Sonetul Transilvaniei înviate
Întins-am mâna printre galaxii
Voind să leg prezentul de trecut,
M-au petrecut atâtea dragi stafii
Cu chipul de strămoș de la-nceput.
Pământ durut, te port la mine-n palme
Ca un piron ce-n carne s-a ascuns
Cu tot cu fii și cu neveste calme
Imaginea Caananului străpuns.
Se urcă Transilvania pe cruce
Când cosmosul e-n stare de jertfire
Stropind pe-altare sânge de iubire
E Învierea parcă-o rană dulce
Când din gorunul Crucii-n nemurire
Ne amiroase-a nuntă și a Mire!
sonet de Cătălin Varga (19 aprilie 2020, Praznicul Învierii)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin Varga

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre Transilvania
- poezii despre trecut
- poezii despre sânge
- poezii despre stejari
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre soție
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sonetul Transilvaniei durute
Dedicație lui Ioan Alexandru
Sunt prea târzii aceste lacrimi grele
Ce cad din ochii neamului de plumb,
Până mai ieri credeam că sunt a' mele
Ascunse pe sub geană bumb cu bumb.
Se urcă Transilvania pe cruce
Din dragoste de jertfe părintești
De-a dreapta ei, un neam întreg străluce
Cu brațele-n piroane bărbătești.
Tâlharul cel de-a stânga încă geme
Urlând spre neamul nostru imprecații
În focul urii răgușind ficații,
Zbierați păgâni românul nu se teme!
El crucea sprijină de constelații
Și-n învierea lui renasc soldații.
sonet de Cătălin Varga (18 aprilie 2020, Sâmbăta Mare)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin Varga

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cruce, poezii despre plumb, poezii despre ochi, poezii despre jertfă, poezii despre iubire, poezii despre foc sau poezii despre crucificare

Printre rânduri...
Ți-am pus inima în palme
Cu-ale florilor culori,
Din iubire au țâșnit
Mii de fluturi și cocori.
Fluturii-au luat-o razna,
S-au ascuns la tine-n sân
Iar cocorii-n zbor întins
Caută culcuș în fân.
Eu, ce caut? Mă întrebi,
Știi răspunde, dulce vis,
Tu ești lacrima din soare
Ce-n iubire m-a cuprins.
Nu mai pune întrebări,
Nu te încorda în gânduri,
Inima pusă în palme
Îți răspunde printre rânduri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre încordare
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre fluturi
- poezii despre flori
- poezii despre culori
- poezii despre Soare
Imn iubirii mele cea dintâi aleasă
Furat am fost de-a cerului mistere
Când taine noi din carne dezgropam,
Curând s-au stins în legănări aptere
Și n-am sfârșit nici azi ce căutam.
Te-am limitat în seri teologale
Șoptindu-Ți tot mai sincer: "Nu pleca"!
Cu ochi dogmatici ți-am ieșit în cale
Crezând că-așa Te voi îndupleca.
Prezenței Tale nu cred ca vreodată
Să-i înțeleg misterul voi putea
Mă-nvăluie când pare-ndepărtată
Dar pleaca iar când mă avant spre ea.
Te-am întâlnit în versuri prima oară
Un dor aprins din piept de Dumnezeu,
De-atunci mi-ai curs în vine de fecioară
Și M-ai durut când Te-am durut și eu.
Deși presimt că mâine va să vie
Să-mi dea târcoale nimfa vinovată,
Mă sprijin azi în poezie
Mai mult ca ieri mai mult ca niciodată.
poezie de Cătălin Varga (noiembrie 2013)
Adăugat de Cătălin Varga

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre virginitate, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre versuri, poezii despre sinceritate, poezii despre sfârșit sau poezii despre seară

Sfori de tei
Mai și-o lacrimă de-o fi,
Să mai cadă în ascuns,
Ochiul meu de dor străpuns
Roua inimii jertfi.
Ar mai fi și-o rană rea,
Când m-am prăvălit din stei,
Dar, din brațe, sfori de tei
Dragostea îmi întindea.
Fă-mi iubire cuib ferit
Cât mai suntem pe pământ,
Căci dincolo de mormânt
Nu-i mai cuib de oferit!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă

Patimile lui Iisus
Hulit din case și din veacuri
cu mâna dreaptă-și sprijinea
un trup și două dintre vreascuri
în care-abia se mai ținea
Cu fluviul roș urcă pe cruce
să-nece-n palme câte-un cui
ce se scufundă și se duce
rugină-n josul cerului
Cheaguri de stâncă-avea în sânge
rana nu i se mai scurgea
că a-mpietrit și iarăși plânge
din trupul Său și Dunărea
Rămas cu-n nor adânc în pleoapă
alunecându-I dintr-o geană
din chipul Său senin mai crapă
o ploaie rece și-o coroană
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre fluvii sau poezii despre creștinism

Dor de lacrimile noastre
Tu ai uitat să plângi măicuță,
Eu am uitat să-ți fiu copil,
Ai devenit o bunicuță,
Ne trece timpul inutil
Țin mâna ta la mine-n palme,
Ce dor cumplit am îndurat!
Privirile îți sunt mai calme,
Ai obosit cât ai luptat
Ce bine e să-ți aud glasul!
Mă-ntind alături, ca un prunc,
Acum sunt eu un sprijin, pasul,
Care te poartă pe pământ
Tu doar să-mi spui orice, o vorbă,
Și lasă-mă să te-ngrijesc,
Să te hrănesc cu drag, cu ciorbă,
Acrită-n dorul românesc
Am să te mângâi cu iubire,
Pe fruntea ta săruturi pun,
Îți pun în vers orice trăire,
Să simți ce simt, să știi ce spun
Tu ai uitat să plângi mămică,
Iar eu copil nu pot să fiu,
Dar pot fi cel care-o ridică,
Pe mama lui când i-e târziu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre copilărie, poezii despre sărut sau poezii despre mâncare
Țel nou
Mi-am îngropat valoarea-n soartă
Un nimb de sacru căutând,
Dar Sacrul m-a luat de toartă,
Un țel nou sorții mele dând,
Ce veșnicie-n spice poartă
Spre nemurire salutând,
Valoarea crucii-n piept purtând
Pentru natura aceasta moartă,
Ce tot la viață se repoartă
Jertfire zilnic impunând.
Într-un târziu am fost trezit
Din somnul morții ce mă prinse
Și-n sarcofagu-mi lâncezit
Valoarea Tainei Lui se-aprinse
În duhul proaspăt slobozit,
De-un glas în Ceruri auzit,
Când moartea prin moarte învinse
Hristos, ce-n toate biruise
Așa cum fuse hărăzit...
Și-acuma-s treaz dar sunt în Vale
Cu ochii ațintiți în sus
Și pașii-asigurați pe Cale
Călcând în urma lui Isus,
Mireasmă-a suferinței Sale
Spre-o Glorie fără de apus.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Marius Busuios

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos, poezii despre văi, poezii despre viață, poezii despre valoare, poezii despre suferință sau poezii despre somn
Cu cât prezentul
Cu cât prezentul urcă spre viitor, suvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rămânem noi!
Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,
Demult antichitate va fi acest trecut!
Ades mi-aud în vine, de cine stie când,
Materia sau timpul necontenit pulsând:
Mai pure decât spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipă se nasc atâtea lumi...
Mărire, armoniei din cer si din genuni!
Pătrunde bine tâlcul acestor succesiuni:
Alături de furnică si munte colosal,
Esti parte din solemnul poem universal!
Prin inimă, regretul să-ti treacă mai usor,
Ca prin adâncul mării o umbră de cocor...
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre naștere, poezii despre munți sau poezii despre furnici
Când mă vei căta
Când mă vei căta în floarea de cireș
voi fi din nou plecat la Ieși
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraș, sau printre amintiri.
Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.
Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când ești poet, sau când devii senil.
Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre oraș, poezii despre nori, poezii despre libertate sau poezii despre devenire
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când din iubire-am apărut
Și-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Și mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Ușor de mână Tu m-ai prins
Și ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când inima pereche mi-a cerut
Și-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci ușor de mână
Și inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
poezie de Gheorghe Pârlea
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre lumină
Tot prezentul nostru trece prin trecut. Nu putem face un pas, nu putem lua o gură de aer, nu putem privi cerul fără să ne întoarcem în trecut. Avem un trecut în suflet, un trecut în inimă, un trecut în ochi, Doamne, atâtea trecuturi și tot atâtea poveri.
Marius Tucă în Astenii de buzunar
Adăugat de Iustina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre prezent, citate despre inimă sau citate despre gură
În loc de tine
În loc de suflet am o carte
Și-n ea îmi port, trăind, iubirea,
Cu băsmăluțe parfumate
Îmi sorb durerea și privirea.
În loc de mână am o pană,
Cu ea eu scriu, simțind, cuvântul
Ce se hrănește dintr-o rană
Și se ascultă doar cu gândul.
În loc de iris am un mal,
Spre care vin stropind privirea,
Ce unde mici se fac un val,
Ce valuri mari naște iubirea.
În loc de frunte am o floare
Și rozul ei trecut de timp
Nu e miros și nici culoare
Un dulce gând dezamăgit...
În loc de tine am trecutul
Ce împreună noi l-am scris,
În cartea sfântă, cu sărutul,
Tu plângi acum ce eu am plâns...
poezie de Daniela Dermengi
Adăugat de Daniela Dermengi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roz, poezii despre cărți, poezii despre suflet sau poezii despre sfinți

Mirosul nemuririi
Cât de frumos miroși a nemurire
Și ce duios în șoapte te prelingi,
Cât de fierbinte-n brațe mi te stingi
Si te reverși, torent de fericire.
Cât de fragile-ți înfloresc sub pleoape
Priviri ce ca un fulger mă străpung
Și-al inimii ecou cât 'ți-e de lung...
Doar dragostea-mi eternă îl încape.
Cât simt în mine dor de focul sacru
Ce-n tine-l porti ca un imens vulcan,
Cât te iubesc de mult, nepământean,
Părandu-mi tot în jur un simulacru...
As vrea măcar un sfert să simți cenușa
Al cărei gust pe buza mea îl port,
Când navighezi, fregată, spre alt port
Iar amintirea ta îmi e cătușa...
Mai dăruie-mi o noapte de iubire,
Dezlănțuită-n ea să mă învingi...
Ca roua-n mintea mea să te prelingi
Si să miroși, zâmbind, a nemurire.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre victorie, poezii despre noapte de dragoste sau poezii despre frumusețe
Nouă
Parcă a trecut o veșnicie
de când pentru prima oară ochii tăi verzi m-au privit.
Parcă a trecut o veșnicie
de când mi-am propus să nu mă gândesc doar la tine,
dar gândindu-mă la asta, toată ziua m-am gândit la tine.
Parcă a trecut o veșnicie
de când gândul ascuns că ești ce-am așteptat
te-a făcut să te gândești mai bine.
Parcă a trecut o veșnicie
de când așteptarea de a ne apropia
s-a transformat într-un sărut.
Parcă a trecut o veșnicie
de când strânsul mâinii a mai înlăturat
din teama ce tot întreba.
Parcă a trecut o veșnicie
și tot nu știu dacă-ți scriu ție,
sau îmi scriu mie.
poezie de Florin Mihalcea
Adăugat de Florin Mihalcea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre ochi verzi sau poezii despre frică
- iubire (vezi și dragoste)
- Iubirea este un foc ascuns, o boală plăcută, o otravă bună la gust, o dulce amărăciune, un chin desfătător, un zbucium plin de bucurie, o rană sălbatică și dulce, o moarte blândă.
definiție de Francisco de Rojas Zorrilla
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre medicină, citate despre bucurie sau citate despre boală
Iartă-mă, te rog, Isus
Iartă-mă că n-am cântat
Numele și-a Ta Ființă
Prin Zgleamăn când am umblat
Căci puțină aveam credință
Pe la Ogrădeasa când treceam
Păscând oile-n pășune
Iartă-mă că nu-ți cântam
O Isus Slăvitu-ți Nume
Iartă-mă-n copilărie
Numele nu ți-am slăvit
Și în lauda Ta vie
Prea puțin am poposit
Pe Dălina când am fost
Privind mieii cum jucau
Al credinței sfinte rost
Puțin ochi-mi îl vedeau
Iară-mă te rog Isus
Căci de Tine prea puțin
Aminte eu mi-am adus
O Isuse Miel Divin
Azi mă doare nepăsarea
Și a mea necunoștință
Căci nu am știut lucrarea
Ta Isus de biruință
Însă vreau să mă întorc
La Cuvântul Tău cel Sfânt
Și iubirea Ta s-o port
Cât voi trăi pe pământ
Să te laud Domnul meu
Nu ca în copilărie
Să-mi fii Mire Dumnezeu
Îndurare Pâinea Vie
Vreau Numele să-ți cinstesc
Nu ca-n Coastă odinioră
Căci astăzi te preamăresc
În ființa-mi dar coboară
Nu o Doamne ca-n Rupturi
Ori pe Lorniț când eram
Căci eu azi după Scripturi
Vreau Isus al păcii ram
Vreau a Ta neprihănire
În Tine doar să mă-ncred
Eu străpuns de-a Ta iubire
Numei chipul Tău să-l văd
Să văd Doamne a Ta Ființă
Și iubirea Ta adâncă
Ca să umblu prin credință
Pentru veci să-mi fii Tu stâncă
Isuse ca pe Lupoaia
Nu mai vreau ca să trăiesc
Ci-ți ofer pe veci odaia
Ca Mire eu te primesc
A Ta Doamne stăpânire
O vreau azi în viața mea
Să trăiesc a Ta iubire
Pentru veci să-ți pot cânta
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 martie 2019, Betania Cluj)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre oi, poezii despre muzică, poezii despre laudă sau poezii despre stânci
Întoarceri la origini
Întoarceri la origini
Strânge-mă puternic în brațele tale
Până când carnea se topește în carnea ta,
Până când osul se sfărâmă-n osul tău,
Până când sângele îmi clocotește-n sângele tău.
Precum apa se întoarce-n valuri
Întoarce-mi sângele, tu, soția mea
în pântecele tău
îngenunchind acolo ca-ntr-o catedrală.
Întoarce-mi privirea în ochii tăi
să nu mai hoinărească printre îngeri,
Întoarce-mi pașii către templul trupului tău
să nu mai rătăcească printre idoli,
Întoarce-mă în sărutările tale
și închide-mă acolo pentru încă o noapte
Vreau să fiu prizonierul
cuvintelor întoarse-n sânge
și a bărbaților întorși în femeile lor.
Ca valul care se sparge-n țărm,
vreau să te atingi de mine
și să mă împrăștii prin tot trupul tău de zeiță
Picurând lumina iubirii noastre caste
pe ochi, pe frunți, pe buze, pe urechi,
pe piept, pe spate, la mâini și la picioare.
Precum pecetea darului Duhului Sfânt
Așază-te în cruce în trupul meu femeie
Ca să nu te mai caut,
Ca să nu mai rătăcesc,
Ca să nu mă mai reîntorc la origini!
20 octombrie 2020
poezie de Cătălin Varga
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre femei și bărbați, poezii despre îngeri sau poezii despre urechi
Epitaful lui Piron
Piron, aici, sub piatra grea,
Își doarme somnul funerar.
N-a fost nimic în viața sa,
Nici academician măcar!
epitaf epigramatic de Alexis Piron
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre somn, epigrame despre viață sau epigrame despre Academie
Din temerile mele. Poezie în vreme de plandemie
De teamă de prezent, de teamă,
S-au năruit cetăți la mine-n gând,
Mai naște-mă o dată mamă
Și liniște mai dă-mi ca oarecând.
Opriți acest concurs sinistru
Cu frici iraționale-n pandemie
Întreabă-l, tată, pe ministru
Când se sfârșește-această comedie.
De sănătatea locului acesta
Să ne-ngrijim cu tot cu zăcământul,
Căci până se va încheia și pesta
Mă tem că ne va vomita pământul.
Atâția "suferinzi" bolesc impresii
Și temere de "boli" fără scăpare,
În secolul acestor mari concesii
Ajungi să nu mai crezi că altul "moare".
Suntem actori ai unei drame proaste
Și zilnic îmbrăcăm un tragic rol
Lăsați cortina peste-această oaste
De scelerați lipsiți de self-control.
Pericolul de-alienare crește
Cu cât privim nepăsători sceneta,
Regizorul din umbră tâlhărește
Opriți vă rog de-acuma și planeta.
Vreau să cobor la primele ninsori
Azilul de nebuni mă copleșește,
Spre Andromeda plec fără scrisori
În calea mea minciuna se sfârșește.
Acolo-ajuns, mă ia în pântec mamă
Și naște-mă spre-o viață mai frumoasă:
Să nu mai gem, să nu-mi mai fie teamă
Atunci voi ști c-am revenit Acasă!
Iar tu, femeie, unică mireasă
Cu pruncii noștri strânși într-un sărut
Să-mi fii printre străinii-aceștia: casă,
S-o iau încrezător de la-nceput.
Să-mi fii, tu, virus, și bacterie, și moarte,
Să-mi stai în sânge nesfârșit sindrom,
Să îmi semnezi spre galaxie pașapoarte,
Să-mi fii în carne dumnezeu și om!
13 decembrie 2020
poezie satirică de Cătălin Varga
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre tragedie, poezii despre tată, poezii despre sănătate sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Mărțișor, poezii despre visare, poezii despre stele sau poezii despre generozitate