Vis
miroase a lamâie
vântul mă mângâie cu brațele celui ce-ntârzie...
iarba a înghețat într-o chemare
și pasărea în zbor
timpul deșiră ghemul de clipe
lăsându-mă în urma zilei
luna se joacă cu puii de lup și
ninge peste buzele mele
îndemnându-mă să gust
-
mi-ai luat visul în palme
l-ai legănat la piept cu tot cu iarnă;
când te-am privit
culorile mele s-au înghesuit toate
in surâsul tău
așezat în fotoliul din dreptul inimii mele...
întotdeauna în dreptul inimii
e un surâs
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ramona Irimie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.