Covid-19

Nu ştiu dacă-mi pare mie,
Însă, cât aş fi de domn,
Cred că-această pandemie,
I-a sculat pe proşti din somn,

Protestând în Piaţa Mare,
Pe facebook, pe la teve,
Că ei nu vor vaccinare
Pentr-un virus ce nu e,

Fi'nd convinşi, chiar de-i prăpăd,
Dup'o logică simplistă...
Dacă virusul nu-l văd,
Morţi şi nu cred că există!

N-are formă, nici culoare,
Inodor şi insipid,
La ce treb'e vaccinare
Împotriva lu' Covid?!

Numai că, de nu-i vizibil,
Fără gust şi inodor,
E-un alt virus, mai teribil,
De care atâţia mor,

De-aia, sper ca antidot,
În urgia pandemiei,
Poate, specialiştii scot
Şi-un vaccin contra prostiei!

poezie satirică de Valeriu Cercel (12 iulie 2020)
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta vs coronavirus în timpul pandemiei de COVID-19, când oamenii sunt obligaţi să stea în casă, în izolare

Se lamenta un bătrânel,
În izolare, sărmănel:
Mai mare,-n viaţa mea, năpasta
Nu-i virusul, ci e nevasta;
De virus poate că-oi scăpa,
Dar sigur n-o să scap de ea;
De virus oi scăpa, ehei,
Dar n-o să scap de gura ei!

pamflet de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (1 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emancipare

Dracul s-a emancipat,
S-a rujat şi-arată bine,
E adeseori machiat,
Dar de el tot nu-mi convine.

Minte şi când spune drept
Şi de nicăieri apare,
Cu un aer, aparent,
De căldură şi culoare.

Dacă vrei să-l contrazici,
Chiar cu-n argument solid,
Dintr-o dată face plici
Şi devine iar morbid.

Astfel, de o lună-ncoa,
Să vedem cât e de tare,
Ne-a adus virus Covid.
De la el, din plin, se moare.

Cu aghiasmă de vom da,
Cu tămâie şi cu smirnă,
El tot va continua
Să ne-aducă câte-o vină.

Poate fii puţin mai roz,
Dacă vrea, în cerul gurii,
Poate, printr-un gest frumos,
Să mai ţină cu românii.

Ne apropiem tacit
De o eră în schimbare...
De-aia virusul Covid,
Este liber... la mişcare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul pandemiei

Cum e înţelegerea
Cu acest virus perfid!
Până şi moartea nu-i ia
Decât pe cei cu Covid.

epigramă de Adrian Timofte (noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Interesul poartă fesul"

În pandemie câţi mureau,
Toţi de COVID erau.
Dar acum la vaccinare
Alta-i cauza când moare.

epigramă de Adrian Timofte (ianuarie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina: Iată un titlu mortal: "Războiul rece: singura formă de luptă cu încălzirea globală!"
Mişu: E periculos! Vrei să supărăm mişcările pacifiste?
Nina: Atunci, îţi propun alt titlu: (Declamativ.) În Camera Deputaţilor se testează noul vaccin împotriva gripei porcine!
Mişu (cât se poate de serios): Eşti obsedată politic! Iar aluzia ta este de prost gust...
Nina: Prost gust? Aşa ai spus?
Mişu: Exact!
Nina: Bine, dar acesta este gustul publicului larg... Scrie, Mişule, de gripa porcină...
Mişu: E o ştire verificată?
Nina: A venit pe surse!
Mişu: Cunoşti rezultatul?
Nina: Testarea s-a încheiat pozitiv...
Mişu: Adică?
Nina (se urcă pe masă): După vaccinare, imunitatea parlamentară a deputaţilor s-a întărit considerabil...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştim o treabă!

Cercel şi Rafila şi restul
Ce puneţi pe virus accentul,
Purcedeţi şi faceţi-mi TESTul,
Să ştiu dacă-mi fac TESTamentul.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virusul nu are reguli

Virusul nu face ură de rasă, de credinţă nici atât.
La el reguli nu contează, nu stă pe gânduri prea mult.
Moartea neagră nu alege între bogaţi şi săraci.
Pe toţi îi contaminează şi îi trimite la draci.
Fără un pic de clemenţă ia copii, ia şi bătrâni,
Peste tot, pe unde trece, lasă virus şi-n fântâni.
Corona virus seamănă moarte.
Pe oameni, de oameni îi desparte.
O asemenea pandemie, în lume nu s-a văzut.
Ne aflăm în plin război, cu ceva necunoscut.
A fost ciumă. A fost holeră. Chiar războaie nucleare.
Virusul e mult mai groaznic, ucide în disperare.
Am aşteptat primăvara. Primăvara a venit.
În loc să bucure ţara, în casă ne-a priponit.
Cu lacrimi privim neantul, poate zărim o speranţă.
De la geam rugăm Înaltul să aline a noastră viaţă.
Viaţa nu mai clocoteşte, pământul a-încremenit.
Tot ce-i omenesc sfârşeşte, speranţa-n bine a murit.
Nostradamus e de vină. El a fost prezicătorul
De-întuneric, nu lumină. El ne-a prezis viitorul.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaccinul contra prostiei nu trebuie să fie prost, deci, logic, vaccin contra prostiei nu există.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coronavirus

Coronavirusul sporeşte
Şi multe lucruri ne frământă,
Că-n tot ce-nseamnă româneşte,
Virusul chinezesc se-mplântă.

Mâncăm aripă infestată
Mâncăm cu virus aviar,
Dar ce mâncăm din magazine
E tot, pentru români, fatal.

Şi virusul porcin, se pare,
A atacat atâţia porci,
Că mulţi ne ia drept animale,
Cretini şi mult prea dobitoci.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Programat la vaccinare, pune omul o-întrebare

Dacă merg eu la vaccin
Şi sunt dependent de vin,
Când să beau şi eu o cupă,
Înainte muuult... sau după?

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (26 ianuarie 2021)
Adăugat de Geniana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Programat la vaccinare/ pune unul o-ntrebare

Dacă merg să-mi fac vaccin
Şi sunt dependent de vin,
Când să beau şi eu o cupă,
Înainte muuuult sau după?...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (2 februarie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este dificil să găteşti. Toată lumea e înzestrată cu gust, chiar dacă nu-şi dau seama. Poţi să nu fii un mare bucătar însă nimic nu te poate opri să înţelegi diferenţa între ceva care are un gust bun, şi ceva care n-are. Acesta este cel mai teribil aspect al industrializării agriculturii şi a lanţului de alimentare. Sunt copii în ziua de azi care habar n-au cum arată un miel, un porc sau un iepure.

citat din Gerard Depardieu
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred şi sper...

Cred şi sper, şi sper, şi cred,
Că sunt liricul aed
Ce-a pus sufletul în rime
Cu iubirea-i să te-anime,
Să te bage în ispită,
Să te facă fericită,
Fără să fie păcat
Fac din vers şi stele pat!

Fac din flori, şi stele, vise
Din adâncuri necuprinse,
Din nălţimi fac şi inele
Ca să te cuprind cu ele,
Să te-ncing la cheutoare
Unde eşti mai arzătoare,
Că sunt liricul aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred...

Ard în firbinte cuvinte,
Literele îmi sunt ţinte
Şi ochesc sub lună plină
Patul de crudă sulfină
Unde noi vom veşnici
Clipa-n care ne-om iubi -
Că-n iubire sunt aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu se vaccinează

Nu s-a dus la vaccinare
Fiindcă ştie că-i imun
Cu pălincă. Teamă are
De ea virusul nebun.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (6 iulie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea în vremea virusului

Chiar acum, dar
chiar acuma, mi-au luat călcâiele foc după tine!
Musai acuma, în învelişul din nu ştiu ce polimeri izolatori să ard eu cu flacăra genezei,
iar, tu, rece aidoma vremurilor de ciumă,
oh, când nici pur ca o piatră vulcanică,
nu m-ai atins!

Neapărat acum,
dar obligatoriu acum,
chiar eu să mă îndrăgostesc,
numai eu sa iubesc muntele de sare,
când pentru altul ai respirat virusul!

No, numai!
Nu eşti tu, cea plecată prin Gomorele
sodomiţilor!
Tu nici măcar ciumă nu mai eşti!
Eu sunt cu eterna Mea în vremea noastră!

Doamne,
Întrucât
Chiar acum sa mă îndrăgostesc eu,
musai acuma de cea care
poartă pe un blid de lemn
retezarea unui cap,
fără să ştie
că buzele lui nu vor amuţi niciodată,
în vremea dragostei
pe timp de virus!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri

Ochii noştri sunt făcuţi pentru lumină.
Probabil poartă în sine esenţă divină,
Căci îi simt cum deosebesc adeseori
Culorile norilor dintre culori.

Ochii noştri poartă în sine
Aripi de înger şi raze senine.
De aceea privesc lung în noapte
Şi cred răsăritul întotdeauna aproape.

Ochii noştri caută. Mereu asta fac.
Oglinzile în care se descopăr le plac,
Deşi ştiu că sunt o minciună
Imaginea ce li se oferă de bună.

Ochii noştri în întuneric vor lumină.
De-i pui sub obroc se vor stinge în tină.
Însă idealul lor e să devină
Candelă ce arde şi face lumină.

Ochii noştri poate nu ştiu
Să privească atent în negrul pustiu!?
De aceea pentru ei ce nu are culoare
Nu are nici gust, nici valoare.

Ochii noştri nu pot nici în vise
Să vadă frumoasele idealuri promise.
În lumea lor cuvântul, se pare,
Este o minciună întâmplătoare.

De aceea, cred, ar trebui să-nvăţăm
Lumea şi în negru s-o colorăm.
Să obişnuim ochii să ne iubească,
Trăire interioară să ne dăruiască.

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea

"Trebuie să fac ceva...
Eprubeta asta-a mea
Are o formă ciudată,
Iar la gât are o pată...

E şi mare, cam cât mine,
Cum să fac să fie bine?
Căci de pun ceva în ea,
S-a cam zis cu munca mea!

Munca mea de cercetare...
Au, nu vă trebuie, oare?
Un vaccin, un antidot,
Fiindcă sunt savant şi... pot!

Iar voi abia aşteptaţi
Din nou să vă vaccinaţi,
Fără măcar să vă pese
De efectele adverse..."

Aşa vorbea şoricelul,
Stând pe gânduri, mititelul,
Cu ochelarii pe nas,
Văzând lumea la necaz!

"Cartea ce o ţin în braţe,
Deşi-i legată cu aţe,
Nu m-ajută mai deloc,
Cred c-am s-o arunc pe foc,

Caci am reţeta completă!
O să pun în eprubetă,
Doar trei stropi, numai atât
Şi-o s-o umplu pân' la gât!

Unul va fi de speranţă,
Să reducem din distanţă,
Altul mic, de bunătate,
Căci a cam rămas în spate,

Iar al treilea, de iubire,
Căci ne-am cam ieşit din fire,
Certându-ne din orice,
Voi, pisici, eu, şoarece!

Şi-o să vă fac un vaccin,
Cel mai dureros, dar fin...
Cel mai straşnic antidot!
Veţi fi lecuiţi pe loc...

Aştept să mă lăudaţi
Şi să mă aplaudaţi,
Fiindcă mi-am aflat menirea
Şi izbăvesc omenirea..."

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gurile rele spun că antivacciniştii noştri (Şoşoacă Iovanovici ş. a.) s-au vaccinat la Moscova cu vaccin anti-COVID-19 şi că i-a vaccinat însuşi kaghebistul Vladimir Putin, ca să nu se îmbolnăvească la manifestaţiile pe care le provoacă împotriva măsurilor de protecţie a populaţiei contra pandemiei de COVID-19, manifestaţii la care antivacciniştii participă fără mască de protecţie, pentru a fi convingători faţă de ignoranţii pe care-i manipulează. Gurile rele nu ştiu sigur dacă vaccinul li s-a făcut înainte sau după ce Vladimir cel Groaznic le-a dat misiunea de a dezbina România.

George Budoi în Pamflete şi satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Precum vedeţi, chiar virusul Co-vid
Îşi face treaba într-un mod avid...
Ne stăpâneşte după legi murdare.
Şi-n Parlament venit-a-n cercetare.

Să plece de aici? Aş! Nu-i convine...
S-ar face bietul virus de ruşine.
Cu antiviruşi, zău, a tot luptat,
Însă palinca l-a anihilat.

Să-i dăm un praz şi-o porţie de Soare!
Să-l invităm la munte sau la mare!
Ori poate-ajungem noi la un acord.
Salvaţi planeta într-un timp record!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!