Haiku
cuiul ruginit -
pe masa prăfuită
abecedarul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Haiku
calendar schimbat -
cuiul ruginit rămas
la locul lui
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
vis copilăresc:
abecedarul făcut
bărcuțe pe lac
senryu de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am prins un vis
de cer cu un cui ruginit spre cap
era lent și capricios la început
își revenea dimineața trezit de soare
l-am lipit de infinit și apelez la el
când sunt neinspirat
zgârâi poemul după ce trag cuiul
pe polizor înțep foile prea albe
și cuvintele ies însângerate
apoi arunc visul în fântâna plină
cu poezii neinspirate aduse
de un gând mângâiat de păsări
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senryu
școlar deranjat -
lovește țânțarul cu
abecedarul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
bucuria prietenilor -
cuiul nou în cauciuc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
agățat în cui
un felinar ruginit -
șopron din carton
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
ceasul ruginit
într-un sertar cu scrisori -
o crizantemă
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
câteva prune
pe masa tâmplarului -
sfârșit de vară
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
natură moartă -
trandafirii de plastic
pe masa veche
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senryu
câmpul de luptă:
masa lungă din crâșmă
plină cu sticle
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
Masa Tăcerii -
ținându-ne de mână
privim spre poartă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Migdalul
într-un șopron de la țară
în cuiul ruginit uitată a stat
salopeta murdară
aproape un an
într-un lighean și el ruginit
cu apă de ploaie
pusă a fost la muiat
mozolind-o să scape de glod
am simțit în palme un nod
era într-un buzunar un sâmbure
de zarzăr cais ori migdal
n-am stat să mă uit
l-am zvârlit peste cioata de măr
odată cu apa...
lângă cioată e azi un migdal
gândesc că și eu am venit
la fel ca el
întâmplător pe pământ
e primul lui an de rod
și abia aștept și-aș dori
fructele lui să fie dulci
nu ca ale mele...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugină
A mai ruginit o frunză
Din copacul curții mele
Și se-așterne legănată
Pe-aceeași antică alee.
Mi-a ruginit sufletu-amar
De-atâtea nopți de așteptare
Și zboară greu și solitar
Prin codru ca o boare.
Au ruginit stele din cer
De veșnice plimbări,
Stinse-n zorii cenușii,
Se topesc în mări.
Au ruginit cântări de vară
Din stejarii ațipiți
Și-acum în prag de seară,
Adorm norii obosiți.
Au ruginit păduri întinse,
Când frunzele-au pălit
Și iară verdele-au schimbat,
În straiul aurit.
Mi-au ruginit tainele vechi
Și amintiri din viață,
A ruginit noaptea cu lună
Și zorii reci de dimineață.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abecedarul vieții
"Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Cristos..."
(Romani 1:16)
Te-ai coborât din alt meleag, din Cer,
Să faci o școală pentru cei ce pier,
Să faci o școală sfântă pentru toți:
Și pentru ciungi și pentru orbi și pentru hoți...
La poarta școlii cu ceresc chilim
Bătu și Tânărul bogat și Nicodim;
Dar n-au rămas să-nvețe carte
Decât pescarii Tăi fără de moarte!
Cu slove mari, din Sângele tristeții,
Ai ticluit Abecedarul Vieții,
Acolo sus, pe Golgota, unde poporul
Și-a răstignit, între tâlhari, Învățătorul.
Învață-mă, Isuse, să citesc
Abecedarul Tău duhovnicesc
Și fă să cred, citind Abecedarul,
Măcar atât cât a crezut Tâlharul!
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umblam
prin cotloanele minții
labirinturi și unghere întune
coase când am dat
peste o amforă
era prăfuită ca un gând
am vrut să văd dacă nu-i vreun duh
pitit în logica viselor
privirea alunecă pe lumina
din interior
un fum iese alene ca o depresie
îmi croiește un gând
caut cuvântul împlinit
duhul se uită la mine
așteaptă să zic ce-ar trebui să spună
un căutător de întâmplări fericite
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cui
îl bat fără ură în capul
de lemn de fag cu mila
ciocanului bine băgat
în coada de treizeci
lovesc atent și preocupat
să nu bat degetele de lângă
cuiul care ține mâna sus
nu vreau să-l îndoi calculând
greșit loviturile executate
în fuga lui bach printr-o tehnică
componistică contrapunctuală
de origine barocă am aflat
din cărțile unde se explică
cum trebuie lovit un cui
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
cântărește cu atenție toate prafurile
trebuie să recunoască că e bătrân
stă la masa grea de stejar necioplit
citește câteva foi cu formule vechi
vrea licoare care să-i amintească iubirea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt
cel care îndrumă cuvintele
și le adună în tomuri
lăsându-i pe ceilalți să se bucure
de ele noaptea târziu
emoționați de fiecare vers
eu sunt acel poet care stă
la masa literaturii alaturi
de patima ce mută doarme
cu ușa zăvorâtă din rațiuni nebune
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
ruginit prea în silă se târa
pe autostrada sufocată
de deșertul cu nisip alb
autobuzul era lățit ca o ploșniță
de cât de plin era de plozii
care viermuiau pe culoar
luase culoarea unei râme
hodorogea în legea lui sub soare
în stații urcau călătorii înjurând
fierți sau murați în transpirație
pe șofer îl bâzâia un fel de plictiseală
de aceea se ridică din scaunul strâmb
și plesnea o muscă mare și neagră
care mormăia mai urât decât autobuzul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul dimineților
tulburi trage o ochiadă spre femeia
ce lasă o dâră fină de parfum
în graba ei pe tocuri nefiresc de mari
după ce noaptea și-a ascuțit ghearele
fără milă pe pielea tânărului iubit
poetul dimineților disperate trage
cafeaua sub nasul ce simte aroma
toamnei ce vine din parc
purtată de un vânt ce se-nvârte
fără rost prin părul ruginit al vecinei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!