorbă, facem glume
Şi-apoi râdem amândoi.

Stele una câte una
Se aprind pe firmament
În curând răsare luna
În văzduhul transparent.

Ne-am întins acum pe spate
Şi privim cu încântare
Cum coboară-nflăcărate
Două stele căzătoare.

Şi cu tremur în fiinţă
Privind spaţiul infinit
Ne punem câte-o dorinţă –
Oare a ta s-a împlinit?

poezie de Octavian Cocoş (9 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un miracol

Astă noapte n -am visat
Luna mă privea pe geam
Un miracol sa- ntîmplat
Pe o rază eu la ea urcam

Praf de stele mă călăuzea
Am întins mâna protectoare
O căldură inima-mi topea
Pica steaua căzătoare

Strig la cer după ajutor
Luna pleata îşi aruncă -n vânt
O scară coboară din nor
Zbor cu raza Lunei iau avânt

Legături cu frânghii de mătase
Aud stele lucitoare cântând
De perdeaua cerului atrase
Luna mă priveşte surâzând

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă doamnă

În raze calde de lumină,
Albastrul mării ne mângâie
Şi pescăruşi, în zi divină,
Se-aştern pe inima târzie.

Iată,-un sărut lovit de valuri
Se contopeşte-ntr-o fiinţă,
Ne-am regăsit, acum, pe maluri,
Cuprinşi de vis şi de dorinţă.

În jurul nostru, tot dispare,
Un infinit plin de tandreţe,
Împinşi de dor cu disperare
Pe culmi înalte, îndrăzneţe.

Vulcanica îmbrăţişare
Atinge norii şi-apoi versul
Şi-ntr-un vârtej de aşteptare
Ne unduim cu universul.

Neobosiţi, plini de speranţă,
Culegem stele după stele,
Dar ignorând orice distanţă,
Zidim iubire şi castele.

Atunci când spui "frumoasă doamnă",
Deschidem taine şi un lacăt
Al celor ce-s născuţi în toamnă
Şi-o vom lua, iar, de la capăt.

poezie de Daniela Tiger din Într-un genunchi de anotimp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

Pluteşte ceaţa peste munţi
Şi în visare te coboară,
Acoperă cu vălu-i frunţi
Acum ca şi odinioară.

Ascunde-n sipete de-argint
Zvâcnirile de vară toate
Văzduhul scaldă-n asfinţit
Culori de toamnă patinate.

Şi Doamne cât e de sublim
Ca bucuria să ne cheme
Şi nesperat să-ntinerim
Ca aurite crizanteme!

Se joacă soarele pe munţi
Alungă ceaţa vălurită,
Te-ndeamnă toamna să săruţi
O crizantemă aiurită...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (6 octombrie 2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp liber

Ce-i viaţa, dacă–între cristelniţă şi ţintirim,
Nu avem timp să stăm şi să privim?

N-avem timp o oră sub ramurile verzi
Să stăm privind lipsiţi de griji - ca vaca din cirezi.

N-avem timp să vedem când trecem prin păduri
Cum veveriţe-ascund alunele sub muri.

Nu-i timp să vedem ziua, trecând pe lângă ele,
Râuri pline de scântei, ca nopţile de stele.

N-avem timp să-napoiem surâsul dimineţii,
Şi să privim coapsele şi dansul Frumuseţii.

N-avem timp să aşteptam, privind a buzelor dulceaţă,
Cum se-ntinde surâsul pornit din ochi pe-ntrega faţă.

Ce fel de viaţă-între cristelniţă şi ţintirim
Ducem noi – care n-avem timp să stăm şi să privim?

poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare, lună, stele

Despre soare, lună, stele,
Scriu în versurile mele.
Când soarele străluceşte,
Luna atunci odihneşte.
Ceru-i văduvit de stele
Fiindcă odihnesc şi ele.
Apoi, roata se-nvârteşte:
Astrul nopţii străluceşte
Şi soarele odihneşte.
Stelele pe cer apar,
Se aprind în lampadar.
Sub feericul ei cer,
Noaptea este un mister.

poezie de Dumitru Delcă (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

apune o lume
seacă şi timpul rămas
încet, încet, la pas

amurgul se frânge
în lacrima pură
şi nu ajunge să stingă durerea

în suflet o rană, pe trup o povară
se închide o uşă
se deschid amintiri

mai latră un câine pe tărâm ireal
se strecoară şi anii prin porţile sorţii
mai strâng încă în palmă, un suflet, o rană

mă strigă destinul, mă înţeapă şi spinii
pe frunte coroană
în suflet o rană

mai cântă un fluier
pe drumuri tăcute
se strecoară lumina pe creste de munte

fântănile seacă şi timpul coboară
se aprind cuiburi în cer
mai arde un gând prin copaci despuiaţi

e iarnă pe drum
apune şi timpul
pe ziduri coboară agonic amurgul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele (Sonet Tarot)

În viaţa ta acum e numai soare
Totul îţi merge bine dintr-o dată
Eşti optimist, ai lumea la picioare
Şi fericirea ţi-e asigurată.
Ai renăscut din propria ruină
Te simţi purificat prin suferinţă
În faţa ta toţi oamenii se-nclină
Şi-ţi poţi îndeplini orice dorinţă.
Însă atunci când soarele dispare,
Căci norii negri faţa îi maschează,
Puterea lui îşi pierde din vigoare,
Iar planurile tale eşuează.

Şi spiritul din tine e un soare,
Dar dacă-l neglijezi, el nu răsare.

poezie de Octavian Cocoş (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe la mijlocul lunii iunie se văd pornind dinspre constelaţia Cefeu multe stele căzătoare. Aceste stele căzătoare se numesc cefeide, după numele constelaţiei. Stelele căzătoare nu sunt decât corpuri foarte mici, de câteva grame numai, cari circulă prin spaţiu, în jurul Soarelui şi cari, când se întâlnesc cu Pământul, sunt atrase de el şi prin frecarea cu atmosfera acestuia se aprind. Bine-nţeles, cad în urmă pe suprafaţa Pământului, ca cenuşe. Sunt multe asemenea soiuri de corpuşoare şi cu unul dintre ele ne întâlnim pe la mijlocul lui iunie, părându-ne că ne vine dinspre constelaţia lui Cefeu.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vis

mă-nalţ din iarbă pas cu pas
din scara vieţii a rămas
doar două trepte de urcat
cu tine vreau să le împart

şi-apoi îmbrăţişaţi noi doi
uitând pământul de sub noi
în cer cu stele infinit
vom fi un vis rostogolit

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Pe firmament sunt mii şi mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu eşti mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri şi-mi dai fiori.

Şi te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi şi luceşti pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aş vrea acolo să rămâi mereu.

Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Şi-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.

Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Şi mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.

poezie de Octavian Cocoş (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi tu

Eu si tu cât facem oare
poate doi sau poate trei
poate punem de-o ninsoare
de lalele daca vrei!

Poate facem de-o speranţa,
de-o iubire cu scântei
poate punem de-o vacanţa
cu sirene şi cu zmei!

Poate inventam o lume
paradisul regasit
ştii ca nu ma tin de glume
când ma soarbe un zenit!

Şi refacem androginul
şi rescriem noi povestea
fara sa cunoastem chinul;
nu le vrei pe toate-acestea?!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre stele căzătoare

Din înaltul cerului senin
Unde e stăpân doar Sfântul,
Stele se desprind şi vin
Să-îmbrăţişeze pământul.

Luna, mamă iubitore,
Noaptea, când nu bate vântul,
Trimite stele căzătoare
Să viziteze pământul.

Tera, ca o gazdă bună
Le primeşte-n ospeţie.
Ba le-îndeamnă să rămână
Pe pământ, o veşnicie.

Copilele lunii primesc
Pe pământ să locuiască.
Dar... cu nostalgie privesc,
Înalta boltă albastră.

poezie de Dumitru Delcă (16 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor nebun

S-a scuturat cerul de nori
Naptea acesta este senină
Lumini se aprind stele mari
Coboară la mine o lună plină

Nu avem timp pentru durere
Nu avem timp pentru alt chin
Luna imi spune doar cu iubire
Vesnic sufletul să mi-l inchin

Atunci când sunt căzută jos
Simt durerea unui dor nebun
Astru îmi luminează frumos
Îmi spune ca am un suflet bun

E liniste în universul înstelat
Si sufletele în casă la odihnă
Doar eu si luna stăm la sfat
Trimisă acum de bolta divină

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec clipele!

Vezi clipele cum trec? cum trece timpul,
De ce să treacă oare fără rost?
Căci mâinile le va-nchide înserarea
Şi vom uita de mâine tot ce-a fost...

Ce rost să plângă alţii? Lacrimi oare
Nu am vărsat şi noi în veci, cândva?
Zâmbiţi acum când soarele răsare
Căci în curând poate se va-nsera.

Şi dincolo de noapte nu va fi
Decât o albă noapte-ntunecată...
Trăiţi acum, cât mai puteţi trăi.

Cu noi, aici o lume se închide
Şi dincolo de ea e infinitul
Acolo n-o să vezi nimic în zare
Căci tot ce vezi s-atingi este sfârşitul.

Dar nu te teme şi toţi vom fi acolo
Golul cu gol se umple până când
Răpuşi, umili, nu vom ruga iertare
În suflete, în vise şi în gând.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţipătul umbrei

am târât după mine invidii
am furat şi sechestrat sentimente
am ucis din priviri
câteodată am şi iubit
când mi-am adus aminte de mine
Dumnezeu a lăcrimat

acum stăm amândoi între două drumuri
şi ne privim...

poezie de Teodor Dume din Timpul devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobel

am rămas cu închisorile noastre de aer
cu umezeala rece a insomniilor
mergem tot mai greu
tot mai aduşi de spate/ numărând
câte zile câţi ani câte vieţi
facem cunoştinţă cu siluete îmbibate în tuş
le recunoaştem mirosul impregnat în hainele de duminică
tragem aer în piept de fapt tragem fum

noi ne-am pus inimile la fereastră
nobel
lumina trece prin sânge
se aşază pe obiecte ca o piele subţire şi caldă
stăm înăuntru vorbim facem planuri
cele mai guralive sunt oglinzile

când un conflict depăşeşte previzibilul
agitaţia trece în patrimoniul nostru celular
copiii părinţii şi moartea

acum vin şi te-ntreb
nobel
închisorile noastre de aer sunt pentru totdeauna?

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nume

La fiecare naştere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinţii câte două nume
Şi mai deschide moartea câte-o poartă.

La care prea flămândă îşi aşteaptă
Pomelnicul – meniul de la nuntă
Şi-a doua zi mireasa-i mai deşteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.

Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puţină
Fără să ştim ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astronomică

În "constelaţia" prostiei, oare
Sunt numai... stele căzătoare?...

distih de Constantin Enescu (1 decembrie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne aleargă

Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Şi zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, şi-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veşnic ne grăbim.
Trebuie să facem şi una, şi alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

Timpul ne aleargă şi trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu şi de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar fiinţe mute.

Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul şi trupul ni le obosim
Si scânteia vieţii, încet-încet, piere.

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideţi să trăim iar, cu-adevărat!
Haideţi să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'

Să avem prieteni şi să ştim ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naşte sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.

Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a şti când viaţa ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârşit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Şi nouă, de noi, ni se face milă....

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgeau în mine două stele

mă doare o mână din lună

desfacem o inimă-n două

dar vouă
pământul vă spune smerit
că îngerul care-a dormit
în tihna poveştii de seară
coboară
cu inima-afară

lungile temeri de-o zi
le trecem pe două hârtii

să fii
în copii
şi-apoi să revii
în casa ciobită de fum

ferestrele sparte pe drum
mă calcă sub talpă

acum

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!