Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pavel Lică

Carul de foc

Tu cum ai reușit să-ndupleci focul
Să fulgere-mbrăcat într-un cuvânt,
Prorociri ce-aveau să-și afle locul
În inimi rătăcite pe pământ?

De ce cuvântul tău aprinde semeni,
Arzând cu ei și gândul necurat?
Se poate, oare, Logosul să-l semeni
Și-n jarul lui să fii purificat?

Înmărmurit de tainica-ți putere,
Cu verbu-nvăpăiat numai de har,
Încerc și eu a-l semăna-n tăcere,
Să încolțească-ntr-un poem de jar.

Iar dacă versul meu va fi să fie
De cer șoptit, să am mai mult noroc,
Ca tine-ales de Cer, Sfinte Ilie,
Poate mă iei în carul tău de foc!

poezie de din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pavel Lică

Pasărea Phoenix

O, pasăre ce reînvii din foc,
Tu, Phoenix, purtătoarea de noroc

A celor care-și pierd în dimineți
O floare dintr-un fir de busuioc

Și-n zborul tău, din focul părăsit,
Speranțele, ținute sub obroc,

Cu tine se înalță în iubiri
Ce n-au avut în viață încă loc,

Tu, Phoenix, reaprinde-n visul meu
Lumina din Cuvântul de proroc!

poezie de din Aripi de foc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Cuvântul

Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.

Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.

CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.

Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face simtă părerile de rău.

Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.

Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.

Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos nu le ascultați.

E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.

Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.

prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul trece, cuvintele rămân

Cuvântul e ca o oglindă a minții ce îl zămislește,
Ți-arată inima și gândul, cu forma lui te definește.
Când omul, ce-a deprins în timp condeiul îl mânuiască,
E foarte trist când truda lui se-ndreaptă-n semeni să lovească.

Adună-n bietele cuvinte noroi și veninoasă ură,
Cuvântul îl transformă-n bici și-n instrumente de tortură.
Cu mult mai înțelept ar fi și onorabil pentru sine
Cuvântul să-l transforme-n cânt, s-adune-n el acorduri fine.

S-ajungă-n inimi, încânte cu-a lui frumoasă armonie,
treacă dincolo de stele, se preschimbe-n poezie,
Ce-aduce pe pământ lumină, esență, spirit, mângâiere,
Nu bici sau spadă-nsângerată ce seamănă în jur durere.

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Te rog să mă faci iar, dar numai din cuvânt

Da, Ți-ai făcut din lut un chip, care-am fost eu,
În Cerul unde chiar ai vrut fiu mereu,
Iar Sfântul Duh al Tău atunci m-a-nsuflețit
te-nsoțesc prin Rai, în veci, ca fiu iubit.

Însă din Rai căzut, într-un cumplit păcat,
Cu Eva pe pământ alt Rai eu am creat,
Sădind iubirea Ta în stele și în flori,
Când îmi zâmbești mereu cu Soarele în zori.

Mi-ai dat -mi fie-aici și Crucea un alint,
Mi-arăți Lumina Ta-n icoane de argint,
Din Cer îmi dai s-aud al îngerilor glas
Prin tril de filomele, dar Raiu-n Cer Rămas,

Îmi este-n suflet chin și, Doamne, îmi doresc
Prin Rai, cum Tu ai vrut, mereu Te-nsoțesc;
Cum însă-s muritor, făcut doar din pământ,
Te rog, să mă faci iar, dar numai din Cuvânt!

poezie de din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

De-aș fi perfect

Perfect nu sunt și nici nu mi-aș dori,
Chiar dacă Ceru-mi este-n suflet Crez;
De-aș fi perfect, nu m-aș deosebi
Dintre perfecți când o înviez.

Cum eu, aici, sunt doar o frunză-n vânt,
Nu îmi doresc perfecțiunea-n zbor,
S-ajung, acolo-n Cer, perfectul sfânt
Dar nici aici perfectul muritor.

Perfect mereu, în verbul meu modest,
Nu pot a fi, chiar dacă alții-mi cer,
Dar crucific pe-un cuvânt celest,
Ca versul meu s-ajungă pân'la Cer.

De-aș fi perfect ca om sau ca poet,
Nimic nu ar mai fi din propriul eu,
C-aș deveni Lumină-ncet, încet
Iar eu nu pot fi însuși Dumnezeu...

poezie de din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Crâșmaru

Poem de gând

Poemul meu
se scrie între două bătăi de inimă
și gândul tău,
acolo unde este zămislită Iubirea.
Oare știi
cât Cer aduci
în ochi-mi verzi?
Tot atât cât
este apropierea dintre Cer și Pământ.

Atât Te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De sfântul prooroc Ilie 2008

* iubim scriptura sfântă
Sfinții prooroci ne cuvântă
Iubim, ca fim iubiți:
Astăzi fim fericiți

Sfinții-n ceruri ne iubesc
Toți la Domnul ne vorbesc
Pământul înverzească
*Fratele se iubească

Cuvântul unui proroc
Din pământ va scoate Foc
Proorocie - aur rar
*Aurul nostru în dar

Să fie să ascultăm
Iubiri la prooroci dăm
Multe lucruri de vedem
-i iubim și să-i credem

Le dăm crezul de prooroc
*Numele-i albit în Foc
Numele-i de Foc Ilie:
-i Vedem în proorocie

Îi dăm: Apă, Foc, Pământ
Numele-i de veșnic sfânt
Să-l iubim, ne iubească:
Nu-l iubim - ne trăsnească!

Uităm adesea ce suntem
Menirii morții ne dădem
Menirii noastre omenești:
*Tot și toate-s proorocești

Ce nu are proorocie
Este doar așa să fie
Pe Ilie l-au gonit:
Pământ sfânt au prigonit

Că i-au dat apoi crezare
Trăznit foc de supărare
*Unit la ceruri este foc!
Este pământ - fără noroc!

În existența noastră vie
Sfânta noastră proorocie
Cuvânt de Foc Vestește:
Cu Domnul, nu Se glumește!

Să fie oare erezie?
*Pe pământ n-a fost Ilie?
existăm din întâmplare:
Pământ cu Viața și Soare?

Cu Apă-l udăm pământul
Evistă și foc și vântul
Și apă și foc el are:
Apa, este o-ntâmplare?

Albia noastră străină
Își dorește o albină
Sapă necredința-n noi:
*Râul, curge înapoi?

Își așteaptă apa focul
Focul va ploua tot locul
Albia-i marchează locul
Locul: Își marghează Focul?

Și va curge multa apă
Va curge ploaia ce sapă
Sapă necredință-n noi:
Până-n Ziua de Apoi?

Focul apa și cu Unsul
Își așteaptă azi răspunsul
Albia marchează locul:
De unde ne vine focul?

Și marchează și va curge
Apă curge, apă muge
*Omul vieți-i face Gard:
Viața, vine din hazard?

trăiască făr' de foc:
Viața, va mai are loc?
Spre ceruri, spre larga zare:
privim din întâmplare?

Crească-n noi orice-ntrebare
Modelează Zări și mare
Apa, dacă n-o avem:
Viața, noi o mai vedem?

*Râul curge doar la vale
Va atrage ceața-n cale
Albia lui șerpuită:
De foc, oare îi croită?

Scăpată viață omul are
Formează - acum altă-ntrebare:
O viață zisă din hazard
Dată ne este cu Gard?

*Omul viața și-o trăiește
Râul, focul, un bun este
Și pe maluri în culori:
Verdeață și multe flori?

*Crează Dumnezeu și-n foc
În pustiu și-n orice loc
Chipuri multe infinite:
Nu de Domnul sunt gândite?

Viața-n Ilie prooroc
A lovit lumea cu foc
A fost oare o-ntâmplare:
Un prooroc răpit în Soare?

*În ceruri există foc
Există din loc în loc
Chip de foc dacă avem:
De un fulger mai cădem?

Sfânt e chipul cel de Apă
Chipul care-n veci ne scapă
Cel de Apă lumii vii:
Viață-n Dumnezeu -i fii

O, ce multă necredință
Adapă moartea-n Ființă!
RĂMÂNE-m... făr' de crezare:
Pământ sfânt, făr' de Cazare!

De la viaț' avem gândirea
Viață, biruiește firea
Cuvânt cu iubirea-n față
......................................
Lumii, El nu-i dă Dulceață?
...............................................
*Îi dă Lumină și căldură
Ca să-i fie lumea pură
Casa plină de Copii:
se îmulțească mii

Harul nostru e Divin
Proorocească și-n destin
Și-n măgarul urecheat:
*Evanghelia s-a dat

Evanghelia, e Sfântă:
Luminează sfinți și Cântă!
Evanghelia, e Sfântă:
Este Trupul, ce Cuvântă!

Evanghelia-i, Trupească
Este gata, se Nască!
(cască!)

poezie de (20 iulie 2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numai Tu ești fericirea

cum Isuse să-ți cinstesc
Numele și-a Ta Ființă
Ție doar să-ți dăruiesc
a mea viață prin credință

cum să-ți cânt a Ta iubire
te laud Domnul meu
că-n a Ta neprihănire
îmi ești Domn și Dumnezeu

cum Doamne să-ți dăruiesc
și iubirea și credința
tot mai mult să mă sfințesc
îmi dărui biruința

numai Tu ești fericirea
omului de pe pământ
Tu ne dărui azi iubirea
doar prin Sfântul Tău Cuvânt

și-n lumina Ta cea sfântă
sufletul ni-l înconjori
căci ne vrei Isus la nuntă
arși de sfinții Tăi fiori

numai Tu și azi ne dai
Evanghelia Ta Sfântă
intrăm o dată-n Rai
unde îngerii Tăi cântă

Tu Isus ne împletești
cu lumina și cântarea
și pe veci ne dăruiești
harul Tău și îndurarea

Doamne Ție închin
și îți dau a mea ființă
o umpli pe deplin
de-al Tău har și biruință

dintre valurile vieții
cât Tu ai îngăduit
eu în zorii dimineții
strig Isus o fii slăvit

iată Numele-ți slăvesc
și-ți aduc Isus onoare
căci o Doamne te iubesc
doar îmi ești a mea salvare

mult mai mult eu aș dori
te laud Domnul meu
de-aș putea și de aș ști
îți cânt și chipul Tău

vreau în mijlocul iubirii
eu Isuse să mă scald
în jarul neprihănirii
plin de dorul Tău ard

fă- dar fiu cântare
laudă Numelui Tău
Tu Isus -mi fii salvare
și pe veci Mirele meu

în lumina Ta curată
eu să umblu eu să cânt
în iubirea fără pată
trăiesc al Tău Cuvânt


dezlegat de jugul firii
dar legat Isus de-al Tău
aripa neprihănirii
drum -mi fie dinspre rău

să mă-mbrac în curăție
și-n lumina mântuirii
Adevăru-n veci -mi fie
chiar în floarea mulțumirii

fii slăvit — o fii slăvit
lăudat între popoare
căci pe noi ne-ai mântuit
pentru veci ne-ai dat iertare

Mire drag te onorăm
cinste salvă și mărire
Numele ți-l înălțăm
veșnic dar Ție cinstire

tot pământul îți cânte
să ți-aducă închinare
și în laudele sfinte
să-ți dea cinste și onoare

glorie Isuse Ție
slavă Tatălui Cel Sfânt
cânte în veșnicie
ceru-ntreg și acest pământ

poezie de (21 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Scânteieri de suflet

Ce-a mai rămas, o vom simți-o, poate,
În jar ce sub cenușă va mocni
Cu amintiri uitate neuitate
Prin scânteieri de suflet, încă vii.

Iar de va fi un vânt se abată
În lumea lor, să fie flăcări iar,
Aș vrea ca ea, cenușa-ceea, toată,
Să fie ce a fost, o zi măcar,

Tu să-mi apari, mirată, din uitare,
Așa cum doar prin visuri îmi apari
Și mă cuprinzi în brațe de-alinare
Și-n ochi atât de triști și-atât de clari.

Dar de va fi cenușa -mi îngroape
Troiene reci de veșnice zăpezi,
Aș vrea să fii scânteilor aproape
Și-n jarul tău, un timp, le păstrezi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Undeva, între pământ și cer

Undeva, între pământ și cer
Sufletul meu rătăcește stingher
Și se zbate și încearcă a ști,
Unde mai bine s-ar putea odihni.

S-ar duce în cer, mai bine -i fie
Durerea s-o uite, cum vântul adie
Dar cum ar putea lase pământul
Când tot ce iubește îi macină gândul

De vorbă eu stau, cu sufletul meu
Încerc să-l ajut, să-l feresc de ce-i rău
Un sfat am să-i dau, pe pământ să mai stea,
Iubirea s-o lase în inima mea

o pot împărți cât încă trăiesc
S-o primească în dar, toți pe care-i iubesc
rămână cu ei după ce voi pleca
Amintire fiu, eu... și inima mea!

poezie de (10 decembrie 2018)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 74

Dacă prinde moartea, nu fi trist
N-o -mi dea drumul nici dacă-i plătești,
Dar eu în versul meu o exist,
Prin el de mine o să-ți amintești.
Când îl vei reciti să fii atent
La tot ce-ți este ție dedicat
Pământul în pământ dispare lent,
Dar spiritul la tine l-am lăsat.
Numai scursura vieții o s-o pierzi
Trupul meu mort mâncat acum de viermi,
Ca un cadavru spintecat, cum vezi,
Prea josnic ca în gândul tău să-l chemi.

Valoarea e în conținutul său
Care-i aici și este doar al tău.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.
Mihai Leonte

SPUNE-MI DE CE?

Spune-mi de ce oare,
Tu, steaua mea,
Din Carul Mare,
Nu vrei să fi tot stea?

Stelele ce sunt pe cer
Vor fi în continuare
Ca și aceea care o prefer
Va fi acolo-n Carul Mare.

Nu pot merge-n infinit
Nici n-am cum să fac
Totul are un sfârșit,
De aceea, iată, tac.

În locul meu altcineva
Va scrie poate, iar un vers
Pentru că persoana ta
Eternă fi va-n univers.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilul meu (Pentru fiul meu, Eduard)

Aseară ai dormit cu mine,
Odorul meu cel scump și sfânt,
Din tot ce am, etern pe tine,
Eu te iubesc pe-acest pământ!

Mai mult de toate, eu sunt mamă
Și am să-ți vin mereu în vis,
Adâncul inimii te cheamă
Și-n versul care-acum l-am scris.

Și te veghez îndeaproape,
Copilul meu, ce suflet blând!
Lumina sfântă se-adape
Întotdeauna-n al tău gând.

Tu, pentru mine ești iubirea
Nemărginită pe pământ
Și-a stelelor mi-ești strălucirea
Cu chipul tău, de veșnic sfânt!

Și te ador dintotdeauna,
Chiar dinainte de a fi
Pe cer, deasupra, însăși luna
Regină-n multe poezii.

Tu, fiul meu, frumoasa-mi cale,
Cu chip de înger minunat,
În lacrimi mi-ai pus alinare
Și-n gândul meu ești împărat!

Îți doresc viața în lumină
Cu stele-aprinse în priviri
Și-o rază-a soarelui senină
Să-ți fie-n suflet, în iubiri.

Și-ntotdeauna să fii dulce,
Așa cum eu te văd mereu
Căci cerul însăși te conduce
Cu orice pas la Dumnezeu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Fărâma de cer

Eu am fărâma mea de cer
Și rugile-mi trimit mănunchi,
Am wireless cu Dumnezeu,
Conexiune permanentă.
Nu cer prea mult și nu fac rău,
Mi-e sufletul jumate-n cer;
Mă rog mereu pentru cei buni,
De răi și parșivi, feresc!
Am locul meu pe-acest pământ,
Nu-ncerc pe-al altora să-l iau,
Mă bucur de frumos, de alb
Și-n urmă las tot ce-am mai drag!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar de n-ai fi, Te-aș inventa

Chiar de n-ai fi, Te-aș inventa,
fii, Doamne, garanția mea
am un punct de sprijin eu
în Duhul Tău de Dumnezeu

Doar cu iubirea Îți vorbesc –
cuvintele se isprăvesc
și amuțesc, cuprinsă-n vrajă,
căci vieții Tu îi ești amiază

Prea multe-aș vrea -Ți deslușesc,
de-aceea vorbele-amuțesc
Îți simt iubirea Ta din Cer
cum mă-nvelește pe lăicer

Și dintr-o dată înalț,
deși n-am scară și nici lanț –
pe care Tu să mi-l întinzi
din cer neferecat cu grinzi
Și-această stare ca în cer
e, Doamne, tot ce eu îți cer –
la pieptul tău imaginar
capul să-l țin o clipă doar –
Odihna ceTu-mi dăruiești
e har din care poți crești
și s-o ofer la rândul meu
prin harul tău de Dumnezeu

Fii, Doamne, Tu, iubitul meu!

poezie de din Năstrapa nevăzută (28 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra DiaconuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Păstrează-mi locul

ne-am întâlnit undeva la început de drum, eu cuvânt, tu carte deschisă
și ne-am trezit într-o poveste ce se scrie zi cu zi cu noi volume
și cuvinte noi, adăugite, cu jarul verilor arzând mocnit
căci ai greșit și am greșit dar împreună suntem râul ce către mare a pornit

poate că depărtarea doare, poate că lipsa lasă locul rece
și nopțile de iarnă-s tot mai lungi
nu alerga, nu încerca să mă ajungi
căci printre rânduri ți-am lăsat firimituri să mă găsești

cuvântul moare-încet când și dicționarele cad în uitare
nimeni nu îl mai ține-în brațe să-l descânte
o carte rătăcită-n bibliotecă așteaptă
cuvântul ce-o deschide, ce-o șoptește

păstrează-mi locul eu te-aștept -mi vii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Goethe

Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie și iar coboară către pământuri, veșnic altfel... De sus țâșnește din stânci abrupte șuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluiește-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom șerpuie-n văile verzi și-n lacul cel neted chipul își scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Marin Sorescu

Piramida mea

E plăcut spun:
"Piramida mea".
Sună grav, important.
E ceva conținut aici, în
Piramida mea.

Pe de altă parte,
Nu mai pot scăpa de ea.
Toată lumea leagă numele meu
De piramida mea.

Toți vorbesc numai
De Keops, cel cu piramida
Lui Keops.
Am făcut lucruri mai importante
În viață.
Poate mult mai mărețe, mai durabile.
De ce numai unora le e dat absoarbă totul?
devină embleme?

Ah, numele
Nu-mi va ieși nicicând din piramidă!

Am desenat în jurul ei un cerc
Și-n fiecare dimineață controlez
văd dacă-a reușit numele treacă măcar cu un
Pas dincolo.
Dacă poate să existe singur,
Imposibil!

Totuși piramida mea
Sună trăznitor,
(Pe silabe: Pi-ra-mi-da mea!)
Parcă-aș intra într-un imens clopot
De pământ și cer.
Clopotul meu.

Dacă n-o înălțam atunci,
Cu toate că și atunci erau vremuri grele,
Acum n-o mai puteam face.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

O prea toamnă...

Brațul tău! Ah, brațul tău pe care-am înverzit,
Pe care-am înflorit și-am învățat rodul iubirii!
Dragostea mea, tu nu vezi, nu simți, părăsit
Versul meu ruginit de prea toamna-nvechirii?

Cad încet de pe ramul de dor amintiri, tremurat,
Se întorc ne spună că-i mult prea târziu
le-aducem cu noi pe un drum ce-am uitat...
Un surâs resemnat prins de-un suflet pustiu...

Brațul tău s-a-nclinat de prea timp și prea ploi...
Încă stau agățată de el, dar tem de furtună...
Mă-nfior disperat, uneori, când tăcerea din noi
Se strecoară pe-ascuns și uităm de-mpreună...

Poate cad de pe braț într-un vis, când mi-e bine...
Poate zbor ca un fulg dus spre cer de o boare...
Voi fi, poate, o briză-n ecou rătăcind serpentine,
Sau un vers de poem cu parfum dintr-o floare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zeule din Soare

Zeule din Soare,
Azi e sărbătoare,
Vremuri de noroc,

Arzi în cer de veacuri,
Și-ți arunci pe lacuri
Cercul tău de foc.

Dar te bate gândul
usuci Pământul
Apele arzând,

m-arunci pe-o mare
Moartă-n depărtare,
Singur și flămând.

Lasă-mi doar răgazul
Cât trec pârleazul,
Farul să-l aprind,

Să mai văd o clipă
Zborul de aripă,
Zorile mijind.

poezie de (13 decembrie 2007)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook