Ecoul lavandei
Își amintea de câmpul din tabloul
ce-i atrăgea privirile, discret,
iar lumea lui, albastră-violet
își răsfrângea, din amintiri, ecoul.
Era, ca și acum, mai înspre seară,
iar câmpul de lavandă tresărea
sub adierea care îi dădea
un aer de-alintată domnișoară.
Se mlădia sub slaba adiere
a unui vânt de vară, liniștit,
ce-o îmbia departe-n asfințit
spre lumi învăluite în plăcere.
Iar el era acolo și, călare,
își delecta privirile,-n apus,
cu un decor ce îi plăcea nespus
și cu arome fără-asemănare.
Dar dintr-odată-n lumea lui cea mică,
din ultimele raze-a apărut,
doar pentru restul vieții început,
un înger cu parfum de levănțică.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.