* * *

Precum vedeţi, chiar virusul Co-vid
Îşi face treaba într-un mod avid...
Ne stăpâneşte după legi murdare.
Şi-n Parlament venit-a-n cercetare.

Să plece de aici? Aş! Nu-i convine...
S-ar face bietul virus de ruşine.
Cu antiviruşi, zău, a tot luptat,
Însă palinca l-a anihilat.

Să-i dăm un praz şi-o porţie de Soare!
Să-l invităm la munte sau la mare!
Ori poate-ajungem noi la un acord.
Salvaţi planeta într-un timp record!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu

Îmi iau poemul înapoi,
Iar ţie, chiar de nu-ţi convine,
Vom face blatul amândoi,
Altfel ne facem de... ruşine.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune cum, că virusul co-vid,
Venita-n China c-un meteorit...
Poveşti de adormit copii sunt, da.
Cum e posibil chiar aşa ceva?!

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emancipare

Dracul s-a emancipat,
S-a rujat şi-arată bine,
E adeseori machiat,
Dar de el tot nu-mi convine.

Minte şi când spune drept
Şi de nicăieri apare,
Cu un aer, aparent,
De căldură şi culoare.

Dacă vrei să-l contrazici,
Chiar cu-n argument solid,
Dintr-o dată face plici
Şi devine iar morbid.

Astfel, de o lună-ncoa,
Să vedem cât e de tare,
Ne-a adus virus Covid.
De la el, din plin, se moare.

Cu aghiasmă de vom da,
Cu tămâie şi cu smirnă,
El tot va continua
Să ne-aducă câte-o vină.

Poate fii puţin mai roz,
Dacă vrea, în cerul gurii,
Poate, printr-un gest frumos,
Să mai ţină cu românii.

Ne apropiem tacit
De o eră în schimbare...
De-aia virusul Covid,
Este liber... la mişcare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a insistat ca virusul Co-vid
Să fie iarăşi membru în partid.
Supunem dar la vot. Ce aţi ales?
El sigur merge iute spre progres...

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virusul

A ieşit un virus nou!
Pe mulţi i-a contaminat..
Unii au ră(s)pu(n)s cu poante,
Alţii greu au răsuflat.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Cum merge treaba pe aici?
Mihai: Strună, lungane! Încă un pic şi sunt gata!
Nistor: Deci, ai un astfel de microcip?
Mihai: Încă nu, dar se rezolvă! Treaba e ca şi aranjată! Blondo, du-te s-o prinzi pe micuţa ta prietenă! De restul, mă ocup eu!
Maria: O voi prinde, nu e dificil. Dar să ai grijă cum îi ataşezi microcipul ăla şi mai ales cum umbli cu ea! E foarte mică, fragilă şi delicată. Nici nu poţi să-ţi dai seama cum, dintr-o greşeală, îi poţi rupe vreun picioruş, fără voia ta, dar o poţi răni. N-aş vrea să i se întâmple ceva rău.
Mihai: Voi încerca să fiu cât mai atent cu ea. N-am intenţia să-i fac ceva rău. Vreau doar să te ajut.
Maria: Ştiu asta, dar, după cum ţi-am spus, îi poţi face rău chiar şi neintenţionat.
Mihai: Ascultă, dacă tu consideri că i s-ar putea întâmpla ceva la intervenţia mea, atunci propun să-i pui chiar tu microcipul, doar te pricepi mai bine şi poţi umbla cu mai multă delicateţe decât mine.
Maria: Nu, Mihai, n-aş putea... Las treaba asta în seama ta. De altfel, nu uita că Ema e o femelă, iar tu, un adevărat cavaler, deci... N-ai putea să-i faci ceva rău unei domnişoare, nici chiar dacă aceasta ar fi un păianjen.
Mihai: Ai dreptate. În cazul ăsta, va trebui s-o imobilizezi într-un fel câtva timp, să nu se mişte, ca să nu-i rup ceva... Sau cine ştie ce s-ar putea întâmpla?! Dar promit că voi fi foarte atent şi delicat! E bine aşa, blondo?
Maria: Foarte, campionule! Mă duc s-o prind.
Mihai: Iar eu să pregătesc microcipul. Dar să ştii, Nis, mai am puţin de lucru la calculator, după aceea.
Nistor: Sigur, asule!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă, în tăcere...

Puteai face gestul acesta într-un alt timp,
Când încă nu mă alergau cerbii disperării
Acum totul este-n zadar!
Nu mai am nici libertatea să zbor,
Nici condeiul să scriu.
Doar fluturii sunt ai mei
În gânduri şi-n vise...
Nimic altceva!
Nimeni, nicicând, nu mi va putea lua...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coronavirus

Coronavirusul sporeşte
Şi multe lucruri ne frământă,
Că-n tot ce-nseamnă româneşte,
Virusul chinezesc se-mplântă.

Mâncăm aripă infestată
Mâncăm cu virus aviar,
Dar ce mâncăm din magazine
E tot, pentru români, fatal.

Şi virusul porcin, se pare,
A atacat atâţia porci,
Că mulţi ne ia drept animale,
Cretini şi mult prea dobitoci.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea artei

Eu nu sunt o artistă, inima mea însă,

în căutarea frumosului m-a trimis,

să-ncerc a-l găsi chiar şi-n al meu abis.

Nu-i treabă uşoară, vă zic..,

dar rezultatul va veni negreşit

atunci când dorinţa-i aşa mare

că se confundă cu însăşi viaţa în spirale.

Cortina lumii materiale am tras, saturat

şi-o alta pe cerul scenii mele s-a desfăşurat...

Aici nu se stă cu picioarele pe pământ,

aici, nimic nu-i nevoie s-atingi,

o lume-i de senzaţii şi simţiri,

e lumea cea adevărată scăldată-n armonii.

Pianul pluteşte pe-o mare turcoaz,

îl vezi dar nul vezi, e sunetul lui pe talaz.

Fiori de plăcere îţi trec pe piele şi-n gând

când respiraţia petalei de crin

s-aşază discret, surâzând,

pe buzele-ţi însetate de soare precum un măslin.

Fascinată,-n lumea nouă-naintez,

desenele alb-negru colorez

şi-ajung aşa la desăvârşire

căci în culoare stă întreaga fire.

Nu sunt o artistă cum s-ar zice

însă am găsit frumosul diafan ce de plăcere inima-mi frânge...

O frânge în mii de sunete, senzaţii şi culori,

o-mbracă-n mantie de zefir din seară până-n zori

şi-o-nalţă mai sus, tot mai sus,

sumbrul şi ambiguu rămân la apus...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea artei

Eu, nu sunt o artistă, inima mea însă,
în căutarea frumosului m-a trimis,
să-ncerc a-l găsi chiar şi-n al meu abis.
Nu-i treabă uşoară, vă zic..,
dar rezultatul va veni negreşit
atunci când dorinţa-i aşa mare
că se confundă cu însăşi viaţa în spirale.
Cortina lumii materiale am tras saturat
şi-o alta pe cerul scenii mele s-a desfăşurat...
Aici, nu se stă cu picioarele pe pământ,
aici, nimic nu-i nevoie s-atingi,
o lume-i de senzaţii şi simţiri,
e lumea cea adevărată scăldată-n armonii.
Pianul pluteşte pe-o mare turcoaz,
îl vezi dar nu-l vezi, e sunetul lui pe talaz.
Fiori de plăcere îţi trec pe piele şi-n gând
când respiraţia petalei de crin
s-aşază discret, surâzând,
pe buzele-ţi însetate de soare precum un măslin.
Fascinată,-n lumea nouă-naintez,
desenele alb-negru colorez
şi-ajung aşa la desăvârşire
căci în culoare stă întreaga fire.
Nu sunt o artistă cum s-ar zice
însă am găsit frumosul diafan ce de plăcere inima-mi frânge...
O frânge în mii de sunete, senzaţii şi culori,
o-mbracă-n mantie de zefir din seară până-n zori
şi-o-nalţă mai sus, tot mai sus,
sumbrul şi ambiguu rămân la apus...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uzurpatorii sunt precum ciuma: distrug tot ce a fost viu înainte, într-un timp record.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

praz

Prazul

Armă antivirus – prazul,
Ieftin şi eficient,
Supradoza nu te schimbă,
Dar te face mai deştept!

definiţie epigramatică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu m-a creat să împlinesc o slujire anume. Mi-a încredinţat să fac ceva ce nu a mai dat nimănui. Am o misiune... Sunt o verigă într-un lanţ, o punte de legătură între persoane. Nu m-a creat pentru nimic. Voi face lucrarea Sa; voi fi un înger de pace, un martor al adevărului acolo unde sunt... De aceea voi avea încredere în El. Orice sunt, nu pot fi aruncat afară. Dacă sunt bolnav, boala mea s-ar putea să-I slujească Lui; îndoielile mele s-ar putea să-I slujească Lui. Dacă sunt în suferinţă, durerea mea s-ar putea să-I slujească Lui. El nu face nimic în zadar. El ştie ce face. S-ar putea să-mi ia prietenii, s-ar putea să mă arunce printre străini, s-ar putea să mă facă să mă simt singur, să-mi scadă curajul, să-mi ascundă viitorul de mine. Totuşi, El ştie ce face.

citat clasic din John Henry Cardinal Newman (1870)
Adăugat de Nana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu virusul obişnuit,
Când m-am luptat, l-am biruit;
Dar cum să lupt şi cum să-l bat
Pe virusul înCORONAt?

catren de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În paginile romanului său, Carroll o face pe Alice să călătorească în timp trecând printr-o lupă. Dacă o stea se prăbuşeşte sub propria forţă, ea nu cade într-un punct precis, ci într-un cerc alcătuit din neutroni, exact ca lupa lui Alice. Ce s-ar întâmpla dacă s-ar încerca traversarea unei găuri negre? Am cădea, precum Alice, în Ţara Minunilor, sau ne-am distruge? Nu ştim acest lucru, dar într-o bună zi vom trimite o rachetă în mijlocul unei găuri negre, în căutarea unei posibile călătorii în timp.

citat din Michio Kaku
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facultativii

La facultatea în Stat, a minţilor pierdute,
Nu poţi intra, sunt foarte mulţi pe-un loc,
Nefiind vreun studiu necesar, e ad-hoc...
Cel mai pierdut, e pus pe neînvăţat... pe rupte.

Şi dă-i şi dă-i, că-i greu să stai degeaba,
Gura s-o caşti pân' la refuz, cu mâna-n nas
Doar te holbând la ce fac alţii, că-i pe ras
De oricine-i c-o idee... cum s-ar face treaba.

Şi profesorii îs fruntea, cei mai goi,
Se întrecând unii pe alţii în nulitate,
Că-i cea mai tare, azi, "in"facultate...
Ce nu pe individ îl face... grupuri, minim doi.

Cursuri sunt râuri de scăldat mizerii,
Iar ore sunt Guiness de cleveteală,
Cu premieri în banderole de beteală
Pe umeri, de umflaţi făloşi... Să te tot sperii!

Sfârşesc în hoarde nesfârşite, anuale,
C-aşa se asigură şi pentru mâine "schimbe",
De alţii şi alţii noi, tot dornici să se plimbe...
Nul să cultive, în flecărerile lor... goale.

Într-un final, însă, cu toţi vor trece bacul,
Că nu ştiu pod, să treacă apa, un pârleaz,
Dar cum sunt mulţi, ei dorm pe rând şi stau de treaz,
C-altfel s-ar duce parlament, guvern... Săracul!

E grabă-n sat şi oraşu-i dornic să-i aleagă,
Că Goii, aşa chiar mulţi, sunt raritate
Şi ţara vrea să fie întreagă, o nulitate...
Că poate aşa ia locu-ntâi... De cea mai bleagă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii cântă în gheare de vultur

Credeţi că omul o să devină mai bun
După ce ne trece virusul ăsta nouă nebun
Şi-o să cântăm pe la balcoane iar
Cântecul sufletului auzit atât de rar

Precum ai vedea raza unui quasar
Venind spre tine să-ţi releveze senin
Că nimeni pe aici nu e rege pe spin
Înfipt ieri aproapelui cu chip de zar

Rotit după interese de omul avar
Copilului-nfometat sfâsiat de vultur
Pentru o nestemată ori pentru aur
Ce acum fără valoare nouă ne par

Cântând din suflet pentru a fii-n viaţă
În funia acestui virus ce ne învaţă
Că suntem atârnaţi precum o paiaţă
În mâna avarilor care ne înhaţă:

Păduri, soare, aer, apa şi focul
Să ne trăim ca robi antici sorocul
Decameronic în zale inchizitoare
Ca un copil dus de vultur între gheare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă, Doamne, de păcate

Într-un sat (dar nu-i dau nume)...
Nu i-ar fi nume de fală,
Vine să se spovedească
O femeie bătrâioară.

- Am păcătuit, părinte!
- Şi păcatu-i omenesc,
Însă pentru-a fi iertată
Două vorbe-am să citesc.

Apoi după toate astea,
Pentru marele păcat,
Fă mătănii, numai zece
Şi mergi la râu la spălat!

(Iaca, aşa făcu muierea,
Însă gura ei spurcată
Povesti ce-i zise popa
Şi află comuna toată.)
...........................................
E duminică. La slujbă,
Vine popa. Nimeni nu-i!
Cui să ţină dânsul predici?!
- Cântăreţ, auzi ce-ţi spui?!

Mergi şi cată preoteasa
Şi femeile din sat!
- Sunt la râu, Înalt Prea Sfinte,
Se îndeamnă la spălat.

Doamne, bată-le pedeapsa
De muieri! Ce fac la râu?!
- Precum ştii, vârtos se spală
Dezbrăcate pân' la brâu.

- Zici c-ar fi şi preoteasa?!
- Da părinte, da-i decentă!
Nu face decât gargară...
- Doamne, cât e de dementă!

- "Iartă, Doamne, de păcate!"
Zice popa. "Plec la râu!
Merg să fac şi eu o baie,
Sigur, numai pân' la brâu!"

Iar acum vă spun o treabă,
Şi vă rog să m-ascultaţi!
Nu faceţi ce face popa,
Dumneavoastră, dragi bărbaţi!

Haide iute, hopa tropa,
Fă ce face preoteasa,
Să nu faci ce spune popa
Până ţi-ai găsi aleasa!

poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea a fugit până la cer

Când sunt cu tine
nu există timp
pare a fi o
veşnicie.
Şi chiar dragostea
s-a uitat la timp
şi a-nceput să râdă,
pentru că ştia
că nu are nevoie de el.
S-a prefăcut
că moare
pentru o zi
pentru a-nflori seara,
fără legi de respectat.
A adormit cuminte
într-un colţ
al inimii mele
pentru un timp
care nu există.
A fugit până la cer
fără să plece,
s-a întors
fără să plece,
timpul a murit,
iar ea a rămas.

poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca o pisică albă

Iubirea e ca o pisică albă
Ce şade liniştită pe saltea
Şi chiar de-ai mângâia-o ziua-ntreagă
Ea face pur şi simplu ce vrea ea.
Pleacă şi vine după cum pofteşte
Indiferent ce-i zici sau ce îi faci
Şi chiar de sufletul tău o doreşte
La tine nu ai cum să o atragi.
Însă când mulţumit te simţi şi stai la soare
Cu fruntea sprijinită într-un cot
Iese din casă, parcă temătoare
Că ai putea să uiţi de ea de tot.
Şi-n braţe-ţi sare şi parcă ar vrea
S-o mângâi mult şi să te joci cu ea.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!