ÎN A NOPȚILOR DE VARĂ RĂCOROASĂ RĂSUFLARE
În a nopților de vară răcoroasă răsuflare,
Trec cohorte alburii de nori pe fața lunii clare
Și se spală cerul după ce-au lăsat în urmă ploaie,
Adăpând pământul pârjolit de uscăciunea mare.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul sărutului
Ies aburi din pământul cald
Ca aburii din răsuflare,
Când buzele, în sărutare,
Răsfrânte, se unesc și ard.
Arome vechi de crin și nard,
Iubirea noastră-i o mirare,
Ies aburi din pământul cald,
Ca aburii din răsuflare.
Cad stropi de ploaie cât mai cad,
Îmbrățișează-mă mai tare,
Să uit tristețile amare
Pe care n-am să le mai rabd...
Ies aburi din pământul cald...
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În taina nopților de vară
În taina nopților târzii de vară
aștepți să-ți curgă viața înainte
și te strecori, tăcut, printre cuvinte,
când gândurile ți-au rămas afară.
Poveri și griji în brațe te luară
și-abia-ți mai amintești de cele sfinte
și n-ai pe nimeni care să îți cânte
când gândurile ți-au rămas afară.
Doar dragostea uitată te-nfioară,
ți-e inima precum un boț de humă,
iar Sfinxul vieții nu te mai adună
când gândurile ți-au rămas afară.
E, oare, viața dulce și mai clară
în taina nopților târzii de vară?
poezie de Liliana Mihaela Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopților cu stele,
Luminează drumul vieți mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopților cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de greier,
Noapte caldă de vară,
Secera lunii...
haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vară
În ploaia de vară trosnesc mugurii iernii,
Petale de gheață albesc pământul
Rănindu-i inima fierbinte.
Iarna-și înfige colții în trupul verii
Sfâșâindu-i veșmântul dantelat
Cu albastrul cerului, cu verdele câmpului
Cu freamătul pădurii și triluri de păsări.
Din pământul lovit curge sânge,
Rănile i se închid cu greu,
Suferințele nu trec așa ușor,
Nimic nu e la rostul lor,
Și se-ntreabă de unde vin
Și cât vor să mai stea peste noi
În plină vară mugurii iernii.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de vară
Afară e cald și bine,
Soarele e sus pe cer.
Oamenii sunt ca un roi de albine,
Pământul e ca un curcubeu.
Un curcubeu în mii de culori
Care a răsărit după ploaie
Și a scos soarele de după nori
Și a făcut lumea să fie mai vioaie.
Un vânt adie ușor legănând
Frunza de pe copaci.
Pământul e frumos...
Ca o grădină înflorită de maci.
E miez de vară,
Oamenii sunt fericiți
Că e cald afară
Și în suflet simt că sunt iubiți.
poezie de Vladimir Potlog (12 iulie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară, vară
Vară, vară și iar vară,
Taberele-s pline,
Toți copiii stau afară,
Iar profesorii-o duc... bine.
epigramă de Vasile Iușan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mă părăsești
poezia nu are o zi anume, e ca cerul ce deapănă toate zilele
unele mai umbrite, altele zâmbind pe sub nori călători
și zile torite ce te topesc pur și simplu
"cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă"
Poezia nu se iubește, ea se trăiește, zi după zi,
ceas după ceas și răsuflare după răsuflare.
poezia este iubirea însăși. este pasiune și dăruire.
este trăire și statornicie. mă rugam ei să nu mă abandoneze
neștiind că de fapt ea sunt eu, e adânc zidită-n mine
e cuvânt din cuvântul meu și trup din trupul meu
eu și ea suntem una.
confuzie și curiozitate, aceasta e viața mea
dar ce aș fi fără ea? durere? bucurie?
triumf? Imaginarium
locul din care îmi trag seva
și locul în care mă voi retrage
când timpul o va cere
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima vară cu tine
Ploua și atunci cu năduf și revoltă,
Ploua și atunci ca-n potopul lui Noe,
Ploua din pământ, rana mea ca din boltă,
Ploua dezinvolt, fără nori, fără voie.
Ploua dimineața, ploua la cafea
Și beam amândoi câte-o ploaie din ea,
Ploua și la prânz, mai domol și timid,
Ploua anacronic și-aproape stupid.
Amurgul cădea peste umeri șiroaie,
O cruce de nori ai pictat pe retină,
Iubirea-nota, ca nebună-n noroaie
Și ploia gemea-mpovărată de vină.
Doar noaptea plângea pe-nfundate în pumni,
Cu lacrimi albastre din ochii-mi în ploi,
Iar eu te priveam cum din vară le-aduni.
Ia-mi lacrima, Doamne, dă-mi vara-napoi!
Mai plouă și azi, dintr-un cer cu suspine
Și ploaia mă spală de vară și doare
E ultima vară, iubite, cu tine
Și vara-mi rămâne, cu tine, datoare.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E CUIBĂRITĂ NOAPTEA ÎNTRE GRI CREPUSCUL ȘI ALBI ZORI
E cuibărită noaptea între gri crepuscul și albi nori
Și cerne rouă cristalină, răcoroasă peste flori
Când o lună galbenă, rotundă, dezvelită e pe cer,
Să stea de pază turmelor de stele prntre meteori.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună de vară
Aleargă nebună
Se zbate și urlă,
Crengi le apleacă
Nori se adună,
Lumina o fură,
Nu știu unde tună
Pământul îl udă,
Se zbuciumă tare
Liniște n_are
Vânt se-ntețește,
Cerul troznește,
Fulgere cad,
Cer despicat,
Frunzele zboară,
Haos afară.
Si brusc s_a oprit,
Cer limpezit
Furtună de vară...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme ploioasă, răcoroasă, plăcută, pământul pare bucuros că a băut pe săturate după o sete aprigă.
Regina Maria în Jurnal de război (II). 19171918, Sâmbătă, 3/16 iunie 1917
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silvan de-ntâia răsuflare...
Silvan de-ntâia răsuflare
De știi pe flaut iscusi
Auzi lumina-ntreagă care
O suflă-ntr-însul Debussy.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
CORĂBII ALBE TREC SUB SOARE ÎNȘIRATE-Rubaiat-
Corăbii albe trec sub soare înșirate,
De vânturile reci de vară sunt purtate
Pe un ocean întins ș-adânc de cer albastru,
Apoi la margine de lume-s ancorate.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul mării de foc
Ne asaltează valuri dinspre mare
Și-un vânt ce ține păsările-n loc,
E-o vijelie înfiorătoare
Sub cerul gata-n seară să ia foc.
Privim, îmbrățișați, cum pleacă norii
Să se ascundă-n zările pustii
Și cum furtuna-mpinge călătorii
Spre ceruri ce nu-i pot adăposti.
Se-nvălmășesc nori albi cu nori de ploaie
Și curge-nseninarea-n stropii grei
Ce se aștern, pământul să-l înmoaie
Prin bucuria ce-au adus cu ei.
Întreaga mare e o vâlvătaie
Ce se reflectă-n ochii tăi și-ai mei.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul nopților de vară
lasă în urmă
o dâră de parfum.
dacă te uiți cu atenție
la ea
este imposibil să nu vezi umărul
îngreunat de geanta medie
second hand
plină cu hârtiile mototolite
pe care și-a scris
până de curând
insomniile.
ce parfum persistent!
pot să jur
că lacrimile ei au gust
de celuloză.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maluri
Privesc neputincios
cum primăvara
trece-n vară...
După o scurtă ploaie,
ceața se risipește.
Peste merii în floare,
lumina se revarsă
triumfătoare
în puzderii de stropi de ploaie.
***
Sub gardul de nuiele,
tumultoasa apă a pârâului
desparte năvalnicul dor
de reîntâlnire
a celor două maluri.
În zare,
nori imenși coboară,
stâncile învăluindu-le,
spre a le răpi.
Dar neclintită-i stânca,
și mai strălucitoare-n soare,
după ce negurile trec.
Se-așterne noaptea...
Pe solul pădurii
stelele se lasă lin.
Să pășesc atent
pentru a nu le strivi!
poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o speranță-
stropii ploii de vară
căzând pe creștet.
*
O rândunică
la zbor învață puii-
mirosul toamnei.
*
Privește cerul
de pe pustiul pietrei-
o floare de colț.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cerul nopților albastre ...
Pe cerul nopților albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Și-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Și cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Și-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopților albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeași stea...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Como
Eternule A-Tot-Stăpânitor,
aici simții, mai bine ca oriunde,
prezența Ta, ce pururi mă pătrunde.
Văzutu-Te-am, - atom cugetător, -
în simfonia verdelui major,
când cerul Tău se cerne peste unde,
și azurează apele profunde;
când totul e fluid unduitor;
Când linii, forme, sunete, culoare,
se contopesc, și fiecare floare
cădelnițează, molcom, smirna ei;
Când chiparoșii, facle fără pară,
sub pulberea stelarelor scântei,
se-aprind în vraja nopților de vară!
sonet de Ioan Gr. Periețeanu din Glasul apelor (1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!