Trecută

prin ciurul cel mai fin
cu încăpăţânarea unui cui
bătut în cap în perete
joacă un rol de vampă
mazetă eternă
- n toate
ne antrenează simţurile în lu
mina unui stâlp
tu-n culise admiri
cum creşte iarba călcată de ea
îşi arată dinţisorii sub buzele
roşu carmin umede puţin
te-nvârteşte pe degete
te roteşte te ameţeşte
eşti beat de-a dreptul
pari a nu-nţelege că te umileşte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminin singular

Etern feminin şi eterna mazetă gogomană!
Fă-ne-a juca, paiaţe plătim pentru decor!
Îţi luminăm şi rampa... Şi tu-n culise, vană
Poţi trupul să ţi-l dărui pompierului uşor.

Pe-ai noştri umeri biciul pleznească-şi dulcea-ţi toană
Genunchii ţi-ncunună... şi junii cerbişori;
Râzi! Hai, arată-ţi dinţii... dar... avem zbiri de goană.
Şi-n noi ceva ce-aduce-a eunuc şi perceptor.

... Ah, pari a nu pricepe?... Nici eu. - Dar fă pe zâna,
Suntem beţi: te-nvârteşte! Şi plaţi. Fă pe hapsâna!
Hai, biciuie-ţi paşaua, umilu-ţi servitor!...

Să ştii să cazi, pe urmă! - dar cazi, păstrându-ţi harul -
Şi pe nisipul nostru să nu îţi laşi tiparul!...
- E-n slujba de femeie şi de gladiator.

sonet de Tristan Corbiere din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Taşcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tastez tot

ce-mi trece prin cap
sub formă de poezie
şi laptopul rezistă
la marea mea chibzuinţă
scrisă în strigătul
unui rotopercutor
care bate într-un perete
de cărămidă roşie
comunistă care rezistă
şi rezistă mai mult
decât scaunul de plastic
de un roşu carmin prea
strident în fumul jilav
tastez atent câteva versuri
şi simt că sunt cuprins
de un entuziasm
care mă surprinde şi pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

îndopat

cu amfetamine de dimineaţă
pictez o raţă pe perete
urinez de-a dreptul pe mine
rod un creion care a desenat
un sân pârguit
scriu un rest de poem
după ce beau bere din urechea
unui porc, prieten de-al meu
ne tutuim şi
şi
îl servesc cu varză călită
într-o oală rudimentară
am refuzat să trăiesc abuziv
în coteţul lui
lui
nu-i pasă de metamphetamină
pentru că e porc şi trăieşte
alături de mine fără să fie
o problemă socială
cititorule, tu nu eşti îndopat
cu benzedrina cea de toate zilele?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îndrăgostit

de o dansatoare de flamenco
sub cerul sidefat s-aprinde
un jar din inimă urcă în ochii
albaştri spre ea îi îndrept
apoi fac şi primul pas în ritm
nebun andaluz am greşit
rămân înlănţuit pe veci
de trupul ce dansează îndrăcit
îmbrăţişarea ei mă duce-n iad
iar buzele ei roşu carmin
suflă în vântul ce mă strânge
cenuşa iubirii se risipeşte
în ritmul castanietelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încăpăţânarea arată prezenţa unui zăcământ de idei fixe.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Încăpăţânare (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul

îi dau apă unui pahar...
de sete
gratis
îl plimb între degete
apoi îi sărut marginea
cu buzele deschise
Când ajunge gol
mă gândesc la tine
îl împachetez chem poşta
şi îi dau adresa ta -
buzele mele ţi le trimit amprentate
să le săruţi
înainte ca paharul
să fie din nou gol

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea o libertate

filosofică în ochii unor morţi
fericiţi că duc un buchet
de trandafiri purtat ca un steag
în bătaia unui octombrie cald
într-o incredibilă eroare a naturii
pe unul din bulevarde
şi anume pe cel principal
care mirosea a păianjeni zdrobiţi
după aceea uscaţi cu o teamă
asumată lângă drapele spălăcite

libertatea lui se uită chiorâş
la o femeie plină de umor
care privea fără motiv cerul
şi umplea oraşul de veselie
cu zâmbetul ei roşu carmin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe buze

îmi creşte un sân
e al tău şi-l sărut cu versuri
mă-nţeapă vreo două lacrimi
primele pe săptămâna asta
stearpă în anatomia sângelui
buzele sărută buze
dulci după versuri mieroase
rostite în puterea nopţii
şoptite de himera seducţiei
umplu spaţiu fericirii cu mângâieri
oftez beat de sentimentul sălbăticit
pe buze îmi creşte labirintul corpului tău
neant al pielii
şi al cărnii iluzie
se strecoară o tristeţe străveche
şi un surâs răstălmăcit
se prelinge în colţul buzelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate simţurile mele

Toate simţurile mele - sufletul -
Le-am pus în vârful degetelor
Pe care prin părul tău le treceam.
De-atâta suflet, degetele îmi tremurau
Şi m-am oprit.
M-am prefăcut toată în vârfuri de degete
Ce-ţi netezeau părul.

poezie de Ada Amir-Pinkerfeld (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

încearcă să caligrafieze
buzele ei dulci
şi în degete simte
o bucurie de nedescris
acum mângâie un sărut

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motive

ultima dată eram
pe champs elysees
fără bereta lui bukowski
pe capul gol
şi bicicleta era un pegas
roşu carmin

nu-l urăsc pe sartre
sau camus
dar nu-l pot
suferi
pe macron
din motive obiective

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fabulist

Pari aşa prietenos
După fabulele tale,
Dar şi mult mai omenos
Când eşti printre animale.

epigramă de Vasile Manole din Epigramei, cu toată dragostea (2018)
Adăugat de Vasile Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul

crescut cum vor ei
poţi să-l faci aşa
cum vrei tu
este un privilegiu câştigat
în schimbul unei sume de bani
pe care o laşi smerit
la casieria oricărui magazin
din colţul blocului
l-au crescut cu amfetamine
şi are muşchii unui culturist
trecut prin făină de grâu
sărat pe toate părţile
intime sau la pipote
îl aranjezi în farfurie
aşa cum îţi doreşti ai dreptul
după ce l-ai prăjit nesănătos
într-o baie de ulei
de floarea soarelui ai bani
sau fiert sănătos într-o oală
obţinând o carne mai puţin
gustoasă dacă nu adaugi condimente

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pick-upul merge

se-nvârte discul şi vocea
ne invită la dans
nu-i nimic sofisticat
tot un fel de învârteală
cu femeia în braţe prinzi
vântul în urechi în păr
capul vâjâie de surescitare
e tensiunea
creşte în trupul tău nevolnic
plesneşti de atâta excitaţie
îţi vine să-nchizi ochii
trupul ei cu forme pure
vorbeşte cu simţurile tale
scoase din ţâţâni
inima bate cu regularitatea
unui tren japonez de mare viteză
sosit în piaţa roşie
să vadă parada militară
se învârte discul de vinil
ca elicea unui elicopter
ce trece peste kremlin
şi aruncă confetti şi papelitos
peste ghiujul care dansează
vals îmbrăţişând vântul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre pace aripa

nopţii se-ntinde luna-i un pumnal
în geam pătrunde unde zâmbetul
se crapă prin munca lui o aşteptare
de-a lungul străzii a izbucnit lumina
pătrunde vidul inimii încet şi şoptit
iubirea deschide mugurii ca o revărsare
până la sacrificiu creşte iarba
înaltă seara cu greieri care topesc
aerul mişcător în balade se coace

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs...

Scânteiere eşti surâs;
Mugurele unui gând,
Pui de hohot şi de râs,
Încolţind duios şi blând.
Stai prins în colţul gurii
Sfios şi şovăielnic,-
Eşti copilul naturii,
Dar timpul ţi-i vremelnic.
Eşti pui de râs şi hohot
Ce din suflet renaşte,
Să te ating, dar nu pot,
Decât din joi în Paşte.
Candidă, diafană,
Caldă ţi-e strălucirea,
Rază nepământeană
Vestind neprihănirea.
Tresari în colţul gurii...
Eşti vis sau nălucire?!
Îţi ţin de urât nurii,
Te mângâie zefire.
Eşti oglinda unui gând
Inocent, nevinovat,
Ce-n imagini s-a răsfrânt
Infinit multiplicat.
Eşti scânteia iubirii,
Ce creşte vâlvătaie,
Sau tresărirea firii
Arzând ca focu-n paie.
Adesea eşti şăgalnic
Încărcat de mistere.
Mai mereu nestatornic
Pe buzele stinghere.
Surâs virgin se-aşterne
Licăre şi adie
Pe buzele eterne
Speranţa ţi-o învie.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în ziua a şaptea
creşte iarba
vine toamna
cade frunza
şi ne îndrăgostim

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

miroase a lamâie
vântul mă mângâie cu braţele celui ce-ntârzie...
iarba a îngheţat într-o chemare
şi pasărea în zbor
timpul deşiră ghemul de clipe
lăsându-mă în urma zilei
luna se joacă cu puii de lup şi
ninge peste buzele mele
îndemnându-mă să gust
-
mi-ai luat visul în palme
l-ai legănat la piept cu tot cu iarnă;
când te-am privit
culorile mele s-au înghesuit toate
in surâsul tău
aşezat în fotoliul din dreptul inimii mele...

întotdeauna în dreptul inimii
e un surâs

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un inger cu chip de om

Te privesc... da!
Te simt şi eşti adevărat.
Însă privirea ţi-e atât de tulbure
Încât pare înecată-n lacrimi.
Buzele tale, vinete de mort,
Par a fi îngheţate
De răsuflul unei pasiuni pierdute,
Iar vocea ta amară
Este adormită în armonia
Cântecului îngerilor.
Mâna mea firavă
Îţi mângâie uşor chipul,
Parcă de teamă să nu se spargă
Şi să nu-l mai zăresc.
Trupul tău subţire
Mai are puţin şi se frânge
Din mijlocul tras ca prin inel.
Şi totuşi pari atât de puternic
Ca şi cum ai fi
Un înger cu chipul unui om.

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!