Stelili, frumoasili
Mai demult iubeam constelațiile,
azi mi-e perfect perpendicular.
Azi văd scrotul cerului de vară, moale peste Aleea Circului
azi văd ziua de azi ca o mașină de scris electronică
tipărindu-ne cu aldine.
azi dragostea e departe.
Stau în camera asta cu fereastra dând înspre blocuri
și spre muncitoare păroase.
Bat la mașină fără speranță că va ieși ceva, și asta mă și ține în viață:
speranța mea disperată că s-a sfârșit totul, totul.
Nu mai vreau să am nici o femeie.
Nu mai vreau să scriu nici o carte.
Azi bat la mașina mea de scris un poem idiot.
A fost așa: mi s-au dat neliniști, constelații, un soi de nebunie,
un fel de putere de a mă concentra când scriam,
un soi de zâmbet amar și asimetric,
sfârcuri micuțe pe un piept fără păr.
Mi s-a luat apoi credința în mine
și-am rămas ca o cheie de ială
într-o lume în care ușile
n-au fost pân-acum inventate.
Odată iubeam stelili, o, da...
și lunicica atârnând peste Bucur Obor...
poezie de Mircea Cărtărescu (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Cartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.