Poetul dimineţilor

tulburi trage o ochiadă spre femeia
ce lasă o dâră fină de parfum
în graba ei pe tocuri nefiresc de mari
după ce noaptea şi-a ascuţit ghearele
fără milă pe pielea tânărului iubit

poetul dimineţilor disperate trage
cafeaua sub nasul ce simte aroma
toamnei ce vine din parc
purtată de un vânt ce se-nvârte
fără rost prin părul ruginit al vecinei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mare fast

tăiam firele de păr cu oţelul ascuţit
din obraz în obraz pe lângă nasul
care mirosea vânt şi flori la nevoie
mâna nu-mi tremura prea tare
auzeam cum cad pradă metalului
firele întărite de anii petrecuţi
sub pielea moale de om al cărţilor
care stă zile întregi în altă lume

tăiam fir după fir fără să le număr
şi eliberam pielea hotărâtă să respire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitat la sarmale

de femeia rechin
cu inel de safir pe degetul
mic tăiat de cuţitul rău
ascuţit fără milă
a deschis cu patru
sarmale pe care a pus câteva
linguri de smântână grasă
ca femeia de la unu
a întins cap
cana de cafea afurindă
după altă porţie de şase
şase sarmale-n foi de
viţă nobilă de vie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţa

ploioasă îţi vine să bei
cafeaua amară ca o viaţă
sorbi atent fără să sufli
azi te-ai hotărâ să nu sufli
-n cafeaua amară
pe o vreme ploioasă
dintr-un martie marţian
mohorâtă vreme de primăvară
înghiţi încet şi simţi arsura
arsura care în
lătură e cafeaua de dimineaţă
nu-i simţi aroma pe vremea asta ploioasă
îţi vine să te trânteşti în pat
cu o carte
-n mână sau
alături de o femeie frumoasă
să treacă urâtul de afară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcea în părul ei

cu buzele, cu nasul
toată fiinţa lui o gusta
o mirosea, o pipăia
era ca un vânt nebun
îi descifra enigmele
citea povestea ei
venele gâtului se zbăteau ca un val
pielea ei era un amestec fin de poezie şi jazz
muzică de jazz
rătăcea cu buzele, cu nasul
pe gât, pe umeri
pe sâni
îi şoptea secrete
vorbe dulci
era copilăresc, suav
fierbinte
se contopeau şi toate alea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte vrăjită

Se scurge prin mine un dor neştiut
venit pe tăcute-ntr-o seară barbară
cu gândul întors obosit din trecut
lăsând neuitarea în frigul de-afară.

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,
dar poate sedusă pe căi neumblate
s-a scurs spre tărâmul ce încă mai lasă
parfum de iubiri care plâng cu păcate.

Iar dorul din umbră, sosit astă seară,
mă poartă prin visul lăsat mai de mult
în apele scurse prin piatra de moară
pornită-ntr-o vară c-un cântec ocult.

Scotea numai noaptea făina vrăjită
din grâul de aur crescut peste râu
cu macii albaştri prin holda păzită
de calul licorn, rămas fără frâu.

Şedea în răstavul lăsat printre holde
adus de-o nagodă cu părul în vânt,
venită călare la râu, să se scalde,
scoţându-şi grăbită vrăjitul veşmânt.

De când am privit-o în noaptea cu lună
intrând dezbrăcată în râul sfios,
un dor fără milă se-ntoarce să-mi spună
să caut nagoda pe râu, mai în jos.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte Vrăjită

Se scurge prin mine un dor neştiut
venit pe tăcute-ntr-o seară barbară
cu gândul întors obosit din trecut
lăsând neuitarea în frigul de-afară.
Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,
dar poate sedusă pe căi neumblate
s-a scurs spre tărâmul ce încă mai lasă
parfum de iubiri care plâng cu păcate.

Iar dorul din umbră, sosit astă seară,
mă poartă prin visul lăsat mai de mult
în apele scurse prin piatra de moară
pornită-ntr-o vară c-un cântec ocult.
Scotea numai noaptea făina vrăjită
din grâul de aur crescut peste râu
cu macii albaştri prin holda păzită
de calul licorn, rămas fără frâu.

Şedea în răstavul lăsat printre holde
adus de-o nagodă cu părul în vânt,
venită călare la râu, să se scalde,
scoţându-şi grăbită vrăjitul veşmânt.
De când am privit-o în noaptea cu lună
intrând dezbrăcată în râul sfios,
un dor fără milă se-ntoarce să-mi spună
să caut nagoda pe râu, mai în jos.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezit cu foame

de viaţă în coşmarul toamnei
beau cafeaua rece în faţa
televizorului care ne spune
misterul ordonanţelor la energie
ţigara o aprind să ridic poluarea
mă gândesc să-mi anunţ vecinii
delatori prin vocaţie la colţul
blocului unde un bişon lasă
semne olfactive pentru căţele
cafeaua călâie mă înviorează încet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi săruta

încet încet te voi săruta
în braţe ne vom strânge
pasional totul e pasional
te voi tulbura cum tulburi
un vin într-o cană de vin
de lut ars într-un cuptor
te voi săruta tulburându-ţi
ochii albaştri larg deschişi
spre univers eşti o poartă
şi tu eşti centrul lui al uni
versului scris de poetul
nebun
de vis fără furnici fără hidre
niciun coşmar nu ne tulbură

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu pielea fină

Mă cheamă propria-mi ruină,
Ca să-mi trosnească oasele,
Îndur şi-mi trag ponoasele
Şi-mi ţin privirea jos, în tină,

Căci m-au iubit frumoasele,
Cu ţâţe mari şi pielea fină,
Cu părul lung, minte puţină,
Care şi-au tras foloasele...

Din toate rasele, Madame,
Cu fluturi în stomac şi-n păr,
Ce m-au lăsat sărac şi-n foame,

Cum aş putea să mă răscumpăr?
Perfid, urcându-le pe coame,
De cai sălbatici, făr' astâmpăr...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sursă de inspiraţie

e cafeaua care uită să se răcească
în cana ajunsă lângă pânza pictată
printre liniile pierdute îmi ţine
companie arta întinsă pe cartonul
unde voi reuni patimile ascunse
am trecut de la neoexpresionismul
lui basquiat plecat în altă parte
fluier să mă inspir şi ochii caută
picioarele femeii care zâmbeşte trotuarului
linia lor pare trasă de braque
cafeaua mă abureşte din faţă
se termină undeva nasul vecinei
care porneşte brusc de lângă buze

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Folosea o cheie

franceză să strângă o olandeză
cu garnitura de cartofi pai
şi ketchup peste
încerca să unească ce mai
era de unit. adunată de o cheie
reglabilă din chrome-vanadium
pune muşchii la bătaie
schimbă poziţia cheii
se apropie. la început merge
uşor. apoi trage mai greu
trage de coadă. trage
sunt din ce în ce mai apropiate
acum se pupă uşor
garnitura este inelul lor de logodnă
o să fie o relaţie straşnică

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trage barca

la mal rătăcind printre nori.
a doua secvenţă, cu el
învârtindu-se printre pescăruşi,
pe o plajă argintie, înfăşurat
în staniol, decorat cu ferigi
de un verde-crud şi pene
roz de flamingo. apoi o schiţă
în tuş înfăţişându-i goi
pe un buştean gros, şi pe ea
cântând la chitară.

trage barca lângă patul ei
de puf de lebădă. păşea
graţioasă şi puful de lebădă
se agăţa cu disperare
de pielea ei pe care am scris
poeziile de dragoste.
era o istorie ilustrată a timpului
petrecut împreună în ultimul veac.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea s-a schimbat

în bucovina sare soarele din nori
hamlet s-ar sufoca fără ceaţă
cu craniul lui cu tot pe dealul verde

un vânt vine dinspre voroneţ
înălbăstrit după ce-a ros un perete
de mănăstire seculară

pierdută-n toamnă vremea urzeşte
o poezie a fetelor şi în cântec
coboară noaptea în felinare

vremea s-a schimbat în bucovina
acum ninge trist şi fără vorbe
un fum subţire-ţi cere atenţia

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul stângaci

încearcă să se sustragă din lumea
măsluită de cei mari şi pricepuţi
alege un colţ de rai pentru refugiu
se culcă pe-o ureche scăpând
hăţurile din mână fără griji
cât va sta nu ştie în adăpostul
anti-lume şi îşi varsă ultima lacrimă
pentru tot ce trece pe lângă viaţa lui
atârnă pe pleoape lenea tânărului
care şi-a realizat culcuşul călduţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără bărbat (pamflet feminist)

Femeia fără verighetă
Se spune că nu e completă.
E-un şoim lipsit de ochelari,
O ţară fără de tâlhari,

E-o scoică fără de arípi,
E nasul fără de polípi,
Gazelă făr' motocicletă,
Un peşte fără bicicletă.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

El şi-a pus cafeaua
liniştit în ceaşcă,
laptele l-a pus
în ceaşca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
şi cu linguriţa
l-a amestecat.

a băut cafeaua,
ceaşca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o ţigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
- cercuri a făcut -
a pus, calm,
tot scrumul
într-o scrumieră

fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.

şi s-a ridicat,
şi-a pus pălăria
cu un gest distrat,
şi-a luat pe umeri
mantaua de ploaie,
pentru că ploua,
apoi a plecat.
a plecat în ploaie

fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.

(şi atunci mi-am strâns
fruntea grea în palme
şi am plâns...
am plâns...)

poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visasem singur

fără sprijin din partea europeană
că sunt un poet important adus
de spate ce ţinea pumnii strânşi
şi ochii închişi pe spatele plin
cu ţepi galbeni
cum sunt cei de la trandafir
îngenucheasem alături de visul
de iubit fără iubită
de balaur fără capete
cu nasul verde de unde ieşea iarba
aromată bună de băgat în pipă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cunosc

de undeva îmi spun cu voce şoptită
după ce mă uit într-un ciob
de oglindă discret afumat cu ţigara
fumată seara la întâlnirea cu luna
pe balconul plin cu scrisori
de dragoste pe care le-am scris
cu sârgul unui îndrăgostit
dar neexpediate din n motive
îmi netezesc părul ce se zbârleşte
şi pot să jur că nu mă recunosc
după ce mă privesc într-un ochi
de apă lungit pe asfaltul gri
la picioarele ei mici cu tocuri mari

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu de întâlnire

... în blugi raiaţi şi cu ciocate
cu vârf metalic şi carâmbi,
bluzon în "cowboy", scris pe spate
şi, nasturi de metal în bumbi,
c-o fină, ca din praf, brăţară,
de-aur la încheietura dreaptă
şi un ceas, cu mecanism pe afară,
la mâna stângă... stă şi aşteaptă
cu ochii duşi, doar uvertură,
pe chip în colţ în bejul ten,
sub scurtul păr cu coafură
în periuţă, în gold şaten,
fără să mişte, aproape static,
doar un mic tic de maxilar,
probabil de la gumă, apatic
îşi trage lent, cu calm, fermoar...
când un surâs pe colţ de buză
îi dă un aer şic de bine
şi, apare, ca din vânt, o muză...
longin fuior, pe tocuri fine...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în visul meu

cu sandale roşii
ea umbla prin iarbă
şi minijupa ei era să-mi provoa
ce (!?) - un stop cardio
respirator -
îmi umblau tramvaie în cap
ea urca din mers
eram atât de disperat
încât îmi vine
să port tocuri
într-un vis
cu sandale roşii şi băr
baţi pe tocuri
(!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!