Sonetul 18
Să te compar acum c-o zi de vară?
Tu ești cu mult mai blând și rafinat
Că mugurii de Mai vântu-i doboară
Și vara-și vrea chiria imediat.
Ochiul din cer e uneori fierbinte,
Iar alteori se-ascunde după nori
Și ce-i frumos decade, ține minte,
Din voia sorții oarbe, adeseori.
Dar vara ta eternă n-o s-apună
Splendoarea ei mereu o s-o privești,
Iar umbra morții n-o să te răpună
Că-n ale mele stihuri veșnic crești.
Și-atâta timp cât lumea mai trăiește
Poemul meu o viață-ți dăruiește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.