Sonetul Transilvaniei durute

Dedicație lui Ioan Alexandru

Sunt prea târzii aceste lacrimi grele
Ce cad din ochii neamului de plumb,
Până mai ieri credeam că sunt a' mele
Ascunse pe sub geană bumb cu bumb.

Se urcă Transilvania pe cruce
Din dragoste de jertfe părintești
De-a dreapta ei, un neam întreg străluce
Cu brațele-n piroane bărbătești.

Tâlharul cel de-a stânga încă geme
Urlând spre neamul nostru imprecații
În focul urii răgușind ficații,

Zbierați păgâni – românul nu se teme!
El crucea sprijină de constelații
Și-n învierea lui renasc soldații.

sonet de (18 aprilie 2020, Sâmbăta Mare)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin VargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Renasteri baptismale" de Cătălin Varga este disponibilă pentru comandă online la 27.00 lei.

Citate similare

Adrian Păunescu

Basarabia pe cruce!

Se urcă Basarabia pe cruce
Și cuie pentru ea se pregătesc
Și primăvara jertfe noi aduce
Și plînge iarăși neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Și n-are țara dreptul să respire
Și nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfîrșit pămîntul,
Vin triburi, să ne ia pămînt și frați
Și-n fața lor abia rostim cuvîntul
Și, prin tăcere, suntem vinovați.

Ce cale poate țara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Și nu știm învierea cînd va fi.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Dana Ene

Cântec pierdut

în ochii tăi s-au înecat corăbii.
pirații au urcat la cer... povești!
în ochii tăi, ca într-un cuib de vrăbii
plânge sageacul casei părintești!

în ochii tăi e toamna la extremă,
cu stele-aruncă-n tot ce e lumesc.
în ochii tăi, boboci de crizantemă
de-a stânga și de-a dreapta înfloresc.

în ochii tăi pierduți sunt trecătorii.
cătând pentru tristețe panaceu,
imaculată - fiică a ninsorii,
în ochii tăi mă pierd ades' și eu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul Transilvaniei înviate

Întins-am mâna printre galaxii
Voind să leg prezentul de trecut,
M-au petrecut atâtea dragi stafii
Cu chipul de strămoș de la-nceput.

Pământ durut, te port la mine-n palme
Ca un piron ce-n carne s-a ascuns
Cu tot cu fii și cu neveste calme
Imaginea Caananului străpuns.

Se urcă Transilvania pe cruce
Când cosmosul e-n stare de jertfire
Stropind pe-altare sânge de iubire

E Învierea parcă-o rană dulce
Când din gorunul Crucii-n nemurire
Ne amiroase-a nuntă și a Mire!

sonet de (19 aprilie 2020, Praznicul Învierii)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin VargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

În mijloc de cruce

Spre cer spre lut
Spre dreapta spre stânga
Așa ne e iubirea
Desemnând crucea
Și uităm ceva
În mijlocul ei
Stă totdeauna
Inima
Privind in toate părtile
Să o căutăm
Să o găsim
Și uităm
E în noi
Întotdeauna
Sus jos dreapta stânga
Cu privirea și gândul
Și doar ea e ce contează
Inima....
Nu o ai
Degeaba faci semnul
De a te împăuna

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

EU, IUDA

Bătute în piroane, stele
Își lasă raze peste crinii
În care mor păcate grele,
Din care înfloresc doar spinii!

În lacrimi, Maica Sfântă spală
De noapte, Crucea care-ntinde
Lumini pe câmpuri mari de smoală
Ce vor Lumina-n veci cuprinde;

A fost o noapte pentru Cruce,
A fost un Iad ce-a vrut s-o stingă,
Dar ea crescuse în răscruce
Iubirea ce-a putut să-nvingă!.

Piroane se topesc în stele...
Hristos din Crucea lui coboară,
Păcatele în Cer să-mi spele,
Când Iudă-i sunt a mia oară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Ene

* * *

cititorul de oameni
se trezește cu noaptea în cap
plimbându-și ochii
de la stânga la dreapta
de la stânga la dreapta.

vede un punct
și încă un punct
și încă un punct
apoi se face lumină.

cerșetorul sprijină ușa supermarketului
exact cum o făcea ieri
iar cititorul de oameni
nu poate trece cu vederea
haina trei sferturi
din piele ecologică
neagră.

trecerea de pietoni
abia se mai vede.
străzile se pierd
înghesuite într-un oraș fantomatic
și tocmai el
cititorul de oameni
subliniază cu verde
noxele mașinilor înmatriculate
într-o țară vecină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Nevoia de dragoste

Nevoia de dragoste, de a împărți
Toate dorurile, nevoia de sărut,
Nevoia de bucurie, de-a se ferici,
De a-și face focul infinit,
Nevoia de a privi în ochii
Iubiți,
De a reflecta
Sclipirile lor vesele, lumina,
Nevoia de a se mai îngrijora,
Nevoia de a se îndulci în plus
Din buzele imaginate în vis
Și de-a atinge, de a mângâia
Nevoia de a iubi și de a ierta!
Nevoia de a se ridica spre nori
Până la zei, mai sus de sori,
Nevoia de a fi cuminți
Și de a rămâne așa, lipiți!

poezie de din Poesies pour mon mari / Poezii pentru soțul meu (2011), traducere de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana BendouSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Albind

Am sărutat un bumb de floare de pe ram
Venise primăvara, plecaseși mi se pare
Mi s-a făcut rușine și dor că nu eram
Întâmplător în locul acelui bumb de floare.

Ca tu să fi trecut și tot întâmplător
Crezând că nu te văd să mă fi sărutat,
Albind aș fi-nflorit pe gura ta de dor
Și niciodată-n viață nu m-aș fi scuturat.

poezie de din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emily Dickinson

Azi agățat de viață într-un bumb,
De scapi, vei retrăi Ora de Plumb,
Cum cei înghețați își amintesc: întâi, Omătul –
Frigul – Stupoarea – și'apoi desprinderea, cu totul.

catren de
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la En.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Poetry for Kids: Emily Dickinson Hardcover" de Emily Dickinson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.99- 37.99 lei.

La pian, mâna stângă are acompaniamenutul, basul, tonul, iar mâna dreaptă are melodia principală, jocul și principiul. Dacă vorbim în termeni de emisfere, viața e ca o melodie la pian: stânga acompaniază, dreapta dă tonul. Dreapta face muzica, strigă, stânga susține, ajută. Stânga dă putere și voluptate, dreapta dă tonus și gingășie. Dreapta se urcă pe pereți, face ravagii, distruge, stânga bate toba și oprește delirul. Dar când dreapta tace, stânga murmură... ispitind-o cu noate joase, să mai cânte ceva.

în Rupte din Seu, Muzica (2016)
Adăugat de TchobanskySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
George Coșbuc

Imnul studenților

Cântăm libertatea și numele sfânt
Al țării străvechi și-al acestui pământ!
Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost
O pavăză-n lupte și-n pace-adăpost
Cântămu-i supremul ei cântec.

Cu vesele glasuri de tinere firi,
Cuprinși de-amintirea străbunei măriri,
Spre soare ni-e gândul și mergem spre el,
Lumina ni-e țintă și binele țel
Trăiască-ne țara și neamul!

Cu dreapta-nălțată spre Tatăl de sus
Jurat-am tot ce strămoșii ne-au spus:
Unire-ntre frați, și pe Domn să-l iubim
Și-altarul de jertf-al națiunii să fim
Și sufletul neamului nostru.

Iar dacă protivnicii numelui tău
Cu oști ar veni ca să-ți facă vrun rău,
Ridică-te mândră și nu te-ngrija,
Căci inima noastră e inima ta;
Tu-ncrede-te-n fiii tăi, mamă.

lar dac-ar pieri de pe-ntregul pământ
Iubirea de neam și-al credinței avânt:
Azilul lor vecinic găsindu-l în noi
Le-am crește, ca iar să le dăm înapoi
Mai tari și mai trainice lumii.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Tu m-ai mantuit

Ca verdele de Rai mi-e inima in cantec
Cand glasul mi-l inalt spre slava Ta, Isus...
Tu vrednic esti de-a pururi marire a-Ti aduce
Caci Tu m-ai mantuit, ‘colo pe cruce, sus!...

Un curcubeu de lacrimi mi-e inima-n tacere.
Sunt lacrimi fericite, caci ma iubesti nespus!...
E-aducere aminte de jertfa Ta cea sfanta
Cand Tu m-ai mantuit, ‘colo pe cruce, sus!...

Ca floarea dupa soare mi-e inima-n asteptare
De dor de-a Ta venire, o, blandul meu Isus!...
Caci cum sa se usuce din marea-Ti indurare
Cand Tu m-ai mantuit, ‘colo pe cruce, sus?!...

poezie de (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Andreea GiosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Mărturisire la focul lui Zamolxe

Doamne ne știi, suntem poporul de zei și de zâne.
Cu focul aprins ne găsim astăzi de față cu Tine
Cu inimi deschise spre Tine avem multe a-Ți spune.

Răul din noi Tu vei arde cu focul minune,
Știm că zeul Zamolxe ne-aduce adevărul. Bătrâne
Doamne, promitem! Vom urma faptele bune.

Ne sunt mințile treze de-a Ta-nțelepciune.
Mântuitorului nostru Zamolxe multe-I vom spune,
până ce focul sacru va fi doar un tăciune.

poezie de (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Hans Christian Andersen

Seara, soldații de plumb au intrat în cutie și toți cei din casă s-au dus la culcare. Și atunci, cutia cu muzicuță a început să cânte tot felul de cântece vesele. Soldații de plumb au început să zăngănească în cutia lor, fiindcă voiau și ei să iasă și să vadă ce-i, dar nu puteau să ridice capacul. Spărgătorul de nuci se dădea de-a tumba și creta se zbenguia pe tăbliță. De atâta larmă, canarul s-a trezit și a început și el să vorbească în versuri. Numai soldatul de plumb și cu dansatoarea nu se mișcau din loc. Ea stătea mereu într-un picior, în vârful degetelor și cu brațele întinse, el stătea tot așa de neclintit pe singurul lui picior și nu-și lua nici o clipă ochii de la dânsa.

în Soldățelul de plumb
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.
Dumitru Sârghie

Rondelul Roxanei

Străluce de-a pururi Roxana,
Cu sânii ei de cleștar,
Și trupul în pârgă e-un dar,
Care-mi inspiră, vai!, pana...

Zâmbește des fetișcana,
Ea încă mă crede școlar
Și-o face pe curtezana,
Mă sună pe celular...

E-o floare din ikebana,
Prințesă ca dânsa mai rar,
Când vine-o iubesc literar,
Din vise-mpletindu-i coroana...

Străluce de-a pururi Roxana!

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Rondelul Roxanei

Străluce de-a pururi Roxana,
Cu sânii ei de cleștar,
Și trupul, în pârgă, e-un dar,
Care-mi inspiră, vai!, pana...

Zîmbește des fetișcana,
Ea încă mă crede școlar
Și-o face pe curtezana,
Mă sună pe celular...

E-o floare din ikebana,
Prințesă ca dânsa mai rar,
Când vine-o iubesc literar,
Din vise-mpletindu-i coroana...

Străluce de-a pururi Roxana!

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Lady Robinson: Nu există stânci! V-am mai spus! Hărțile dumneavoastră sunt greșite... Intrați în port... Așa! Acum virați tare la dreapta... Fără emoții. Aveți prioritate... Așa... Dreapta! Dreapta am spus! Accelerați... Perfect! Dreapta... Stânga, Centru, Centru stânga... Centru dreapta... Excelent... Dreapta...

replică din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de (2009)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton comic

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihaela Banu

Aleargă toamna prin livezi

Cu voalul împletit din brumă
Aleargă toamna prin livezi,
Strivind, în treacăt, frunze verzi,
Sub un călcâi ce le sugrumă.

S-a abătut mult prea devreme,
Trăgând de trenele-i gălbui;
Mi-ntinde coșuri cu gutui,
Pe-al ei covor de crizanteme.

Îmi mai aduce-ntr-o desagă
Și-n poală, struguri rubinii
Culeși în drum, trecând prin vii,
Ce i-au împrumutat din vlagă.

Gătită-n strai de sărbatoare,
Privea cu ochi străini și goi
Grădini, ponoare și-un zăvoi,
Știindu-și starea schimbătoare.

Chemă și vântul fără milă,
Vreo câțiva nori cu chip de plumb
Și ploaia fără niciun bumb
La strâmta-i bluză de dalilă.

Suspină cerul, plâng și merii,
Curg lacrimi pe obraji de glii,
Până ce glas de ciocârlii,
Vesti-vor boarea primăverii.

poezie de din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Îți dau eu apă curată din rezeva mea de ploi...

(gând pentru infatuați)

Peste fruntea-ngândurată, stropi de ploaie furibundă
Mai lovesc și azi, ca toamna, deși-i primăvară-n noi;
Dar nu-s ploi obișnuite, care-adapă, ci inundă
Chiar și stropul de lumină și-l îneacă în noroi.

E o ploaie de cuvinte, care dau dureri ascunse,
În orgolii sunt pitite ca la pânda de vânat.
În cartușiere grele gloanțele sunt bine unse,
Să alunece spre moarte într-un hohot desfrânat.

Nu e fală, e-o dorință de-a suci cuvântu-n rană,
Când o ultimă suflare se mai zbate-ntr-un poem.
De a smulge din aripă chiar și ultima ei pană-
Vânător orbit de-orgolii nu simți slovele cum gem?

Înarmat cu nonșalanță, nepăsare,-n zale grele,
Mă privești de sus, dar mică ți-e statura de poet.
Scoate-ți versul de pe deget, obosit printre inele!
Nu-i trofeu de vânătoare, doar un simplu tabiet,

De-a te-mpăuna cu lauri, când nu-i nimeni să te cânte
Și tot scormonești în tine după tot ce ai mai rău,
Să ne otrăvești cu-amarul uneltirilor mărunte,
Dar nu vezi cât ești de singur și uitat în golul tău?

Mai privește-te-n oglindă, cât oglinda te primește
Și descuie-ți ușa-aceea unde-agonizează-un Om!
În genunchi ți-e rămășița, printre lacrimi te privește-
Pune-i ploi la rădăcină, însetat e ca și-un pom.

Și te vei simți mai bine, de privești în jos la tine-
Uită-te în stânga,-n dreapta, și-nainte, și-napoi,
Spală-ți gura și obrajii de păcat și de rușine,
Nu mai pângări cuvântul și purifică-l de zoi!

Îți dau eu apă curată din rezerva mea de ploi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Îți dau eu apă curată din rezeva mea de ploi... (gând pentru infatuați)

Peste fruntea-ngândurată, stropi de ploaie furibundă
Mai lovesc și azi, ca toamna, deși-i primăvară-n noi;
Dar nu-s ploi obișnuite, care-adapă, ci inundă
Chiar și stropul de lumină, și-l îneacă în noroi.

E o ploaie de cuvinte, care dau dureri ascunse,
În orgolii sunt pitite, ca la pânda de vânat.
În cartușiere grele, gloanțele sunt bine unse,
Să alunece spre moarte, într-un hohot desfrânat.

Nu e fală, e-o dorință de-a suci cuvântu-n rană,
Când, o ultimă suflare se mai zbate-ntr-un poem.
De a smulge din aripă, chiar și ultima ei pană-
Vânător, orbit de-orgolii, nu simți slovele cum gem?

Înarmat cu nonșalanță, nepăsare,-n zale grele,
Mă privești de sus, dar mică ți-e statura de poet.
Scoate-ți versul de pe deget, obosit printre inele!
Nu-i trofeu de vânătoare, doar un simplu tabiet,

De-a te-mpăuna cu lauri, când nu-i nimeni să te cânte
Și tot scormonești în tine după tot ce ai mai rău,
Să ne otrăvești cu-amarul uneltirilor mărunte,
Dar nu vezi cât ești de singur și uitat în golul tău?

Mai privește-te-n oglindă, cât oglinda te primește
Și descuie-ți ușa-aceea unde-agonizează-un Om!
În genunchi, ți-e rămășița, printre lacrimi te privește-
Pune-i ploi la rădăcină, însetat e ca și-un pom.

Și te vei simți mai bine, de privești în jos la tine-
Uită-te în stânga,-n dreapta, și-nainte, și-napoi,
Spală-ți gura și obrajii de păcat și de rușine,
Nu mai pângări cuvântul și purifică-l de zoi!

Îți dau eu apă curată din rezerva mea de ploi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook