Păstrează-mi locul
ne-am întâlnit undeva la început de drum, eu cuvânt, tu carte deschisă
și ne-am trezit într-o poveste ce se scrie zi cu zi cu noi volume
și cuvinte noi, adăugite, cu jarul verilor arzând mocnit
căci ai greșit și am greșit dar împreună suntem râul ce către mare a pornit
poate că depărtarea doare, poate că lipsa lasă locul rece
și nopțile de iarnă-s tot mai lungi
nu alerga, nu încerca să mă ajungi
căci printre rânduri ți-am lăsat firimituri să mă găsești
cuvântul moare-încet când și dicționarele cad în uitare
nimeni nu îl mai ține-în brațe să-l descânte
o carte rătăcită-n bibliotecă așteaptă
cuvântul ce-o deschide, ce-o șoptește
păstrează-mi locul eu te-aștept să-mi vii...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.