Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmează-ţi focul

Focul te urmează,
Cu scântei ce îţi lasă semne,
Paşii tăi au urme de cenuşă,
Mintea ta pluteşte în fum.
Vrei să arzi totul în tine,
Să scoţi ce e mai bun,
Sau vrei să dai căldură?
Luminile nu au sens,
Când stelele au acelaşi nume.
Tunetul poate fi cuvântul tău
Atunci când vrei să trăieşti.
Motivele vin, motivele mor, motivele dor,
Motivele... au lumea lor scuzabilă.
Tu ai doar un gând
Cu care poţi îngheţa viitorul
Sau poţi aprinde,
Tot ce a fost.
Ascunde, simte, trăieşte, învaţă,
Semnele te văd mai întâi pe tine.
Fiecare joc pierdut e un motiv
Pentru a nu ţine scorul.
Când te privesc în ochi
Îmi dau seama că aş vrea să pierd tot ce am,
Ca tu să-mi poţi vedea scânteile
Ce vor să te aprindă şi să te învăluie.
Oamenii fug uşor şi de multe ori
Au instinct de oi...
Dacă tu simţi
Că vrei să înţelegi jocul,
Lasă-ţi grijile în pom,
Urmează-ţi focul!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa aduce

Apa aduce piatra
Piatra aduce focul,
calăul depune jurământ
întinde mâna focului.

Apa a adus piatra,
piatra a lăsat în urmă focul,
focul cuprinde palma
unuia dintre noi.

poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cel rău aprinde focul

Nu privi cu îngrijorare
Când cel rău aprinde focul
Şi încinge mult cuptorul...
Încinge-ţi şi tu mijlocul
Slăvind pe Mântuitorul!
Cel neprihănit nu moare,
E scăpat din strâmtorare,
Ca cel rău să-i ieie locul – Prov. 11, 8

Nu un om, ci miliarde,
Să fie-n potriva ta,
Focul lor nu te va arde;
Dumnezeu te va scăpa,
Nu pentru că-ai merita,
Fiindcă nu meriţi defel,
Dar El nu te va uita
Pentru că te încrezi în El!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou (9 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de vânzare

Spui că toate-s în puterea ta şi-ai da oricât
Doar să mă poţi avea.
Eşti bogat şi lumea e a ta
Dacă m-aş da ţie pe toate le-aş avea.

Ai palate şi-avere mare
Lumea toată-ţi cade la picioare
Dar sufletul meu nu e de vânzare.

Du-te-n lume, sunt mii de femei
Care-aşteaptă să vii să le iei.
Pentru ele tu poţi fi un zeu
Lasă-mă pe mine cu sufletul meu.

Ai palate şi-avere mare,
Lumea toată-ţi cade la picioare,
Dar sufletul meu nu e de vânzare.

Spui că ochii mei scapără scântei
Însă focul lor nu poţi să mi-l iei
Sunt scântei de dor pentru cineva
Pentru ochii lui, ochi de peruzea.

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut un om care încerca să stingă un foc mare cu o ceaşcă de apă. N-a reuşit şi a tras concluzia că apa nu poate stinge focul. O ceaşcă de apă nu poate stinge focul, dar multă apă îl poate stinge.

citat celebru din Confucius
Adăugat de Culincu Diana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe înţelepte

Ne spune o vorbă din popor
Că "apa nu curge către izvor".
Că "lemnul nu crapă piatra",
El doar încălzeşte vatra.
Şi tot prin popor se spune
Că "soarele nu răsare unde-apune".
Înţeleptul spune în cuvânt
Că "cerul nu dă de pământ",
Că "din bătrân nu poţi fi tânăr",
Nici "nu porţi cerul pe umeri".
"Nu poţi să-nchizi Calea Lactee
În clepsidra timpului cu o cheie".
Toate-s vorbe înţelepte
Menite să ne îndrepte.
Mai profund noi să gândim
Atunci când le folosim.
Că "nu tot ce zboară se mănâncă".
Nu poţi trăi fără muncă.
Omule, tu ia aminte!
Gândeşte la cele sfinte!
De vrei să trăieşti curat,
Nu-ţi da sufletu-n păcat!

poezie de Dumitru Delcă (14 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem recupera

Piatra aruncată-n baltă
n-o putem recupera.
Odată ce-i aruncată,
piatra n-o putem salva.

Cuvântul rostit în grabă
înapoi nu-i readus.
Situaţia e gravă.
El efectul şi-a produs.

Nici ocazia pierdută
n-o mai poţi recupera.
Din viaţa ta este ruptă
şi greu te va afecta.

După timpul ce-a trecut
în zadar alergi băiete.
Din el nu poţi face scut
şi nici puşti cu baionete.

Nici măcar încrederea
n-o mai poţi recâştiga.
A ta este pierderea.
Nu te mai poţi redresa.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de Ajun

Vino şi aşează-te o clipă-n braţele mele,
Hai s-ascultăm colindul acesta-mpreună,
Şi viscolul rebel ce suflă afară sub stele,
Trăgând după el nori de sidef pe sub lună.

Reazămă-ţi tâmpla de umărul meu,
Ghemuieşte-te lângă mine ca o pisică,
Hai să privim focul ce arde în şemineu,
La pieptul meu, fă-te cât poţi de mică.

Priveşte în sobă cum sar zeci de scântei,
Ca nişte artificii din lemn de stejar,
Hai, soarbe-ţi tihnită din ceaiul de tei,
Şi uită-te liniştită în vatra plină cu jar.

Hai să privim în tăcere prin ramul de pin,
Cum fulgii de afară în vânt se frământă,
Sau cum focul roşcat se răsuceşte-n cămin,
Şi s-ascultăm îngerii, colinde cum cântă.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra aceasta este o piatră, ea este şi animal, este şi Dumnezeu, este şi Buddha, iar eu o admir şi o iubesc nu pentru că, odată şi odată, ar putea să devină fie una, fie alta, ci pentru că ea este de multă vreme şi întotdeauna totul.

Hermann Hesse în Siddhartha
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul Tău arde, Doamne, ca Focul inimii...! Oceanele nu-l pot stinge...

aforism de Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oboseala verii

De-acum, vara e obosită şi înfrântă,
În pomii desfrunziţi o pasăre nu cântă,
Vântul suflă, mereu mai sus cerându-şi locul,
Arde-n cămin focul scăpărând.
Acolo, cântăm pe rând
Noi doi. Inima mea şi focul.

Nu mai sunt crini. Nici trandafiri, nici muguri
Şi-acolo-i un paner cu struguri.
Flăcări dulci în galbene veşminte-şi fac jocul.
Unei părţi din sevă-n flamă îi dau vânt.
Ne înălţăm în acelaşi cânt
Noi doi. Inima mea şi focul.

Iubita vine să-împărtăşim o sărbătoare,
Se înalţă, privindu-ne prin arbori, la est, luna cu mirare,
În vreme ce-n tustrei dorinţele-şi desfac ghiocul;
Focul de-acum se stinge, îl privim cum scade;
Şi-o pace mare dezmierdările-şi sloboade.
Noi doi. Inima mea şi focul.

poezie clasică de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea ca fiinţa mea să se transforme într-un fluviu cu ape tulburi şi năvalnice care să poarte numele meu şi care să curgă ca o ameninţare apocaliptică. Oare va stinge aceasta apă focul din mine şi focul din mine va evapora această apă? În mine sunt numai aburi şi scântei, inundaţii de foc şi incendii de apă.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de costea georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul

Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mâinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
când vulturii coboară în noi
şi ne temem.

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condeiele revoluţiei sunt foalele care aţâţă focul: trebuie mânuite cu chibzuinţă, pentru ca nici să nu stingă focul, nici să nu arunce scântei peste tot.

aforism de Sarghis Sakaian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e foc pe lume mai puternic decât focul care... arde focul dragostei.

citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul iubirii

Am scăpărat amnaru-ntr-o privire,
Crezând că-i putem controla văpaia,
Focul ne-a-nvăluit într-o clipire,
Nu l-am oprit nici eu, nici tu, nici ploaia,

Ne-a mistuit şi primăveri şi toamne,
Deasupră-ne au plâns scântei albastre,
Au lăcrimat chiar sfinţii din icoane,
Înduioşaţi de chinurile noastre.

S-au strâns în nori invidii temerare,
Au fulgerat, mizând c-or să-l învingă,
Cercarea lor l-au înteţit mai tare,
Dar, cine focul dragostei să-l stingă?

Ne-am depărtat. Speram, în amăgire,
Că-i scrumul cel ce încă ne mai frige,
Dar, ce naivi! Aprins într-o iubire,
Doar moartea focu-acesta-l poate stinge.

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să trăieşti, iubeşte

Dacă vrei să realizezi ceva pe lumea asta,
iubeşte familia -copiii şi nevasta.
Iubeşte oamenii care te înconjoară,
iubeşte meseria, adevărată comoară.
Iubeşte soarele, iubeşte marea,
iubeşte pomul, iubeşte floarea.
Iubeşte cinstea, adevărul şi dreptatea,
iubeşte izvorul, muntele şi piatra.
Iubeşte grădina, casa şi locul,
într-un cuvânt, iubeşte totul.
Iubeşte glia, iubeşte ţara,
iubeşte liniştea, alungă ocara.
...............................
Nu te plânge că n-ai timp de iubire!
În lumea şi istoria antică aruncă privire!
Poţi vedea că anticii gândeau, iubeau şi construiau.
Dacă vrei să trăieşti şi pentru azi şi pentru mâine,
iubeşte, zâmbeşte şi fericirea va fi cu tine!
Iubind îndulceşti sufletul celui amărât
şi înfrumuseţezi chipul celui ce se crede urât.
Chiar dacă iubirea este un lucru prea scump,
dăruieşte-o, fă-o cadou, pe altul bucurând.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întors lumea pe dos

La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos.
Hoţu-i negustor cinstit,
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab.
Nopţile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină,
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binevoitor.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect.
Frumosul este oribil,
Fără carte, eşti deştept.
România este locul
unde apa arde focul.
Unde gerul te-încălzeşte,
Tu când mori, timp putrezeşte.
La rang de artă e prostia.
Să tot trăieşti în România!

poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul de vânt

Ca o dedublare în piele
trupul se lăsa obligaţiei de încălzire
ca o pregătire pentru sex.
În anumite momente de încleştare a dorinţelor
când ele se suprapun
peste întâmplări,
se declanşează declicul.

Nimeni nu mai încurcă zilele cu nopţile
nici cu întunericul din noi
împrejmuit de lumină.
În acest fel vinovată
tăcerea noastră
nu ştim de ce zace.

În adâncul cuvintelor nespuse
prea multă neîncredere şi văicăreală,
lipsă de vână şi acţiune.
Culcuşul nostru sărac
are tot mai puţină căldură,
lipseşte scânteia care aprinde
focul acela de vânt
care se extinde.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întors lumea pe dos

La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos,
Hoţu-i negustor cinstit.
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab,
Nopţile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină.
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binefăcător.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect,
Frumosul este oribil,
Fără carte eşti deştept.
Aşadar,
România este locul
unde apa "arde" focul.
Unde gerul te-încălzeşte,
Tu când mori, timpul trăieşte.
La rang de artă e prostia.
Să tot trăieşti în România.

poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!