Sonetul mării de foc

Ne asaltează valuri dinspre mare
Și-un vânt ce ține păsările-n loc,
E-o vijelie înfiorătoare
Sub cerul gata-n seară să ia foc.

Privim, îmbrățișați, cum pleacă norii
Să se ascundă-n zările pustii
Și cum furtuna-mpinge călătorii
Spre ceruri ce nu-i pot adăposti.

Se-nvălmășesc nori albi cu nori de ploaie
Și curge-nseninarea-n stropii grei
Ce se aștern, pământul să-l înmoaie
Prin bucuria ce-au adus cu ei.

Întreaga mare e o vâlvătaie
Ce se reflectă-n ochii tăi și-ai mei.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

♥ Cum pot ajuta?

Discuții similare în Forum

[Diverse] Răspuns: Literatura română încotro? by Vedetot Ion 28 October 2023, 06:01:22
[Administrare] Răspuns: Considerații by Atena Dumbravă 12 October 2023, 17:14:17
[Diverse] Zbor ... planat by acdc 24 November 2019, 20:14:02
[Diverse] Mizantropul...înrăit by acdc 10 August 2019, 14:48:29
[Diverse] Desculți ... prin Univers by acdc 18 May 2019, 15:12:33
Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook