Fabulă cu buturuga mică

-De nu vrei, ca-n zicală, s-o păţeşti,
Ai grijă,-amice, să mă ocoleşti!
Strigă spre car, o buturugă mică,
Stând neclintită-n cale-i, fără frică.
Dar carul, încărcat de grea povară,
Abia mergând pe drumu-ngust de ţară,
Atât de moale după lungă ploaie,
O înfundă cu totul în noroaie.
Povestea contrazice, deci, zicala,
De-aceea carul scârţâi MORALA:

-Să nu-ncerci să-l răstorni pe unul mare,
Când nu ştii ce pământ ai sub picioare!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Buturuga mică răstoarnă carul mare"

Cu toţii ne dorim, la o adică,
O răsturnare pentru cel sus-pus
Şi aşteptăm o "buturugă mică",
Dar "Carul Mare" este mult prea sus...

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2011)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Buturuga mică răstoarnă carul mare?"

Nici cu slujbe, nici cu rugă
Nu există om să ştie
Cum să fac-o buturugă
Pentru carul de prostie.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe jantă! (din ciclul "Buturga mică răstoarnă carul mare")

Zise unul dintre care:
- De o buturugă "Boc"
Proţăpită pe cărare
Să mă-mpiedic? -nici că... poc!

epigramă de Ica Ungureanu (2010)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul Mic sau Carul Mare (unuia care-i talentat, dar cam "spriţar")

Ieri, am văzut cum mânuieşti paharul,
Şi doresc să-ţi adresez o întrebare:
"Se zice, ai avea talent cu carul,
Dilema-i: Carul Mic sau Carul Mare?'"

epigramă de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul de foc

Tu cum ai reuşit să-ndupleci focul
Să fulgere-mbrăcat într-un cuvânt,
Prorociri ce-aveau să-şi afle locul
În inimi rătăcite pe pământ?

De ce cuvântul tău aprinde semeni,
Arzând cu ei şi gândul necurat?
Se poate, oare, Logosul să-l semeni
Şi-n jarul lui să fii purificat?

Înmărmurit de tainica-ţi putere,
Cu verbu-nvăpăiat numai de har,
Încerc şi eu a-l semăna-n tăcere,
Să încolţească-ntr-un poem de jar.

Iar dacă versul meu va fi să fie
De cer şoptit, să am mai mult noroc,
Ca tine-ales de Cer, Sfinte Ilie,
Poate mă iei în carul tău de foc!

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceluia ce mintea-i pică
şi nici putere nu are,
O buturugă, cât de mică,
îi răstoarnă carul mare.

catren de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat şi, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, îşi lucrase un car şi-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ş-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proţap cu toată puterea, dar carul nu ieşea. Ştiţi pentru ce? Aşa: uşile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie uşorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumeţul l-a învăţat să-l desfacă în toate părţile lui, să le scoată pe rând afară ş-apoi iarăşi să-l înjghebe la loc.

Ion Creangă în Prostia omenească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC

Încerc a fi aici enoriaş
Cum azi îmi dau poruncă preoţi noi,
Dar vreau să-ţi fiu, Părinte, un ostaş,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;

Că Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Şi ochii mei să-şi ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aş fi nebun
Să pot privi şi-n Iadul rău să pier?

Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Şi soarta grea de şarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ţi chip din lut!

Eu ştiu că nu mă vrei nici tu plecat,
Că după chip şi-asemănare-ai vrut,
Să-ţi fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buturuga mică... răstoarnă carul mare

Cum zicea a mea bunică:
"Pe la noi, era în stare,
Buturuga a mai mică
Să răstoarne carul mare"

Măi, ce vorbă minunată!
Însă azi, am un regret,
Cum pădurea-i defrişată
Buturugi sunt berechet,

Dar nu stau pe căi bătute,
Sau pe-o uliţă măcar,
Ci, apatice, tăcute,
Stau "ca lemnele" în car,

Şi niciuna dintre toate,
Cum e caru-n van pierdut,
N-ar cădea, intrând sub roate,
Să-l răstoarne ca-n trecut,

Aşteptând din cer să cadă
O surcică-n ajutor,
Ori să intre la obadă
Vreo codiţă de topor,

Şi cum râpa-i mai la vale,
M-aş mira, că-ai dracu' boi,
Chiar de-apare-un ciot în cale,
Caru-l trag... tot înapoi!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotarul

Şomer e doar în cer; se pare,
Nici Carul Mic, nici Carul Mare,
Nu dau în gropi, că nu-s şi, cică,
Lipseşte buturuga mică.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Definiţii meseriaşe (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

SPUNE-MI DE CE?

Spune-mi de ce oare,
Tu, steaua mea,
Din Carul Mare,
Nu vrei să fi tot stea?

Stelele ce sunt pe cer
Vor fi în continuare
Ca şi aceea care o prefer
Va fi acolo-n Carul Mare.

Nu pot merge-n infinit
Nici n-am cum să fac
Totul are un sfârşit,
De aceea, iată, tac.

În locul meu altcineva
Va scrie poate, iar un vers
Pentru că persoana ta
Eternă fi va-n univers.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

drum fără sfârşit -
însoţind Carul Mare
din carul cu fân

haiku de Mircea Teculescu din Romanian kukai (10 iulie 2013)
Adăugat de Mircea Teculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu... Carul Mare

Există şi-n nefericire o grandoare,
Eşti mai frumoasă, când eşti tristă,
Şi cât tristeţea-n ochii tăi persistă,
Tu eşti mai dulce, mai convingătoare...

Îmi vine să te strâng de cingătoare,
Să-ţi dau o sărutare fantezistă,
Şi,-apoi, iubito, să te trec pe-o listă,
A fetelor nurlii, cu lungi picioare,

Pe care le-am avut în timp şi spaţiu,
La degetul cel mic şi la cel mare,
Iubindu-le vârtos, cu mult nesaţiu...

Iar dacă vrei cumva o confirmare,
Vino la mine, să citim Horaţiu
Şi să privim miraţi la... Carul Mare!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

David rege

Din încercări amare şi din curse,
Ieşise, David, domn încoronat.
Apoi în sfatul miilor propuse
Ca chivotul să-l ducă la palat.
Pe când duceau cu fast măreţul scrin,
În carul nou, era să se răstoarne.
Şi Uza-ntinse mâna. Din senin,
Un fulger îl făcu buştean de carne.

Ce mare rău, când te-ai obişnuit
Atâţia ani, cu cele sfinte-n casă,
Sau, când lucrarea sfântă ai pornit
După metoda cea necredicioasă.

Sub drugi de chivot pune gâtul tău,
Nu boii filisteni să tragă carul,
Căci doar un hop pe drum, în ceasul rău,
Şi nu ştii când ţi se retrage harul.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astronomică

Carul Mic şi Carul Mare
Le-ai pus, Doamne, la loc sfânt,
Sus, pe cer. Dar, de ce oare,
Ai pus boii pe Pământ…

epigramă de Efim Tarlapan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vedem Ursa Mare la stânga Polarei, peste şase ceasuri o vom vedea sub Steaua polară, tocmai la orizont, iar dacă noaptea ar fi destul de lungă, peste alte şase ceasuri am vedea Ursa sau Carul Mare la dreapta ei. În 24 de ore Carul Mare se reîntoarce la locul de unde a plecat; de aceea, dacă observăm într'o seară Carul cel Mare la stânga Polarei, a doua zi, la aceeaşi oră, îl vom vedea tot acolo.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veţi găsi Carul Mare spre nord-vest, lăsându-se din ce în ce spre orizont. E format din şapte stele mai luminoase, patru din ele formând Carul, iar trei formând osia.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul carului

Tras de boi pe drumuri carul,
Merg încet şi sunt mânaţi,
Sub biciuşti îşi duc calvarul,
De la ţărani şi la argaţi.

Urcă la deal, coboară la vale,
Osiile-i scârţâie mereu,
Unii trag, cu greu, pe cale,
Alţii îndeamnă cu tupeu.

Scârţâind merge coşmarul,
Peste podeţe, peste pâraie,
Deodată s-a-nţepenit carul
În noroiul după ploaie.

Tras de boi pe drumuri carul.

rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 7

Uite! În Orient, când milostivul soare
Se-nalţă înflăcărat, toţi cei de pe pământ
Omagiu îi aduc, fiindcă din nou răsare
Şi-admiră cu respect frumosul disc preasfânt.
Netulburat el suie ca pe un deal ceresc
De parc-ar fi un tânăr ce are mult curaj
În timp ce muritoare priviri îl însoţesc
În auriul său măreţ pelerinaj.
Dar când de la zenit, cu carul ostenit,
Ca-n vârsta neputinţei, începe să coboare
Ochii ce pân' atunci smeriţi l-au urmărit
Văzând că vine-n jos privesc spre altă zare.

Aşa păţeşti şi tu în viaţă, mai târziu,
Nu mai atragi priviri şi mori dacă n-ai fiu.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea arogantă

Ce arogant e cerul de atăta blândeţe
cu stele copile atârnate de bătrâneţe
cu luna opacă
cu noaptea tăioasă scoasă din teacă
cu tine la marginea ochiului meu.
E o deplasare a fiinţei
din şopronul copilăriei în care
nasc blânde pe fân în ulcioare
zâmbind din şolduri bocitoare.
Ce arogant e cerul unei fecioare
când îi trece pământul printre picioare
cu carul mic în carul mare
la târg pe cer
în gura mare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!