Cerşetorul, înţelept...

Un codru de pâine de-mi vei da străine,
Foamea să mi-o amâgesc putin,
Voi sti că ai milă de oameni ca mine
Şi suflet bun ai în al tău destin.

De-mi dai cu drag ceea ce-mi dai,
Dumnezeu înmulţeşte fără de grai,
Iar tu om cu milă şi suflet de rai
Rege esti, între cei ce suspină.

Nimeni nu vrea să trăiască urât,
Iar destinele vieţii nu noi le-am făcut,
Ele sunt lecţii şi punţi de trecut...
Noi începuturi, pentru mult mai mult.
Bodaproste străine!

poezie de Valeria Mahok (22 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetorul

Un codru de pâine de-mi vei da străine,
Foamea să mi-o amăgesc puţin,
Voi şti că ai milă de oameni ca mine
Şi sufletul nu-ţi este pustiu.

De-mi dai cu drag ceea ce-mi dai,
Dumnezeu înmulţeste fără de grai,
Iar tu om cu milă şi suflet de rai,
Rege eşti, între cei ce suspină.

Nimeni nu vrea să trăiască urât,
Dar destinele vieţii nu noi le-am făcut,
Ele sunt lecţii şi punţi de trecut...
Noi începuturi pentru mult mai mult.
Bodaproste străine!

poezie de Valeria Mahok (22 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruieşte

Omule, nu te codi
Când vrei ceva a dărui,
Ai atât de multe de dat
Că ar fi mare păcat,
Să le ţii sub un lacăt.

Azi îţi voi spune că am dăruit o pâine,
Celui care n-are o para în buzunare,
Câţi ca el sau ea nu sunt în lume
Şi cerşesc bani, doar pentru o pâine.

Dacă ai, te rog nu pregeta,
Fă un gest şi oferă din bogăţia ta,
Celui nevoiaş căruia soarta nu-i surâde
Şi nevoit să vrea de la tine măcar, o pâine.

Dacă toţi am proceda aşa şi azi şi mâine,
Nu vom mai întâlni oameni spunând, stăpâne,
Dă-mi şi mie azi un ban pentru o pâine,
Am oferi cu drag, din suflet şi cu bunăştiinţă
Pentru a potoli a lor grea umilinţă.

De dai din ce ai se înmulţeşte,
Bunătatea ta în suflet va creşte
Şi te va recompensa fireşte,
Când omenia din tine vorbeşte
Să- l asculţi şi pe cel ce-ţi mulţumeşte.

Dăruieşte, iubeşte şi nu judeca,
Ca să-ţi găseşti armonia şi liniştea,
Alungă cât poţi tristeţea celui de lângă tine,
Printr-un gest atât de firesc şi de omenesc
Şi ei, mâine, de la tine nu mai cerşesc.

Să dai din ceea ce eşti tu, ar fi mult mai bine
Şi-o floare roz sau albăstrea, dacă ai dărui
Cel ce azi cerşeşte o pâine, ar şti
Că -n tine chiar sălăşluieşte
Dragostea de oameni, de semeni, fireşte
Şi cel de lângă tine demnitatea şi-o găseşte..

poezie de Georgeta Ganea (1 februarie 2023)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-mi spui...

De-mi spui cine-a dat viaţa întâiului atom,
De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om,
De-mi spui unde să află fiinţa prea putinte
Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte,
De-mi spui de ce e lumea şi care-i ţinta sa,
De ce se mişcă totul şi-n veci se va mişca,
De-mi spui aceste toate, atunci m-apuc şi eu
Să-ţi spun cam unde este şi cum e Dumnezeu.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna sărută viu Regina nopţii,
Ea îşi deschide larg parfumul sorţii,
Liniştea nopţii inundă fără milă,
Iubirea fără rod din nou suspină.

catren de Valeria Mahok
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu pentru viaţă?

În mine e furtună dar o ascund în pripă
Trăiesc doar în minciună, când adevărul ţipă

Mi-e teamă pentru mâine, sunt Toma, necredinţa:
Ce şti tu măi străine, de-mi vezi numai căinţa?

Când valuri de sudoare îmi fac din noapte ziuă,
Presimţi tu nebunia ce-mi bate apa-n piuă?

Văd semnele iubirii, dar simt cum Creatorul,
Îmi dă poveri prea grele şi uneori trag storul

Dar nicio variantă nu-mi curmă îndoiala,
Şi nu mai am nici aer fiindcă îmi ştiu sfârşeala

Mi-e frică de-ntuneric dar nu caut lumină,
Cine sunt pentru viaţă când ea îmi e străină?

Mă judecă cu toţii de parc-aş fi stafie,
Deşi nu ştiu deloc de strâmta-mi colivie

Din care-aş vrea să ies, să fiu ca altădată,
Dar poarta spre trecut mi-e veşnic încuiată

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul care avertizează

Tu chiar nu vrei, străine ce azi mă stăpâneşti,
Spre timpul meu cel vechi, de aur, să priveşti?

Tu chiar nu vrei, străine, să înţelegi că eu
Am rădăcini adânci în veacuri vitejeşti?

Tu chiar crezi că din timpul în care am crescut,
Poţi smulge rădăcini ce-mi dau puteri cereşti?

Trezeşte-te, străine, cât încă mai sunt blând,
Să n-ajungi tu în noaptea pe care mi-o doreşti

Şi neamul tău, cu tine, în hău să se afunde,
Când fi-vor, lângă mine, puteri dumnezeieşti!

poezie de Pavel Lică din Gazelurile mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prietenul neruşinat, cerul fără milă
Caznă multă, duşmanul puternic fără milă.

Piere umbra speranţei în lumina soarelui
Locul nefericirii înalt şi fără milă.

Străin de locul acesta dorit se înalţă
Grija iubirii venind repede fără milă.

Privirea, boiul tău mlădios e ca un torent
Şi sprâncenele sunt arcuite fără milă.

Raţiune nestatornică în calea vântului
Fericirea e ca duşmanul fără milă.

Taina dorinţei e ca o cale de nestrăbătut
Locul meu e drumul încercării fără milă.

Gândul meu sună ca un cântec înaintea luptei
Paharul meu deşertat e un gol fără milă.

În lacrimi roşii Fuzulî îşi acoperă faţa
Şi cerul se ridică deasupra fără milă.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lampadarul nopţii senine
îmi stropeşte cu lumina palidă
cernută prin ferestre mute,
tâmplele încinse de gânduri sure,
care îmi ronţăie fără milă oasele vechi
şi carnea din spate,
ca torentul înfuriat de pante.

Bine că nu-mi pot scoate la lumină
durerea trupului muribund întins în pat,
Ca apa liniştită în vad,
Biciuit fără milă de destin,
Sau lupta acestuia cu timpul meschin.

În catedrala inimii bolnave,
Clopotele au pierdut
pulsul normal de mult
Şi sună prelung a disperare,
Căci nu mai are cine să le asculte vibraţiile,
în nopţi cu lună plină, surâzătoare.

Unde să-mi trimit ecoul călător?
Să te caute noroc zgârcit cu mine
Pui de cugetător.
Aş încerca să te transform,
Dar m-am plictisit de deşertăciunile sorţii tale
Capricioase enorm.

Sunt optimistă pe moment,
Ba nu sunt…
Mă lupt cu morile de vânt, cu toate,
Iar sfârşitul timpului meu pe pământ,
Tot zero arată în suma adunărilor muritoare,
Tot zero, lunga zbatere.

poezie de Valeria Mahok (3 august 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să râdem mai mult...

Încep să cred că nimeni nu e pentru tine
sunt pentru ei, iar viaţa e ca-n filme,
mai multă bunătate aş vrea ş-aş dori,
altfel auzi peste tot de multe nebunii.
Ar fi bine să ne comportăm mai frumos
şi-atunci faci impresie bună de sus în jos,
să ne-alăturăm cu drag celor ce zâmbesc
şi să râdem mai mult, e ceea ce-mi doresc.

poezie de Eugenia Calancea (18 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te porţi urât acum cu mine?

Din ziua–n care m–am născut
Eu te–am iubit şi o ştii bine,
Absolut tot la tine mi–a plăcut,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Copil fiind am mai greşit câteodată,
Însă nicicând mai mult de se cuvine,
Răul eu nu ţi l–am dorit vreodată,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Ţi–am dat tot ce–am avut mereu,
Te–am îngrijit cum am ştiut mai bine,
Şi ca s–o fac, am tras din greu,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Te–am dus la sport pe stadioane,
Te–am dus s–noţi în mari piscine,
Te–am dus la munte, la cabane,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Tu ai băut cât pentru cinci persoane,
Te–am dus chiar la femei străine,
Te–am dus la doctor de ai avut frisoane,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Te–am dus în multe ţări din lume,
La cinema, la teatru, chiar la balerine,
Te–am îmbrăcat în splendide costume,
De ce te porţi acum urât cu mine?
Te mişti acum cu greu şi fără vlagă,
Văd că refuzi să mai asculţi de mine,
Deja eu te compar cu o mârţoagă,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Tu trup nevolnic care m–ai trădat,
Pierzându–ţi verva, dinţi şi chiar părul,
Ţinându–mă mai mult culcat pe pat,
Va trebui să afli de la mine adevărul:

Vreau să fii sigur că dacă vei continua,
O să te–ngrop şi am să renunţ la tine,
Am să apuc să merg pe calea mea,
Că prea te porţi acum urât cu mine.

poezie de Paul Constantin (7 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângând

Mi-am pus în gând de astăzi singur să mă plâng
Şi să-l adun de azi picuri de-o mare în amintiri,
Că nimeni n-o va face apoi când trup mă frâng
Şi un alt recensământ n-oi fi între omeniri.

Şi am plânset aşa mult, ce-am adunat să-l vărs
Că l-am acumulat din părinţi moşteniri
Ce nimeni nu mai plânge, îs doar putregaiul stors...
Şi atât de mult au dus cu ei, dor şi iubiri.

Să mă spăl singur eu păcate în lacrimi, milă
Să mi-o port eu povara, că pe alţii n-o să-i am
Prinşi doar de treaba lor, ce lasă în urmă în silă
Ce-o am; o ştiu e-un pic, mi-e scrisă în os din neam.

Se stoarce suflet apă, de-un dor de ce nu ştiu
De ce-am uitat; prieteni, dascăli, iubiri, neştiuţi
Ce i-am avut, atins, văd chipuri 'ntr-un târziu;
Înceţoşat se uită de-s încă, ori sunt pierduţi.

E mult mai bine aşa, timp nu-mi las datorie
Şi-mi liniştesc şi suflet, parcă-s mai pur, curat
Şi obrajii, ochii-mi şterg, ce-s becul de-o făclie
Cu multe raze, stele-n lacrimi cu gust sărat!

Mă prăbuşesc mă înlăcrăm pe foaia de hârtie
Că nu mai pot de răul ce-mi pare că mă trec
Pe nesimţite, sperând că mie n-o să-mi vie
O zi când nodul, ce-am în gât, îmi va fi de înec...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor de-mi stingi...

Lumina ochilor de-mi stingi: te pot vedea
urechile de mi le-astupi: te-aud în mine,
fără picioare pot merge către tine,
şi fără gură, te pot implora.
Frânge-mi braţele, te pot cuprinde
cu inima ca şi c-o mână,
opreşte-mi inima şi creieru-mi va bate,
iar de-mi arunci în creier foc,
pe sânge te-oi purta mereu.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile verzi

Mă doare al meu sine care suspină mult
Am obosit să-l văd şi tot să îl ascult…
M-am plictisit de el…să plece de la mine!
Nu vreau tovărăşia prezenţei lui străine.

Nu mai doresc să caut un leac sau alinare,
Tot ce doresc e ziua ce văd că nu apare…
M-am săturat să caut ce nu cunosc că ştiu
Taine şi legende din al meu suflet viu.

Ascunsă-i o comoară a sufletului meu
Prin lupte de credinţă ajung să fiu doar EU…
Zăpada se topeşte, răsar florile verzi,
Ce-n suflet mi se-aşeză arzându-mi din zăpezi.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lalele roşii pentru fiica mea

- Sâmbătă de-April cu sărbătoare-n prag,
Mai sunt lalele roşii pentru mine?
Pân' la Florii, ai spus, că ele-or ţine,
Să le ofer fiicei, mâine, cu mult drag!

Ştii? Cu Martie pusesem rămăşag,
Că ploaia rece n-o să le termine,
Sâmbătă de-April cu sărbătoare-n prag,
Mai sunt lalele roşii pentru mine?

Nu le voi rupe! Polenu-o să-l extrag
Din treizeci şi două de stamine,
Să-i lumineze calea-n lumi străine!
Mult o mai iubesc şi o aştept cu drag..

Sâmbătă de-April cu sărbătoare-n prag!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou

Un an s-a dus din viaţa mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an să prindă vrea
Şi trece totul ca un vis...

Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?

Mă-ntreb de Domnu-I mulţumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mă mustră c-am greşit
Şi nu am fost în tot supus?

Să meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea să Îi spun
Şi vreau s-o iau de la-nceput,

Să fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
Să împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...

În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun şi drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Şi nu mai sunt cel înţelept

Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând şi iubitor
Ai milă astăzi şi de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,

Pe Tine, vreau să Te slujesc
Aşa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, mă străduiesc,
Să fac doar ce e de folos

Şi plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăţie
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.

Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, ştiu, că fără Tine
Nimic nu pot să izbutesc.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (27 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri plouate ...

Geme pământul sub mine,
Ca o prefaţă, în fine,
Cu lecţii de viaţă,
Sfidîndu-mi în aşteptare mormântul.
Îmi plânge în creştet tot gândul,
După tinereţea plină de speranţă,
Lăsată în ceaţă,
Ca o ploioasă dimineaţă.
Acum apusul vieţii îmi frânge avântul,
Consolându-mă amăgitor, ca şi timpul
Cu viaţa în altă viaţa...
Şi enigmatice începuturi,
Cu altă prefaţă,
Fără de trucuri omeneşti,
Fără de trucuri.

poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de iubire

Te visez iubite ca pe-o icoana sfanta
Ce-mi lumineaza viata si ziua si privirea
Un inger mi te aduce si imi sopteste parca,
Ca nimeni si nimic nu-i mai presus decat iubirea.

Si te privesc cu atata drag doar nu te-as pierde inca
Dar ziua vine incetisor si visul mi-l alunga.
Si ma trezesc cu un dor imens de tine, de lume si de viata
Si doamne, cat mi-as mai dori sa te privesc in fata!

Esti mai presus de toate: esti dor, esti bucurie, destin si nemurire
Esti vis, esti nebunie, esti lacrima si esti iubire.
Esti dragostea vietii mele si te ador cum n-am crezut
Si daca ai stii ce mult as vrea sa fim asa ca la inceput...

Nu pot sa cred akum cand ingerii ma poarta printre stele
Ca nu esti langa mine, ca nu te imbratisez, ca nu te pot vedea, iubirea vietii mele.
Acum cand doar iluzii mai traiesc si visul e pe cale sa se piarda in abis
Nu-mi ramane decat sa plang, sa sper si sa iubesc. Pe tine. Un inger pe care-l intalnesc numai in vis...

poezie de Ana Maria Murzea
Adăugat de Ana Maria Murzea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete...

Suflet cerşind din abundenţă milă
a unui trecător ce n-are vlagă
mă uit la tine-mi este, parcă silă
şi mergi tăcut şi-ngândurat pe stradă

Suflet pribeag ce cauţi alinare
nu iei nimic din viaţa de apoi,
te uiţi la tine, nu ai nici visare
şi vrei să mergem la braţ, amândoi

Suflet trecut de-a doua tinereţe
îmi pui în cârcă anii ce-au trecut,
mă uit la mine, parc-aş fi o babă
a anilor ce-au fost, ce i-am avut.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse a preferat să-şi piardă sufletul decât să-şi piardă scaunul de patriarh, a preferat să piardă Raiul pe lumea cealaltă decât să piardă bunurile lumeşti pe care i le aduce funcţia de patriarh pe lumea asta, "omului lui Dumnezeu" i-a fost mai frică de judecata criminalului Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, decât de judecata lui Dumnezeu. Pentru vanitosul patriarh Kirill nu contează exemplele martirilor care s-au sacrificat pentru credinţa în Dumnezeu şi în Hristos şi din iubire de oameni. De aceea patriarhul Kirill îl susţine pe teroristul de stat Vladimir Putin şi armata rusă teroristă, care au invadat Ucraina fără un motiv întemeiat şi fără o declaraţie oficială de război şi au adus iadul în această ţară, de aceea "omului lui Dumnezeu" nu îi e milă deloc de copiii şi civilii nevinovaţi (mame, taţi, bunici, bolnavi etc.) care sunt ucişi de aceşti terorişti, de aceea nu îi e milă nici măcar de bisericile şi spitalele care sunt distruse de aceşti terorişti.

George Budoi în Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!