Lăstarii de iubire mă-nfioară

Iubita meu, eşti ca o zi de vară;
Ori prea fierbinte, ori o boare eşti.
Eu te iubesc cum numai în poveşti,
Dorinţa, nimeni, nicicând, n-o doboară.

Cu un suav sărut mă înfloreşti.
Lăstarii de iubire mă-nfioară.
Pe-un trup zvâcnind în ritm de niagară,
Noian de vreri în mintea mea stârneşti.

Păcat că vara trece prea curând
Luând cu ea potop de simţăminte,
Lăsându-mi amintire glasul blând,

Al tău surâs fermecător, cuminte
Şi-n piept, sălbaticul meu dor vibrând,
Ce-aşteaptă altă vară să te-alinte.

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat

E păcat să nu fii
Undeva unde eşti,
E păcat să nu ştii
Că există poveşti

Să nu cânţi când auzi
Ritm de viaţă vibrând,
E păcat să acuzi,
Să trăieşti tremurând

Să ratezi dimineţi
Fără zâmbet pe chip,
Să aştepţi alte vieţi
Ce se pierd în nisip

Să devii picături
De tristeţe şi dor,
Să accepţi lovituri,
Să renunţi prea uşor

E păcat doar să fii
Într-un loc, undeva,
Unde uiţi a iubi,
Cum vrea inima ta

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, vara ta... tu, iarna mea eternă...

Şi de m-aş naşte înc-o dată,-n vară,
Te-aş aştepta din iarna-n care eşti.
Pe buze, ca pe-o strună de vioară,
Cu un sărut, adagio, să-nfloreşti.

Şi i-aş cânta zăpezii să se-ndure,
Să mai aştepte-n ceruri un minut,
Atât cât să-nverzească-n noi pădure
Şi vara să ne fie aşternut.

Ninsorilor le-aş recita poeme,
S-adoarmă undeva în drumul lor.
Îţi voi trimite-albastrul să te cheme
Aici, în dormitorul florilor.

Decembrie să plece în vacanţă,
Să-ncuie gerul şi furtuni în pod!
Cu luna lui cuptor, fă alianţă,
Din iarna-n care eşti să te deznod.

Până la mine,-un pod de primăvară
Te-o trece peste neguri şi stihii;
Ţi-am împletit din violete-o scară:
Tu calcă peste ele, dar, să vii!

Şi de mai simţi o albă mângâiere,
Nu te opri! De sub zăpezi, viclean,
Cu glasul rece-al iernii îţi va cere,
Să mai rămâi, un îngheţat ocean.

Să te dezgheţ, nu aş putea vreodată-
Eu, vara ta, tu iarna mea. Şi ştiu,
Dorinţa mea rămâne suspendată
Între speranţă şi un ''prea târziu''...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află Ceea Ce Eşti pentru că restul sunt doar efemere poveşti. Şi ducem prea multe poveşti cu noi. Ştim prea multe, credem prea multe, vrem prea mult, sperăm prea mult. Şi toate aceste dorinţe ne leagă cu lanţuri invizibile de identitatea corp-minte, de ceea ce nu suntem. Pentru că dorinţa pentru ceea ce nu eşti aparţine a ceea nu eşti.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra iubirii

te scurgi dintr-o dorinţă în altă dorinţă
din timp în răstimp
dintr-un nor, suav, trecător, într-un dor
pe trup curg sărutări
prelinse din buze aprinse
am răvăşit trupul tău în patul celest
pat fierbinte, de amor
în clipe abisale
pluteşti pe aripi de dor
pierdută în mirajul iubirii
te dărui feciorelnic şi pură întâiului sărut
inima bate
tic-tac
ce pot să fac
decât să prind, să te cuprind
în braţe suave, line
arzi în iubire, arzi de iubire
eşti flacără vie a luminii
te zbaţi uşor, fermecător, în braţe de alint
păşim apoi în altarul iubirii
să-ţi pun pe deget
inelul etern al nemuririi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns în gând

Cât te iubesc,
Ce mai contează?
Eşti amintire
Pentru mine...
Eşti visul
Unei nopţi de vară.
Eşti floarea albă
În primăvară!
Eşti soare
Într-o zi de iarnă,
Şi ploaia-n lacrimi
Ce coboară,
Din cer în toamnă.

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti iubirea mea

Eşti iubirea mea de-o vară,
Furişată-ntr-un sărut,
Ce-nspre coapse-ncet coboară
Şi-n parfum de aşternut.

Eu... cu mintea mea nebună
Mi-te am... şi mi-te duc
Pe un colţ uitat de lună,
Unde... visele-mi usuc.

Eşti iubirea mea de taină,
Dezgolită de cuvinte,
Prinsă la rever de haină,
Mătăsoasă şi cuminte.

Eu... te despletesc de gânduri
Şi-n odihna nopţii... blândă,
Pun speranţele în rânduri,
Când luceferi stau la pândă.

Esti iubirea mea... ştii bine,
Eu... cu tine mă-nvelesc,
Şi alerg năuc spre tine,
Dragoste... să-ti dăruiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primeşte-mă-n suflet, iubito!

Primeşte-mă-n suflet, iubito, mi-eşti dragă!
Promit să m-aşez lângă tine cuminte.
Noian de trăiri strâns de tine mă leagă.
Mă lasă, atât, să te-mbăt în cuvinte.

Ascultă, iubito, cum spun câte-n lună
Şi-n stele, nespuse şi vechi simţăminte.
Priveşte-mă-n ochi şi-un sărut dă-mi arvună,
Când dragostea mea-ţi voi jura pe morminte.

Pe strunele tale, femeie vioară,
Iubirea cea veche-n acorduri revarsă.
Tu blândă, frumoasă şi dulce povară,
Păstrează-mi dorinţa-n visare neştearsă.

Te-oi ţine în braţe, pân' zorii s-or naşte,
Pe tine, reversul bătrânei Xantipe.
Tăcerea mă-mbie şireată-a cunoaşte,
Parfumul suav al trecutelor clipe.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa ta rămân fără cuvinte ...

E miez de vară şi mă pierd prin lanuri.
Văpaia soarelui mi-o fac cunună.
Aş vrea s-ating cu tine noi limanuri,
În seara asta, pe sub clar de lună.

Mă-mbie cântec de privighetoare
Să-ţi dovedesc noian de simţăminte,
Dar orb mă simt, am în obraji paloare
Şi-n faţa ta rămân fără cuvinte.

În lan de maci, când vântul dă năvală,
Sărutul tău hulpav pe loc mă frânge.
Cât luna spelbu-i chip în lac îşi spală,
Fiori de dor mi se strecoară-n sânge.

Furtună de trăiri mă răscoleşte.
Pe strunele nestăvilitei lire,
M-or răsfăţa, pân' ziua se iveşte,
Neîntrecute cânturi de iubire.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum eşti

Tu eşti frumoasă-aşa cum... eşti!
Nu-mi vei clinti nicicând simţirea!
Până şi zâne din poveşti
Ar fi geloase pe iubirea

Care mă mistuie, mă arde,
Dar să renasc tot ea m-ajută
Când ale tale braţe calde
M-ascund de viaţă de e cruntă...

Eşti minunată-aşa cum... eşti!
Copil, femeie, soră, mamă...
Chiar şi când te împotriveşti
Iubirii din prea multă teamă...

Şi nu mai căuta răspuns
La tot ce vreau, la tot ce simt!...
Priveşte-mă – şi e de-ajuns -
Iubita mea, ochii nu mint!

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de dorul tău vibrând,
La mine, într-un colţ de gând.
Iubesc! Iubeşti? Să mai rămân,
Închis în trupu-mi prea bătrân?!

catren de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 18

Să te compar acum c-o zi de vară?
Tu eşti cu mult mai blând şi rafinat
Că mugurii de Mai vântu-i doboară
Şi vara-şi vrea chiria imediat.
Ochiul din cer e uneori fierbinte,
Iar alteori se-ascunde după nori
Şi ce-i frumos decade, ţine minte,
Din voia sorţii oarbe, adeseori.
Dar vara ta eternă n-o s-apună
Splendoarea ei mereu o s-o priveşti,
Iar umbra morţii n-o să te răpună
Că-n ale mele stihuri veşnic creşti.

Şi-atâta timp cât lumea mai trăieşte
Poemul meu o viaţă-ţi dăruieşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară şi toamnă

A plecat vara plângând,
a venit toamna dansând.
Au gust zilele de vară,
aur au cele de toamnă.
August a fost foc şi jar,
toamna este de brumar.
Vara, anotimp fierbinte,
a plecat cu gust amar.
Toamna, harnică, cuminte,
strânge roade în hambar.

poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să te iubesc

Am să te iubesc ca pe-un apus de soare,
Într-o superbă seară de vară.
Am să te iubesc ca pe-un răsărit de soare,
Cu raze prea firave să zboare.

Am să te iubesc în trei dimensiuni,
Cu riscul a multiple explozii de pasiuni.
Te voi iubi în vis, în gând şi-n real,
Cu pasiunea unui lunatic neconvenţional.

Am să te iubesc în două dimensiuni
Ar putea fi suficient si fără distorsiuni.
Te voi iubi si fără a treia dimensiune
Chiar cu riscul de a face hipertesiune.

Am să te iubesc si-n ultima dimensiune
Pe care o simt numai alături de tine,
Ca pe un punct de lumina stelară,
Navigând pe-a îndrăgostiţilor orbită lunară.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-mi, scâncet de vioară

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Vis năpraznic de iubire,
Spaimă-nchisă-n amintire,
Gemetele-i mă-nfioară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Plâns trudit ce-n van se frânge,
Umbra zilei care plânge,
Şi-n vâltoare mă coboară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Lanţ târât de slabe glezne,
Taina din adânc de bezne,
Crunt nădejdile-mi doboară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Cânt rămas ce mă alină,
Clipa ce-a-nflorit din tină
Şi-o speranţă-n gând strecoară.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avertisment

Eu te previn, iubita mea,
Că într-o zi – cred că-n curând –
De suflet mi-te-voi lega
Că nu vei mai scăpa nicicând.

Te voi lega aşa cum leagă
Pârâu-şi apa de izvor,
Aşa cum leagă-şi lumea-ntreagă
Speranţele de viitor.

Tu Feţi-Frumoşi vei căuta...
Dar tu să ştii – să ştii prea bine
Că sufletu-mi nu te-o lăsa
Să te îndepărtezi de mine.

Te-o ţine-n lanţuri aurii,
Te-o dezmierda cu dulci cuvinte,
Ţi-o umple clipele pustii
Cu mângâieri – să fii cuminte.

Probabil, aste vorbe pline
De ceva cald, copilăresc –
Îţi par naive şi puţine –
Dar pot iubi dumnezeiesc.

Căci tu îmi eşti de o mulţime
De ani, iubirea cea dintâi...
Şi vorbe nu-s ca să exprime
Cum te voi face să rămâi

La mine-n suflet şi în gânduri...
Nu prea mult timp – doar cât trăiesc...
Deşi, când scriu aceste rânduri,
Ştiu că şi-n moarte-o să iubesc

Făptura ta... căci tu, iubire,
Mă faci să simt că mai sunt viu –
Nu-mi poate da întreaga fire
Ceva ca tine; o ştii – şi-o ştiu.

Aşa că, te previn, iubită,
Că într-o zi – chiar în curând –
Vei fi cu totu-a mea – şi uită
De Feţi-Frumoşi şi de-orice-alt gând...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs...

Scânteiere eşti surâs;
Mugurele unui gând,
Pui de hohot şi de râs,
Încolţind duios şi blând.
Stai prins în colţul gurii
Sfios şi şovăielnic,-
Eşti copilul naturii,
Dar timpul ţi-i vremelnic.
Eşti pui de râs şi hohot
Ce din suflet renaşte,
Să te ating, dar nu pot,
Decât din joi în Paşte.
Candidă, diafană,
Caldă ţi-e strălucirea,
Rază nepământeană
Vestind neprihănirea.
Tresari în colţul gurii...
Eşti vis sau nălucire?!
Îţi ţin de urât nurii,
Te mângâie zefire.
Eşti oglinda unui gând
Inocent, nevinovat,
Ce-n imagini s-a răsfrânt
Infinit multiplicat.
Eşti scânteia iubirii,
Ce creşte vâlvătaie,
Sau tresărirea firii
Arzând ca focu-n paie.
Adesea eşti şăgalnic
Încărcat de mistere.
Mai mereu nestatornic
Pe buzele stinghere.
Surâs virgin se-aşterne
Licăre şi adie
Pe buzele eterne
Speranţa ţi-o învie.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara visului ars

Sub cerul de sânge, îl doare
tăcerea, ca într-un mormânt,
a visului care s-a frânt
în vara ce plânge şi moare.

Copacul, puternic odată,
credinţa-n iubire-a pierdut
şi simte un rece sărut
al toamnei ce i se arată.

Distrus de o vară fierbinte,
cu frunzele arse-n pârjol
şi-n el doar cu sete şi gol,
aşteaptă un semn să-i alinte

durerea din suflet, şi speră
ca trecerea-n alt anotimp
să-l facă să uite, în timp,
de vara ce-a pus frontieră

şi-a ars, într-un mod nepermis,
credinţa-n iubire şi vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti

Iubire...
Nebună de iubire,
Tu eşti.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Şi-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu eşti.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Şi-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu eşti,
Haide, spune-mi, tu eşti,
Te recunosc prin ochii care mă topeşti,
Te recunosc din crăpături din buze muşcate în poveşti,
Hai, spune, tu eşti
Tu eşti aceea care, prin zâmbete mă ameţeşti,
Tu eşti,
O, da, tu eşti,
Tu eşti aceea care mă ocoleşti,
Tu eşti aceea care m-ai contopit în dor,
Tu eşti aceea care între braţe mă înălţai în zbor,
Tu eşti,
Te recunosc, tu eşti,
Păcatul tău îţi face faţa ca să nu zâmbeşti,
Păcatul tău apasă, şi trupul ţi-l priveşti
Îmbătrânit şi supt de vlaga, ce încă-ţi mai doreşti...
O, da, te recunosc. Tu eşti...
Iubirea mea din marea de poveşti.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te doresc cum eşti

Eu te doresc cum eşti, te văd ca pe-o copilă,
Şi mă-nfior de tine... dorinţa îmi stă trează...
Îmi este lutul copt, mi-e timpul de argilă
Şi spre-ale fericirii, doar trupul tău rimează.
*
Eu te doresc cum eşti, te văd ca pe dorinţa
Ce m-a urmat ca umbra... prin nopţile târzii.
Iubesc dumnezeirea, dar... tu îmi eşti credinţa
Şi-mi pui lumină-n suflet... lumina celor vii.
*
Eu te doresc cum eşti, îmi eşti ca o fecioară,
E dreptul meu să fii... cum braţele-mi te vor.
Eşti amfora din lutu-mi, ce s-a umplut de vară,
Eşti vinul ce mă-mbată... de dragoste şi dor.
*
Eu te doresc cum eşti şi-mi eşti cum te doresc,
Timpul nu poate şterge ce inima-mi păstrează!
Culeg plăceri din tine... şi-ţi dau tot ce-i firesc
Şi mă-nfior de tine, când trupu-ţi îmi rimează.

poezie de Ion Apostu (21 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 18

Să te asemăn cu o zi de vară?
Frumuseţe şi balanţă ai mai mult.
În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, şi-n tumult.
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau ceţuri auriul chip l-au şters,
Şi ce-i frumos din frumuseţe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
Dar veşnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ţi schimbi,
Nu te umbreşte moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri creşti în timp.
Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvaţă,
Trăi-va şi acest poem şi-ţi va da viaţă.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Grete Tartler
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!