Mâţa

Cînd se şcoală iese-n tindă.
De-abia-ncepe să se-ntindă,
Şi-obosită de căscat
Se întoarce iar în pat.

Ca să doarmă şi mai bine,
Laba căpătîi şi-o ţine,
Şi din vis, cum s-a adus,
Că s-a pus cu burta-n sus.

Dar scurteica-i, ca de vată,
Cu opt nasturi e-ncheiată:
Şi dormind şi dolofani
Sug din ea cinci cotoşmani.

Creştetul, bălţat pieziş,
Pare strîns ca-ntr-un bariş
Înnodat cu două funte:
La urechile din frunte.

Ea visează poate, parcă,
O plimbare într-o barcă,
Pe un luciu argintiu
Poate chiar în Cişmigiu.

Că-i dă coadă-n ritm tîrcoale,
Ca-ntr-un lac de apă moale,
Coada ei de păr de pîslă,
Bătînd perna ca o vîslă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere paternală

la 7 ani l-am rănit prima dată pe tata
cînd i-am dat cu ciocanu peste mînă
nu i-am zis nici azi
tată-mi pare rău
dar ai meritat-o
n-a fost de-ajuns cînd te-am strîns de gît înapoi
cui pe cui se scoate
dar te-ai supărat
ştii eu n-aveam voie să ţi le-ntorc
că-mi articulai vreo două
dar cînd te-am strîns de gît prima oară chiar m-a durut
mai mult pe mine mă crezi sau nu
a doua la fel
a treia am ştiut de ce o fac
că dacă nu meritai mă opream
şi din contra strîngeam mîinile cît strîngeam din dinţi
urlam cu tine tată
de durere şi dispreţ
de ce nu mi-ai spus niciodată că mă urăşti?

poezie de Simona Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion

E-o burtă fiecare, îmbrăcată,
Şi burta-ncepe de la beregată,
Subt altă burtă-ntre urechi,
Osînză nouă pe slănini mai vechi.

A treia burtă şi a patra burtă
Făptura lor mai lată decît scurtă
Se poartă în nădragii de la spate
Ca doi dăsagi de mare sănătate.

Sătui şi graşi între flămînzi,
Din ce în ce mai plini şi mai rotunzi.
Cînd toată lumea-i pielea de pe oase
Lor li se fac şi buzele mai groase.

Şi pleoapele şi nasul, şi ochii blegi agale,
Intră-n desenul altor animale,
Căci şi surîsul pripăşit pe gură
Nu se mai ţine de figură.

Şi parcă rătăceşte nevăzut
Pe zîmbetul mai strîns, de la şezut.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion III

E-o burtă fiecare, îmbrăcată,
Şi burta-ncepe de la beregată,
Subt altă burtă-ntre urechi,
Osînză nouă pe slănini mai vechi.
A treia burtă şi a patra burtă
Făptura lor mai lată decît scurtă
Se poartă în nădragii de la spate
Ca doi dăsagi de mare sănătate.
Sătui şi graşi între flămînzi,
Din ce în ce mai plini şi mai rotunzi.
Cînd toată lumea-i pielea de pe oase
Lor li se fac şi buzele mai groase
Şi pleoapele şi nasul, şi ochii blegi agale,
Intră-n desenul altor animale,
Căci şi surîsul pripăşit pe gură
Nu se mai ţine de figură
Şi parcă rătăceşte nevăzut
Pe zîmbetul mai strîns, de la şezut.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musafirul

Un păianjen mi se lasă
Din tavan, pe fir, pe masă,
Şi se-ntoarce iar pe fir.
- " O să ai un musafir ",
Mi-a prezis bucătăreasa.
Pe cînd el îşi ţese plasa,
Suind de-andaratele,
S-au adus bucatele.
Musafirul e de faţă,
Că jucînd mereu pe aţă,
Se desprinde, se agaţă
Şi-nnodînd să nu şi-o rupă,
Ţi-a căzut de sus în supă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci pisici

Am în grădină cinci pisici
Din care două sunt pisoi,
Ele - gingaşe, moi şi mici,
Ei - dolofani şi zdraveni amândoi;

Spinări, picioare, încheieturi ca fierul,
Unghii de şoim şi colţii lungi de fiare,
N-ar cuteza nici şarpele, nici jderul
Să simtă-n ceafă crâncenele gheare.

Când calcă-n flori şi dau să se oprească
S-asculte parcă un murmur pierdut,
Le cade ca pe-o scoarţă oltenească
Ţesută umbra printre foi de dud.

Sunt tigrii mei, de veche obârşie,
Şi mă mândresc cu neamul lor cel mare,
Şi bărbătesc şi blând la duioşie
Şi-ntr-adevăr ţesuţi ca pe covoare.

Dar de ajuns să latre un căţel,
Că fug în pom şi uită şi de mine.
Tigri de junglă neagră, staţi niţel,
Că mi-aţi făcut mândria de ruşine.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ac şi aţă ... ( După o idee de Tudor Arghezi )

Într-o zi de dimineaţă,
Priveam mirat la o aţă;
Îşi băgase coada dracul
Aţa mea vorbea cu acul.
-Vezi că eşti într-o ureche,
Parcă apucat de streche!
Nu coşi bine, nu coşi drept;
Te credeam mai înţelept.
Fii, te rog, atent la tiv!
Cusătura cu motiv
Pare că-i din muşte bete;
Este numai pete, pete.
Tişlaifărul cu ajur
L-ai cusut parcă mahmur...
Fă şi cheutoarea bine!
Se destramă şi nu ţine.
Oi fi tu băţos, ca fierul;
Fă şi tu pe cavalerul
Şi mă trage şi pe mine!
Hai, că nu ţi-o fi ruşine!
Dacă vine muşteriul
Să dăm gata pardesiul.
Avem de-nsăilat o robă;
Asta pentru prima probă.
Croitorul, meşter mare,
Tot învârtind la tipare,
Stă cu ochii şi pe noi...
Haide, fii şi tu vioi!
Coasem haine de tercot.
Ce stai rezemat în cot!?
Lucrăm nădragi de postav.
Nu mai fi aşa trândav!
Hai, să coasem fără preget,
Vezi c-ai înţepat un deget,
Care n-are ca armură,
Degetarul pe măsură!
Ţine drept, precum ţi-am spus!
Te răsuceşti ca un fus...
Vezi c-ai cusut strâmb de tot!
Mâneca e strâmtă-n cot.
-Ia ascultă, dragă aţă,
Ce eşti aşa certăreaţă?!
Taci acum şi ţine-ţi gura,
Că greşesc iar cusătura!
Vezi de nodurile tale,
Că ai fire bicefale!
Vezi că eşti cam puturoasă;
Lungă soro, cât o casă.
După ce că te tot trag
M-oi croii şi c-un toiag
Şi pe mine-ai tăbărât...
Poţi să vorbeşti, n-ai decât,
Că m-ai năucit de cap,
De-mi vine să iau un hap!
Avem de cusut un frac
Şi la pantaloni un crac.
La fustă un surfilat
Şi un buzunar căscat.
Dai mereu din gură, aţă.
Meliţi, parcă eşti o caţă.
Nu vezi, tu mă tragi 'napoi
Cu bucle şi noduri noi.
Răsucită şi cam slabă,
Vezi că tu mă ţii din treabă!
Te-am luat de pe mosor
Cu tine să mă însor.
Te-am luat de pe jurubiţă;
Erai dalbă porumbiţă.
De când te-am luat de nevastă,
Parcă mi-am luat năpastă.
Fost-ai lele cât ai fost,-
Acum nici făsui de post.
Te ţii umbră, cum e scaiul,
Să-mi faci mie amar traiul.
Te car după mine-n cârcă
Şi tu-mi dai acum poruncă.
Vezi că te-ai rupt la mijloc!
Mă ţii şi pe mine-n loc...
Martori la această treabă,
În cutii, un "moş" şi-o "babă",
Nasturi sidefii şi lucii,
Papiote, ca butucii,
Un buton şi o rejansă
Aşteptând cuminţi, o şansă.
Centimetrul răsucit,
Sta pe-o parte tolănit.
Creta de croitorie,
Albă-i, şubredă stafie.
Foarfecele, Cască-n Fălci
Împarte stofa in hălci,
Muşcând ale cretei dungi,
Când mai scurte, când mai lungi.
Un bold bont, cu gămălie,
Adormise în cutie.
Sărman' de el, nu pricepe
De ce vor să se înţepe
Şi ce au de împărţit,
Când aşa le e ursit,
Să coasă doar în tandem
Haine, cât pentr-un harem.
Lângă ele, o tistea
Nici nu se mai sinchisea.
Acele de canafas
Strâmbau, a ifos, din nas.
Croitor ca orişicare
Mă uitam, mare mirare,
Cum un ac şi cu o aţă
Se ceartă de dimineaţă.
Privesc la perna de ace,
Mă închin şi zic, ptiu drace!...

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homo glacialis

Am nasul roşu, ca un morcov
Şi ochii închişi, de brune gene,
Buze-s piper, din roşu-n mov...
Păru-am ca tabla de lighene.

Mâinile-mi ţin în buzunar
Şi-o mătură o port lopată;
Să curăţ neaua pe trotuar...
Picioare-mi ţin sub poala vată.

Am trupul alb din două sfere,
Umflat, de şubă şi iţari,
Cu nasturi, putrezite mere
Şi brâu, colacul de hornari.

Urechile, au căzut de frig
Şi zâmbetul îmi stă să cadă...
Dar să profit, să-l am câştig
O iarnă în plus... îs om, de zăpadă.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-aş ţine în braţe
tu cu spatele la mine
ca-ntr-un obicei uitat
de pe vremea când jucam împreună şotron
ţi te-aş asculta dormind
alungându-ţi visele rele
cu pene colorate de păun
lăsându-ţi sub pleoape
linişte

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două capre

Două capre cu trei iezi,
În genunchi la o tulpină,
Ţi se pare că le vezi
Că se roagă şi se-nchină.

În giubele lungi, de par,
Şi cu bărbi, ai da să zici
Că sunt chiar, într-adevăr,
Cinci monahi ori ucenici.

Şi-i şi altă-asemănare:
Ciute şi-n suman sărac,
Înţolite-s, fiecare,
Roşcovanele-n şiac.

S-au sculat şi rumegând
Stihuri mute şi litanii,
Scapă, rupt din când în când,
Şirul negru de metanii.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-o carte

Cînd gunoi şi cînd ţărînă,
Tinereţea ţi-e bătrînă.

distih de Tudor Arghezi (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cînd am făcut logodna la bine şi la rău
Eu mă gîndeam la tine, nu la mormîntul tău.

distih de Tudor Arghezi din Catrene şi distihuri (Versuri-1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroză

Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir, --
Si târgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.

Iubita cântă-un mars funebru,
iar eu nedumerit mă mir :
De ce să cânte-un mars funebru...
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Ea plânge si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca în delir...
În dezacord clavirul moare,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Si plâng si eu si tremurând
Pe umeri pletele-i resfir...
Afară târgul stă pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spuneai ceva?

Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare.
Şoptisei, poate, o-ntrebare,
Sau, poate, un răspuns.
Dar glasul nostru nu era ascuns?
Poate zăream o şoaptă în pleoapa tremurată.
A fost atunci? Acum e altădată?
Şi tu şi eu tăcusem parcă de ani întregi
Ştiind că nu-nţelegem ce-ncepi să înţelegi.
Zadarnica paradă a tâlcurilor scrise,
În jocul de-a sfiala, amuţise.
Nu vream să ştim ce suntem, ce am fi fost sau cine.
Tu mă numiseşi "Ţie", eu te numisem "Tine".
Să te cunosc? Să mă cunoşti?
Stam unul lângă altul ca plopii mari - şi proşti.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spuneai ceva?

Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare.
Şoptisei, poate, o-ntrebare,
Sau, poate, un răspuns.
Dar glasul nostru nu era ascuns?
Poate zăream o şoaptă în pleoapa tremurată.
A fost atunci? Acum e altădată?
Şi tu şi eu tăcusem parcă de ani întregi
Ştiind că nu-nţelegem ce-ncepi să înţelegi.
Zadarnica paradă a tâlcurilor scrise,
În jocul de-a sfiala, amuţise.
Nu vream să ştim ce suntem, ce am fi fost sau cine.
Tu mă numiseşi "Ţie", eu te numisem "Tine".
Să te cunosc? Să mă cunoşti?
Stam unul lângă altul ca plopii mari - şi proşti.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Poeme noi (1963)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru versuri

Suferi şi înduri şi gemi.
Fii cinstită cînd blestemi.
Blestemul, ia seama bine,
Că te-ajunge, strîmb, pe tine.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora răzleaţă

E către seară. Zarea stă grămadă
Şi goii arbori parcă vor să cadă.
Adorm şi-n sus şi-n jos, în lac,
Dormind şi lacul parcă de un veac.

Străbuni, strămoşi din zeci de neamuri,
Copacii au rămas doar trunchiuri între ramuri,
Giganţi în ruină: un trecut,
Morţi în picioare-ntregi, cum au crescut.

Nedesluşită, umbra te-mbie şi te cere.
Singurătate, ceaţă şi tăcere.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accident fatal. Gândul acesta era aproape de nesuportat, dar posibil. Poate nu intenţionase să facă asta. Claire n-ar fi planificat lucrurile aşa. Nici măcar nu se spălase pe cap. S-ar fi pregătit, totul ar fi fost perfect. Ar fi scris un bilet, explicând totul în două sau în cinci moduri. Poate nu voise decât să doarmă... Am râs. Am râs amar ca mătrăguna. Poate că nu fusese decât un accident. Ce nu era un accident. Cine nu era?

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piţigoi

Piţigoi, piţigoi,
Nu mai treci şi pe la noi?
Umbli prin copaci streini
Şi te văd pe la vecini.
Aveam două rândunele
Şi-au plecat din cuib şi ele.
Vă feriţi de prispa mea
Parcă v-am făcut ceva,
Pe cînd eu, mereu, deştept,
Toată noaptea vă aştept,
Toată ziua, toată, vara,
Să v-ascult - ciupind vioara.
Piţigoi, mă simt sortit
Să mă ştiu tot părăsit.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurgul zeilor din Cişmigiu

Bătrînii-şi au cartierul general
Într-un boschet discret, din Cişmigiu...
Acolo joacă şah, pînă tîrziu -
Sub iederi cu parfum sentimental...
Încoronaţi cu părul argintiu -
Par zei olimpici, într-un nimb astral -
Străfulgerînd vr-un rege, or vr-un cal -
Ca la asediul Troiei - cum îl ştiu!
Îi văd din înălţimi cum s-arăped,
Asupra răzleţitelor figuri,
Cu-ncovoiate ghiare de vulturi,
Ca Jupiter, răpind pe Ganimed!
Dau iama prin armatele de lemn!
Distrug cetăţi, sparg mituri - la un semn!

poezie de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul pare identic. Şi ieri, ca azi, la fel ca mâine. Se repetă. Rutină... Ce se schimbă? Doar timpul. Sau nici el. Deşi trece, mereu în aceeaşi direcţie: înainte! Sau doar aşa pare. Nimeni nu-l poate întoarce sau opri. Nimeni nu-l poate înţelege. N-are legi! Nu se supune! El e timpul – eternul duşman şi aliat al tuturor. Nu stă în loc niciodată, chiar dacă uneori aşa pare. Aparenţe înşelătoare. Sau poate nu?...

Cornelia Georgescu în În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!