Sub stindardul tricolor

Sub stindardul tricolor marea zbuciumă în valuri,
Sfânt, eroii odihnesc printre crucile din dealuri,
Cu cinstire îi slăvim, ei sunt cei ce-au scris istorii
Vitejind în grele lupte şi sfârşind în mari victorii.

Limba, straiul şi balada le-am primit ca moştenire
Şi le-om duce mai departe sufleţind într-o unire
Preaslăvind ce-naintaşii cu-a-lor piept le-au apărat,
Secerând orice duşman ce le-a vrut a fi furat.

Munţi, păduri, câmpii şi ape, toate-s bogăţii de preţ,
Stau aici de mii de ani în hotarul demn, semeţ,
Înfrăţite cu poporul au răzbit neîntinate,
Iar sub flamuri au mărit cu aleasă demnitate.

Ne revine datoria s-apărăm cei strămoşesc,
Trei culori iubim pe lume şi pământul românesc!

sonet de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"E scris pe tricolor unire"

"E scris pe tricolor unire "
La cea mai mare înălţime.
O fată curajoasă l-a purtat,
Un român, patriot adevărat.

Din nou, tricolorul românesc
E ridicat la înălţime,
Iar patriotismul strămoşesc,
În sufletul nostru revine.

"Pe tricolor e scris unire"
Când toţi românii îl purtăm,
În lunga noastră devenire
Şi-n faţa lui ne înclinăm.

În lupta noastră cu duşmanul
A fluturat pe front, în luptă.
Cu el am învins iataganul
Şi ţara nu ne-a fost răpită.

Drapel încărcat de glorie
Ca şi ostaşii ce-au căzut.
Împreună-au scris istorie
Şi vremuri grele am trecut.

În genunchi, la steagul ţării,
Români, să depunem jurământ,
Că tot mai sus, în largul zării,
Vom ridica drapelul sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul le-a fost reazem...

A lor dragoste sfântă de patria străbună
Au dovedit-o-n luptă, pe câmpul de război,
Şi de-a fost ceru-n lacrimi împrăştiind furtună,
Au stat cu pieptu-n faţă, sfârşind ca bravi eroi.

Jertfitu-s-au nevolnici prin arşiţe şi geruri
Pentru a noastră limbă şi-al nostru drag pământ,
Vărsat-au al lor sânge urcând măreţ la ceruri,
Curajul le-a fost reazem şi ne-nfricat avânt.

Să veşnicim de-a pururi, să moştenim în pace
O strămoşească vatră şi-un mioritic plai,
Au apărat destoinic bătrâne ţarini dace,
Izvoare, munţi şi codri din vechiul colţ de rai.

Plătit-au scump cu viaţa, scriind viteji istorii,
Iar datoria noastră e să-i cinstim oricând,
Să le-nchinăm o rugă pentru-ale lor victorii
Şi-o floare pe mormânt, măcar din când în când.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ştiu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.

Iar când fraţilor m-oi duce
De la voi şi-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.

cântec, muzica de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.

Iar când fraţilor m-oi duce
De la voi şi-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.

poezie celebră de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui înger

Te-ai adus departe printre stele,
Tu, înger blând fără de vină,
Eşti pentru ţară un erou.
Acum tu ne priveşti din cruce,
Iar ţara noastră va renaşte din cenuşă.

Ce crud a fost, Liana – al tău destin!
Şi Dumnezeu a vrut ca să te cheme,
Ţi-ai apărat cu demnitate tricolorul,
Cu sufletul ţi-ai apărat poporul,
Iar pentru ţară te-ai jertfit ca un martir.

De ce te-au judecat prea crunt călăii?!
Când tu aveai o viaţă de trăit...
În apele învolburate şi meschine
Te-ai avântat, Liana – şi-ai pierit...
De ce atâta groază pentru tine?!

Eroii toţi prin noi or să trăiască,
Să ne amintim de ei cu demnitate,
Prin cuget şi simţiri să ne unească,
În viaţă, până dincolo de moarte;
Călăii vinovaţi cu viaţa să plătească.

Nici lacrimi nu-s, eroii să ni-i plângem,
Prin săli de tribunale alergăm,
Dosare prăfuite sunt neluate-n seamă,
Iar pe obraz mai arde o lacrimă de mamă...
Dar din acestea toate nimic nu învăţăm.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroii

Asa de multi sunt ei, eroii tarii,

Necunoscutii mai ales si mortii,

Ca poate nu-i destul nisipul marii

Sa-i numere pe toti in cartea sortii.

Ei ne-au lasat un drum de oseminte

Cu sange cimentat, pe cand cazura

In sirul nesfarsit de lupte sfinte

Pe-a stramosestii vetre aratura.

Ce drept avem in lume noi mai sfant

Ca de-a le duce streagul mai departe,

Al libertatii noastre pe pamant,

In numele vietii peste moarte?!

Asa graieste Dunarea batrana,

Asa e scris in stanca din Carpati:

Cu secera si cu ciocanu-n mana

Sa fim aici sub steaua muncii frati!

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, ţara mea

Ţară, ţărişoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
(Alba Carolina)
Sfântă îţi este inima!
Binecuvântat pământul,
Bogăţiile, neamul si gândul.

Munţi cu aur din vechime,
Păduri verzi, blânde coline,
Câmpii înflorite în soare,
Grane coapte, maci în floare,
Ape cu voci cristaline
Si ochi de margaritare,
În adâncuri, aur negru, preţios,
Doar comori, cu sfânt folos.

Ţară, ţărişoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
Largă îţi este inima!
Cu români frumoşi în ea,
Ce numele îţi vor înălţa,
Cât va trăi harta ta.
Unire, sub steag tricolor,
Să ai parte ţara mea!
Rai, cu inimă de stea!
Pace fie, în casa ta!

poezie de Valeria Mahok (21 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

25 Octombrie, Ziua Armatei Române

Şi-au plecat plini de speranţă
Bravii noştri soldaţi în război
Riscându-şi chiar propria viaţă
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au luptat cu toţi vrăjmaşii,
Au ales timpuriu să moară
S-avem astăzi, noi, urmaşii
Această minunată ţară.

Au apărat pământul cu arme
Şi-au murit cu un sfânt gând.
Departe de neveste sau mame,
La piept... un tricolor purtând!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoare

Sunet de tulnice străbat Carpaţii,
Iar clopote răsună-n albe catedrale,
Sub falnic tricolor mărşăluiesc soldaţii,
Eroii căpătată în noi, sclipiri astrale.

Flutură tricolorul peste munţii suri,
Ca moştenire a noastră-n culori sfinte,
Ne cântă ciocârlia imnuri prin păduri,
Se-aud ectenii pentru eroii din morminte.

În cer, arhangheli suflă-n aurii trompete,
Sunet de adunare, cum sună la război,
Şi-n graba mare se-adună cete-cete,
De îngeri care au fost cândva eroi.

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară rară...

Ţară-n aur afundată,
Cu uraniu rar dotată
(De Sus binecuvântată),
Hoţii lumii toţi te-ar vrea,
O, Ţara mea!

Cine plaiu-ţi răscoleşte
Orice bogăţii găseşte.
Eşti frumoasă ca-n poveşti,
Splendoare eşti!

Codrii tăi, păduri vestite,
De topoare-ţi sunt rărite;
Mult petrol ţi-a fost furat,
Ce trist păcat!

Dealuri, munţi, câmpii mănoase,
Te-aşează-ntre ţări faimoase,
Dar... norocul ţi-e prea jos -
Şi ce folos!

Şi-n istorii-ai fost bogată,
De viteji mulţi apărată -
Toate-s scrise undeva...
Au fost cândva!

Din multe ţări de pe tapet,
Aveai industrii berechet.
Le caut şi azi un pic:
Ai... mai nimic!

Mamă Ţară, chiar iubită,
Azi de mulţi eşti părăsită.
Nu ştim de vor reveni,
Vor a trăi!

Ai noi lideri la cârmit,
Dar se-ntrec la jefuit,
Hoţii toţi se cred stăpâni:
Sat fără câini!

Dacă, Mamă-ţi schimbi cârmirea,
Va renaşte fericirea,
Şi-atunci iar vom fi din nou
POPOR EROU!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu răni, m-am rupt din Ţară...

Cu răni, m-am rupt din Ţară, din munţi şi din izvoare,
Târâş mă duce dorul prin dealuri şi câmpii.
Cu umbrele de nori plutesc pe-a ei răzoare
Şi-i sorb în piept parfumul din lunci, din flori, din vii...

Orice amurg mi-aduce zvon de tălăngi duioase
Sosind din depărtări prin brize de ocean,
Iar stelele-mi pulsează ecouri luminoase
De cânt de ciocârlie, de doine cu alean.

E taina grea pe care doar gândul meu o ştie,
Drapelul tricolor şi-o casă dintr-un crâng,
O salcie pletoasă pitită într-o vie
Şi-o lacrimă ascunsă sub crengile ce plâng...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioplitori de stele!

Truditori cu gândul şi cu suflu-n pană
Decojesc cerneala pân' la ultim strop,
Săgetaţi de fulger o pornesc în goană
Deschizând ferestre fără-anume scop.

Zbor de libelule împânzesc lumina
Cucerind hârtiei albului în umblet,
Inima cuvântă, mâna poartă vina,
Glăsuiesc fiorii, ropotesc în suflet.

Dansul nopţii albe aşternute-n pernă
Zbuciumă în ochiul sfertului de lună,
Ei, cârmaşi destoinici şterg culoarea ternă
Dându-i Poeziei drept de-a fi azi, Jună.

Corifei albaştri neştiuţi de lume,
Ei zidesc hotarul bunelor de rele,
Dincolo de moarte vor purta un nume,
Din martiri ai slovei, cioplitori de stele.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioplitori de stele!

Truditori cu gândul şi cu suflu-n pană
Decojesc cerneala pân' la ultim strop,
Săgetaţi de fulger o pornesc în goană,
Deschizând ferestre fără-anume scop.

Zbor de libelule împânzesc lumina,
Cucerind hârtiei albului în umblet,
Inima cuvântă, mâna poartă vina,
Glăsuiesc fiorii, ropotesc în suflet.

Dansul nopţii albe aşternute-n pernă
Zbuciumă în ochiul sfertului de lună,
Ei, cârmaci destoinici şterg culoarea ternă
Dându-i Poeziei drept de-a fi, azi, Jună.

Corifei albaştri neştiuţi de lume,
Risipesc hotarul bunelor de rele,
Dincolo de moarte vor purta un nume,
Din martiri ai slovei, cioplitori de stele.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica Unire pentru România Mare

Istoria de vremuri înveşmântată
Şi-n lacrimile năzuinţei scăldată,
Aduce glorie, de-a nu fi uitată,
Când Mica Unire e aniversată.

Vorbitori de-o limbă să fie un popor
Şi două principate sub un domnitor,
Alexandru Ioan Cuza, unificator,
A proclamat Unirea sub steag tricolor.

În Capitala Moldavă, bucium sună,
Din Principate, compatrioţi adună,
În hora-nfrăţirii dau mână cu mână,
Uniţi de-a fi în neam şi limba română.

Spre culmi semeţe se-nalţă Tricolorul,
Ca să-l cinstească Măria Sa, Poporul.
Prin veacuri, ţării să-i cultive ogorul,
Români pe el să-şi clădească viitorul.

În graiul străbun, pe oda bucuriei
Răsună glasuri cu Imnul României.
Protipendadă intră-n hora frăţiei
Şi evenimentu-n cartea istoriei.

Că nu-i sentiment mai înălţător şi sfânt,
Cum e înfrăţirea pe românesc pământ,
În horă mă prind şi pun gândul în cuvânt,
Cinstire să aduc din condei lăcrimând.

Maria FILIPOIU / UZPR

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi român

Acelaşi neam, aceeaşi grea povară
Plângându-şi soarta ca pe-un recviem,
Aceleaşi patimi nu mai vor să piară,
Rămân ca un viclean şi rău blestem.

A obosit, dar nu-şi trădează glia,
Răzbate lunecând printre poveri,
Îşi curmă ne-mplinirea cu tăria
Unui popor secat de mari averi.

E timpul de-a-şi uni în pace crezul,
De-a-şi apăra ce-naintaşii-au câştigat,
Esenţa volniciei strânsă-n miezul
Unei măreţi istorii ce nu s-a uitat.

Prin vene-i zbat nevolnice păcate
Şi nu se şterg vreodată şi nu pier,
Doar sapă-adânc în rănile uscate
Storcând de rău şi ultimul mister.

Mai este vreme încă de speranţă,
Mai este timp destul pentru iertat,
Dar nu mai este loc de cutezanţă
Şi nici de-ntors trecutul frământat.

Acelaşi neam, aceeaşi suferinţă
Ce-l arde-n piept şi-i vântură trăirea,
Aceeaşi veche, aprigă dorinţă
Îi macină prezentul şi doinirea.

Popor de bravi viteji, popor eroic,
Trezit ades din somnul cel de veci,
Învinge orice-obstacol demn şi stoic
Şi stoarce mierea pietrelor chiar seci.

E luptă-n pieptul lui, e mare luptă
Între voinţa libertăţii şi putinţă,
Cât în ţărâna lui nedrept coruptă
Se cern dureri în pace şi credinţă.

Sărman pământ de-o veşnicie gazdă,
A fost şi mamă-a fost şi sfânt alean,
Aici şi-a semănat iubirea-n brazdă,
Aici a curs mult sânge de oştean.

Aceeaşi munţi, aceleaşi repezi ape
I-au dat acestui neam doar bucuria
De-a fi român şi-a fi mereu aproape
De sfântul loc ce poartă-un nume... România!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea – poem diamant

Aceasta-i
patria mea,
cu munţi semeţi,
ape limpezi şi adânci,
păduri străvechi cu copaci înalţi,
câmpii întinse şi bogate,
dealuri, râuri, Dunărea...
Aici este
România.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centenar glorios

mândria românească reverberează-n doină
valuri de speranţe vuiesc în largul mării
tradiţii se avântă în jocul de oină
munţi lunci şi văi simt vântul schimbării.

flutură tricolorul ridicat în bernă
vise de împlinire se înmulţesc cu spor
soarele ne acoperă cu veghea eternă
muguri de fericire cresc liberi în popor.

un secol de lupte pentru libertate
s-a scris în suflete ca în istorii
în salba cu victorii strălucesc nestemate
splendori armonioase pătrund în memorii.

izvoarele gliei reverberează-n prunci
glorii de luptă sunt sculptate în stânci.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitate

Purtăm stigmate-n spate
Parcă ar fi un gheb ;
Scălâmbi, pe nedreptate.
"De ce?"- mă tot întreb.

Nu cred că e mândrie,
Nu sunt aşa semeţ ;
Iubesc o... Românie
Ca dar cel mai de preţ.

Istoria o ştie
De când e lumea lume
Că noi am fost armie
De strălucite nume

Ce a adus cinstire
Acestui neam, de veacuri.
Zidiţi vreo mănăstire
Nu daţi în noi cu "arcuri"!

Voi sunteţi Europa,
Temuţi, bogaţi şi mari
Şi stând în jilţuri, hopa,
Zdrobiţi pe fiecari!

De ce uitaţi anume
Că-s tot acei pe care
I-aţi socotit doar glume
Când clădeau bunăstare

Şi i-aţi numit strânsură
De "hoţi", de "fără carte",
"Ţigani" ce dorm în şură...
Atâta demnitate

Ce o purtăm în spate
Scălâmbi de nedreptate...!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul vechii Dacii vrem

Când peste Prut rusificat-au Ţara,
Iar alţii vor enclave în Carpaţi,
Să ducem grănicerii sus pe Nistru,
Sărbătorind Unirea dintre fraţi.

De mii de ani ne-au divizat imperii,
Fost-a ca mierea plaiul strămoşesc -
S-au pripăşit şi alţii... Astăzi, frate,
Nu le mai place graiul românesc.

Bolnave minţi ne spun cum că-n Moldova
Trăiesc hibrizi, românii nu-s români,
Că-n zecile de ani de plagă rusă
Confraţii au uitat de Muşatini.

Când limba românească-i umilită
Pe daco-getic, aspru plai străbun,
Noi vom cânta mereu Hora Unirii,
Vom aştepta să vină Ceasul Bun.

Nu ne mai amăgiţi cu baliverne,
Nu vrem poduri de flori... Unire vrem!
Astăzi ne este scris, prin suferinţă,
Să izbăvim al neamului blestem.

Vom aştepta... Cândva vom trece Prutul,
Capul de lup pe steagul tricolor
Va re-ntregi pământul vechii Dacii,
Nemuritor, cu noi spre viitor.

poezie de Mugurel Puşcaş
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua naţională

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Cu toţii sărbătorim
Ţara pe care-o iubim,
Păstrându-i gânduri curate,
"La mulţi ani!", cu sănătate.

Mândră este ţara noastră,
De sub bolta cea albastră,
Cu munţi, râuri şi câmpii
Şi cei mai frumoşi copii.

În anii care vor veni,
Bucuroşi noi vom trăi,
Sub razele solare
Şi cu fapte roditoare.

Să trăiască al nostrum popor,
Sub stindardul tricolor.
De 1 Decembrie, triumfă bucuria,
Românii îşi omagiază România.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!