Epitaful lui Piron

Piron, aici, sub piatra grea,
Îşi doarme somnul funerar.
N-a fost nimic în viaţa sa,
Nici academician măcar!

epitaf epigramatic de Alexis Piron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Sub piatra asta, mare câte un tron,
Nu e nimic, adică e... Piron...
Ce nu putu s-ajungă, biet sărman,
Nici chiar atât... academician!

epitaf epigramatic de Alexis Piron din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noului academician

- E nou ales şi-i surd de fel.
- Atunci, ferice e de el!
- Dar nu-i şi mut, înţelesei.
- Atunci, sărmanii, vai de ei!

epigramă de Alexis Piron din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci?

Vin din nimic, plec în nimic... E-aşa?!
Nu e absurd să-mi ceri să fiu... ceva?!

distih de Alexis Piron din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuzaţie nejustificată

Nu-mi recunoaşteţi voi dreptatea
De-a merge beat Vinerea Mare,
Dar, când divinitatea moare,
Se clatină... umanitatea.

epigramă de Alexis Piron din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Voltaire, care spre bătrâneţe, era foarte slab

Pe-acest poet, uitat de vreme,
Doar os pe os, cum altul nu-i,
Chiar moartea-ntârzia să-l cheme,
Că se temea de... umbra lui!

epigramă de Alexis Piron din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gabriel Teodorescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere sinceră. Lui Voltaire care-i ceruse părerea despre piesa sa "Semiramis"

Să-ţi spun părerea despre ea nu-i greu:
Te-ai bucura, dac-aş fi scris-o... eu!

distih de Alexis Piron din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocrizie. A propos de "Odă lui Priap" din cauza căreia Piron n-a fost primit în Academia franceză

Această odă, cum s-a spus,
E-o crimă grea, de neiertat.
A scris-o? Trebuie certat!
N-a scris-o?! Trebuie... exclus!

epigramă de Bernard de Fontenelle din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie destinată Curţii de la Versailles

Versailles, castel de regi şi prinţi,
E aşezat - vă spun precis -
La patru leghe de Paris
Şi la o sută... de bun simţ.

epigramă de Alexis Piron, traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am râs, iată-mă dezarmat!

Piron în La metromanie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate

Fericit este copacul atât de puţin simţitor,
dar mai fericită piatra, căci în ea simţirea e de tot absentă:
nu există durere mai mare decât aceea de-a fi viu,
nici povară mai grea decât să-înduri o viaţă conştientă.

Să fii, dar să nu ştii nimic, şi să-ţi lipsească definitiv ţelul,
şi groaza pentru tot ce-ai fost, şi spaimele de-acum şi cele viitoare...
Inclusiv aceea de-a fi sigur că mâine o să mori,
şi să suferi parcurgând o viaţă şi-un întuneric mare,

trecând prin ceea ce nu ştim şi nici nu suspectăm măcar...
Şi carnea care ne-amăgeşte cu ciorchini de struguri reci,
şi mormântul care ne-aşteaptă gri la ceasul funerar,

şi să nu ştim unde ne vom duce la sfârşit
şi nici locul de unde am venit!...

poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i acela un piron la moldoveni?

Locul unde coboară oamenii din tren!

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sec

Eu sunt sărac în pile şi relaţii,
N-am "cui" să dau un telefon,
- În cazul acesta fă şi tu ca alţii,
Dacă n-ai "cui", ia-ţi un piron.

epigramă de Paul Constantin (8 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea ta

Privirea ta mă cam alintă
(A observat-o şi Miron),
Când mă priveşti, drăguţă, ţintă
Îmi baţi în inimă-un piron.

epigramă de Grigore Drăgan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din turistul care-am fost

Ieri cutreieram pământul
în patru punte cardinale.
Mă-întreceam în zbor cu vântul
până departe în zare.
Astăzi nu mai sunt în stare
nici măcar un pas să fac.
Speranţa în mine moare,
viaţa nu-mi mai e pe plac.
Rău mă dor picioarele.
Nici pe-afară nu mai ies.
Foarte rar văd soarele.
Gânduri multe, nu mai ţes.
Din turistul care-am fost,
azi n-a mai rămas nimic.
În lume nu mai am rost,
din pat nu mă mai ridic.
Singura mea bucurie
e că... picioarele mă ajută,
în lunga călătorie
către lumea neştiută.
Acolo nimic nu doare.
Nici inimă, nici picioare,
Nimic nu te împiedică.
Viaţa este veşnică.

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul unui academician

Aici zace-un scriitor
Care-a fost "nemuritor".

distih de Ştefan Ivanovici-Terenţiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiţi ca aidoma unui copil. Un nou-născut nu ştie nici frica, nu ştie nici virusul, nu ştie nimic. Fii Liniştea dinaintea cuvintelor pentru că ea nu cunoaşte nimic. Nu ştie nici măcar frica. Nici măcar curajul. Nici măcar credinţa şi nici măcar îndoiala. E dincolo de orice dualitate. Şi mai ales e dincolo de naştere şi moarte.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

E noapte şi sufletul meu îngenunchează, Hristoase...
Sunt cuprinsă de dorul Tău ceresc şi
Te rog cu lacrimi în ochi, în inimă şi-n gând să mă ierţi!
Adeseori ştiu ce fac şi totuşi greşesc!...
Dă-mi bucuria iertării Tale nemăsurate
şi pune hotar păcatului hidos ce mă încolţeşte
din zorii zilei până-n întunericul cu lună.
Scaldă-mi neliniştile în potirul cu aghiazma cea de toate zilele
Şi dă-mi puterea să nu mă mai plâng
... în gând şi-n cuvânt...
... în lacrimă şi-n patimă.
Scutură-mi haina ponosită de amare înşelăciuni
Picură-mi nectarul sfinţirii şi duhul cel înnoitor în suflet.
Ruga mântuitoare pironeşte-o-n inima mea
Şi fapta bună fă-mi-o acoperământ.
Adevărul mi-l pogoară în suflet şi-n gânduri
Să pot umbla cărări luminate.
Adoarme-mi somnul muritor în hăuri
să nu mai ştiu uitarea Raiului.
Cântăreşte-mi toate ale mele şi ca un Părinte bun răsplăteşte-mă.
Nu-ţi cer nimic altceva, Doamne, decât îndurarea de mine
ca, prin toate de câte mă învredniceşti,
să pot măcar a scoate un piron al răstignirii Tale...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii Liniştea dinaintea cuvintelor pentru că ea nu cunoaşte nimic. Nu ştie nici măcar frica. Nici măcar curajul. Nici măcar credinţa şi nici măcar îndoiala. E dincolo de orice dualitate. Şi mai ales e dincolo de naştere şi moarte.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emo

M-automutilez, cu sufletul fachir,
Până ce nu mai simt nici aer, să respir,
Să fiu crezut curat şi gând şi trupul cast,
Mă dăruind complet, oricât mi-e de nefast.
Adorm pe pat de cuie şi vorbe, le înghit foc,
Stau strajă ziua toată, cu ochi ţintiţi pe-un loc,
Mă călcând în picioare, oricine vrea spectacol;
Că rănile nu dor şi aşa mi-e scris de-oracol.
Sunt pe un crucifix, cu cap în jos, minţi gol
Şi am piron săgeţi, de amor fără de rol,
Să joc măcar un act din drama scrisă rău,
Că m-ai uitat zvârlit, o vechitură, nou.
Mi-am ars şi mâini, picioare, să nu mai am aripe
Cu nerv, uitând că doare, de-ar vrea să înfiripe
Un elf dintr-o speranţă, cenuşă fin purtată
Şi aştept cuţit să pice în inima-mi pe o roată,
Să-mi merit eu greşeala, de arunci... la ochi legată!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am studiat nimic niciodată

ci doar am gustat
din tot ce putea fi gustat
cu o foame imensă
ştiţi cum e doar să guşti
atunci când intestinele îţi ghiorţăie înfiorător
iar stomacul parcă dansează break

nu am studiat
şi nici nu voi studia vreodată
nimic din ce nu poate fi adus la gură
ca un scacrificiu pentru zeităţi flămânde

nici după ce mă voi fi săturat să tot gust
nici măcar după ce stomacul meu se va linişti
nu mă voi apuca de studiat nimic
nici din ce a mai fost studiat
nici din ce s-ar lăsa studiat
nici măcar din cele de nestudiat

poată că aşa o să rămân destul de prost
ca să mă bucur de viaţă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!