Exală miros
de ceapă încolțită-
dinspre cămară.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
MIROSURI REAVĂN-FINE ÎN APUS DIN CÂMPUL UD EXALĂ!
Mirosuri reavăn-fine în apus, din câmpul ud exală!
Ne pune frunza-ngălbenită, că vine triumfală
Trecând înalte piscuri dezgolite și coboară-n văi,
Fantoma toamnei, cu ploi și vântul rece în rafală.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luând polenul-
zumzetul albinelor
pe flori de toamnă.
*
Amețitorul-
sublim miros de toamnă
dinspre livadă.
*
Pe acoperiș-
în mijlocul stolului
un porumbel alb.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ceapă primăvara
putrezită de vreme-
reînviere.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fir de iarbă-
o gâză minusculă
făcând alpinism.
*
Meteoritul-
pământ din altă lume
ne vizitează.
*
Pe frunte un fulg-
greutatea zăpezii
trezește fiori.
*
O ceapă primăvara
putrezită de vreme
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tai ceapă
iubito, tai ceapă și plâng
îmi spun: tai ceapă, tai ceapă
lacrimile curg pe obraji
sunt zeci de poezii nescrise
și eu repet: tai ceapă, tai ceapă
mai tai și-un deget printre lacrimi
de plictiseală îmi aduc aminte
că m-ai părăsit îmi scurtez
degetul care ține ceapa și nu scrie
repet: tai ceapă, tai ceapă, iubito
și plâng cu poezii peste mâna
care ține volumul recent editat
cuțitul feliază cam gros ceapa
o văd printre lacrimi și sânge
îmi spun: tai ceapă, tai ceapă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
SUAV ACORD SE-NALȚĂ DIN STRUNELE VIORII
Suav acord se-nalță din strunele viorii,
Amețitor parfum exală din corola florii
În timp vernal, prin boarea ce adie în amurg
Trezind iubirilor ascunse iar fiorii.
rubaiat de Ioan Friciu (2021), traducere de Cengher Gorea
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timida primăvară...
Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.
Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranță
C-alungă hibernala claustrare.
Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce și-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândește seara.
În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieșim
Liberi să ne-ncălzim la soare?
Ioan Friciu, 27.03.2020
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Violet și alb
învăluind gradina-
miros de mălin.
*
Știe să zboare
izbindu-se de tufe-
puiul de mierlă.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele nopții
pătrunzând în adâncuri-
oglinda apei.
*
Cu iz de salcâm-
adierea vântului
dinspre pădure.
*
Ploaie măruntă
peste ogorul uscat-
renaște grâul.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ceva în plisc
în zbor peste pădure-
trecând o cioară.
*
Alunecă lin-
pe oglinda lacului
cârdul de rațe.
*
Miros de iarnă-
primii fulgi de nea
topindu-se pe cale..
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri cu o ceapă
Am vrut să nimeresc o pisică
cu o ceapă.
Am aruncat ceapa și am spart geamul
de la balcon.
A venit tata
și și-a înlocuit mormântul.
Pisica
a născut două cruci.
Eu mirosind a ceapă
am încolțit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel unui critic
Mă arde critic, din condei
Și mi se pare agresiv,
Deloc nu este milostiv
Și-i piperat ca un ardei.
Găsind adesea un motiv,
El caută un just temei
Ca să mă ardă din condei
Și să nu pară agresiv.
O iau încet și progresiv
Cum mie-mi stă în obicei,
În vers adaug exploziv
Și pân' ai număra la trei,
Se face bombă... din condei!
Ioan Friciu
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se spune că banii nu au miros
Că banii n-au miros, e sigur
Zicala asta e cu cap,
Cu o condiție, desigur:
Să nu ții banii la ciorap...
epigramă de Ioan Frențescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negustorul de usturoi și ceapă
Noi, plictisul de a merge
'N vizită,-l scurtăm cu ai.
Elegia 'n plâns emerge
Niște ceapă dacă tai.
poezie de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e ca o ceapă. Vrei s-o cureți, musai să lăcrimezi.
Ioan Gyuri Pascu în interviu (ianuarie 2012)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pielea de ceapă
sufletul meu este o ceapă ascunsă
în pământ
dacă îl dezvălui
foaie cu foaie
în inima sa vei găsi
o mică
picătură
albastră.
poezie de Maria Grech Ganado (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre cuvinte numai de bine
dinspre cuvinte numai de bine
au gust și miros se cheamă că-s vii
iscă râd circulă (mie îmi mi)
fiecare e (altfel spus) despre mine
mă mir și lumea trece mai departe
cu zgomot (deci superficial)
deslușesc un eșec social
ca o frică (prostească) de moarte
am ieșit din dimensiunea a treia
totul e simplu capătă sens
în punct (unde traiul e dens)
dar aici lipsește femeia
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel autumnal
Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări;
Norii grei și opalini
Împresoară patru zări.
Nu mai e miros de crini
Și în crâng nu sunt cântări;
Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări.
Trista roză fără spini
Umedă de lăcrimări
Tremură din rădăcini,
Dată veșnicei uitări...
Plânge toamna în grădini.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la sfârșitul toamnei
E miros de rece, totu-i plumburiu,
Vântul e mai tăios ca niciodată;
Tristă pare zarea întunecată,
Ale lunii raze bat în arămiu
Și dimineața nu mai e scăldată
De lumina unui soare purpuriu;
Când împrejur totul este cenușiu
Bolta cerească rar e înstelată.
Vine iar o iarnă înfrigurată
Peste natură ca o pandemie,
Aspru viscol șuieră în câmpie.
Firea noastră este îndurerată
Până se va trezi din amorțire
Tot ce are o viață și simțire...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
dinspre tine tăcere
dinspre mine tăcere
dinspre noi suferintă
doar egoism
și rațiune!
gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!