Eu sunt

cel care îndrumă cuvintele
şi le adună în tomuri
lăsându-i pe ceilalţi să se bucure
de ele noaptea târziu
emoţionaţi de fiecare vers

eu sunt acel poet care stă
la masa literaturii alaturi
de patima ce mută doarme
cu uşa zăvorâtă din raţiuni nebune

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

cuvintele nerostite sunt poezii
încolonate pe lângă tomuri
aşteptă inspiraţia poetului
să înmoaie pana în cerneală
şi grăbit să creeze un univers

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul de poet

iese din prăpastia în care se odihneşte
după fiecare vers scris beat
de tăcerea paginii albe
cu speranţa urcă în spate
îi miroase a soare îngheţat
şi liliac înflorit lângă orizont
trupul de poet iese din spuma mării
şiroind de versuri
şi scrie pe cerul azuriu
din crengile copacilor îşi face peniţe
le moaie-n lacrimi de femeie
îndrăgostită în fuga norilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul visa

că încă e tânăr şi doarme
într-un lagăr de prizonieri
sau într-o închisoare
totul e confuz
visul era cel mai real lucru
pe care bătrânul îl mai ştia
trecea pe lângă măslinii
cu frunze uscate se înălţau
de lângă trupurile puhave
de care se împiedicau
pe grohotiş şi rahatul de capră
uscat şi piese de artilerie
aruncate în dezordine alături
de tunarii sfârtecaţi în joacă
de destinul pe care îl jucase
la pariuri înainte de atac
toţi au mizat că vor muri
la amiază sau cel târziu
până diseară şi fiecare a pus
bănuţii în acel joc din visul lui
drumul era lung şi urca în munţi
mirosea a brad şi a cadavre
visul îl ducea într-o închisoare
cu oameni plini de ulceraţii
unii îşi mângâiau decoraţiile
aveau capul bandajat şi mâinile
cioplite din lut ars în tancuri
alţii priveau spre picioarele
care lipseau cu desăvârşire
toţi se îngrămădeau în visul lui
de tânăr care doarme în tranşee

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a murit moartea

şi eu voi dăinui alături de tomuri grele
unde sunt cadavre de idei transformate
în poezii unde mi-am lăsat ochii
hăituiţi de vulturi în noaptea de cruce
unde am bătut moartea într-un cui
creste de versuri mi-au crescut
în pana măiastră contemplu noaptea
mă simt veşnic cu braţele mistice
care scriu versuri zi de zi în spatele
perdelelor lungi ce mângâie foile
sfios privesc nemurirea din pragul uşii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea des în vers

e nemurirea pe rânduri depănată
de poetul suferind din te miri ce
îşi adună gânduri în oraşul agasat
de luna care e-o poemă în geamul
iubitei unde stau şi cântă iubiţii
opera se-nfiripă pentru ca lumea
s-o înţeleagă din zori până seara
târziu ating tâmplele ninse cu degete
ce mângâie pana limpezită de rouă

prea des recurg la vers prin jilave
iubiri prinse în dansuri năvalnice
frâng tăceri la ceasuri de seară
lângă un pahar într-un colţ afumat
de birt frământat de picioare nervoase

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt poetul

care suferă cu versuri
şi poezii aşezate-n tomuri
ce strivesc bibliotecile
avide de versul magic
hârtia sărută cuvântul
care umple pagină după pagină
lăsat de geniul poetului
să panseze inima cititorilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut cu dispe

rare iubiri care rătăcesc
prin vânturi nebune
umblu de
busolat pe căi
lactee pornesc din întâmplare
la cincizeci şi ceva
de ani lumină nu-i prea
târziu pentru căuta
rea iubire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti poet

eu pun emoţii
în poezii
şi exprim sentimen
te simţi poet
care se joacă cu inima
cititoru
lui îi dedici această menire
sunt emo
ţii să fie neobişnuite (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geme noaptea

care a luat amintiri
drept droguri pentru durerile
don juanilor copţi de iubiri
stătute în zeamă de tutun
fermentat în ţuica de prune
sleiţi de amor uşuratic
cuvântul poetului lăsat
pe masa luminată de o lampă
cu petrol lampant afumând
tavanul odăii prins în braţe
de noaptea care se joacă
de-a plecatul în lume

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt mincinosul

poet care spune adevărul
de fiecare dată îl zic
dacă aş fi bufon nu mi-ar fi
frică să spun prostii
poetul şi bufonii sunt mincino
şi
spun adevărul chiar dacă nu este păre
rea majoritate

eu sunt mincinosul care scriu
despre adevăratul cal
cal nibelung care paşte cuvinte
şi
bea poezii cu botul prea lung
cred că era

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am trăit niciodată

viaţa mea de poet răsfăţat
de fiecare femeie care mă iubeşte
şi
şi
mă aşteptă să-mi citească
poezia care toarnă balsam
în inimile lor sensibile
iubindu-mă vrăjite
sunt
sunt
idolul lor scăldat în miere
legenda din cărţile de sub perna
pe care-şi lasă visul
uitarea înflorită în ungherele
camerelor scăldate în aroma buzelor
au
au privirea aţintită spre condeiul meu
care scrie dragostea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tiptil se aşează

ziua peste noaptea nesăbuită
te lupţi cu restul de iubire
consumat alaturi de vise
şi umbre cu glasul îngroşat
timpul trece şi lumina chioară
aruncă o cafea lângă iubita
voluptos întinsă pe tot patul
te trezeşti să te amărăşti
din nou cu fleacuri cotidiene
ţigara tremură în colţul buzelor
sărutate toată noaptea cu nesaţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele nu trebuie să moară niciodată

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Şi crede cu adevărat în fericire.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubeşte viaţa
Şi nu ia de la ea nici o plăcere.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori şi miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Şi are de la ea plăcere.

Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt uşoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.

poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu crede nimic, indiferent de locul în care ai citit acel lucru, ori de persoana care ţi l-a spus. Fă-o doar în cazul în care acel lucru corespunde propriei tale raţiuni şi propriului tău bun simţ.

citat din Buddha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet cu naşterea la purtăor

Deschid cartea precum soarele cerul
Prefaţa-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut şi mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viaţa mea toa
tă Arcuşul care Doamne eşti Îmi strânge
poezia-n cleşti Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobit-o

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet cu naşterea la purtăor

Deschid cartea precum soarele cerul
Prefaţa-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut şi mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viaţa mea toa
tă Arcuşul care Doamne eşti Îmi strânge
poezia-n cleşti Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobito

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai când sunt singur sunt capabil să stau toată ziua şi toată noaptea la masa de scris, să dobândesc patima hârtiei albe!

Liviu Rebreanu în Jurnalul de la vie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este poet

Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături
poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă
poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit
poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul
cel care cade
şi cel care se ridică
poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.

poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu vers

rusesc cu stiloul chinezesc de o sută
de lei caligrafiez atent la zborul
păsării negre care se adună peste humor
un puzzle cu poezii îndrăzneţe
scriu strâmb să le fac în ciudă iudeilor
experţi în dezinformare care obişnuiesc
să pocnescă din degetele lor transformate
în gheare lungi şi înfricoşătoare

mă surprind trăind eternitatea versului rus
îmi plec ochii numai în faţa poeziei
mare lucru nu mai am de făcut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început locuim în cuvinte ca într-o mare casă comună. Apoi, câte unul dintre noi îşi ia cuvintele cu el şi se mută singur pe o colină. Îşi face acolo coliba lui. Iar ceilalţi vin s-o viziteze. La început câţiva, apoi din ce în ce mai mulţi. Încet-încet, se mută cu toţii în coliba lui. Cel care reuşeşte să facă asta se numeşte scriitor.

Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!