Ac şi aţă ... ( După o idee de Tudor Arghezi )

Într-o zi de dimineaţă,
Priveam mirat la o aţă;
Îşi băgase coada dracul
Aţa mea vorbea cu acul.
-Vezi că eşti într-o ureche,
Parcă apucat de streche!
Nu coşi bine, nu coşi drept;
Te credeam mai înţelept.
Fii, te rog, atent la tiv!
Cusătura cu motiv
Pare că-i din muşte bete;
Este numai pete, pete.
Tişlaifărul cu ajur
L-ai cusut parcă mahmur...
Fă şi cheutoarea bine!
Se destramă şi nu ţine.
Oi fi tu băţos, ca fierul;
Fă şi tu pe cavalerul
Şi mă trage şi pe mine!
Hai, că nu ţi-o fi ruşine!
Dacă vine muşteriul
Să dăm gata pardesiul.
Avem de-nsăilat o robă;
Asta pentru prima probă.
Croitorul, meşter mare,
Tot învârtind la tipare,
Stă cu ochii şi pe noi...
Haide, fii şi tu vioi!
Coasem haine de tercot.
Ce stai rezemat în cot!?
Lucrăm nădragi de postav.
Nu mai fi aşa trândav!
Hai, să coasem fără preget,
Vezi c-ai înţepat un deget,
Care n-are ca armură,
Degetarul pe măsură!
Ţine drept, precum ţi-am spus!
Te răsuceşti ca un fus...
Vezi c-ai cusut strâmb de tot!
Mâneca e strâmtă-n cot.
-Ia ascultă, dragă aţă,
Ce eşti aşa certăreaţă?!
Taci acum şi ţine-ţi gura,
Că greşesc iar cusătura!
Vezi de nodurile tale,
Că ai fire bicefale!
Vezi că eşti cam puturoasă;
Lungă soro, cât o casă.
După ce că te tot trag
M-oi croii şi c-un toiag
Şi pe mine-ai tăbărât...
Poţi să vorbeşti, n-ai decât,
Că m-ai năucit de cap,
De-mi vine să iau un hap!
Avem de cusut un frac
Şi la pantaloni un crac.
La fustă un surfilat
Şi un buzunar căscat.
Dai mereu din gură, aţă.
Meliţi, parcă eşti o caţă.
Nu vezi, tu mă tragi 'napoi
Cu bucle şi noduri noi.
Răsucită şi cam slabă,
Vezi că tu mă ţii din treabă!
Te-am luat de pe mosor
Cu tine să mă însor.
Te-am luat de pe jurubiţă;
Erai dalbă porumbiţă.
De când te-am luat de nevastă,
Parcă mi-am luat năpastă.
Fost-ai lele cât ai fost,-
Acum nici făsui de post.
Te ţii umbră, cum e scaiul,
Să-mi faci mie amar traiul.
Te car după mine-n cârcă
Şi tu-mi dai acum poruncă.
Vezi că te-ai rupt la mijloc!
Mă ţii şi pe mine-n loc...
Martori la această treabă,
În cutii, un "moş" şi-o "babă",
Nasturi sidefii şi lucii,
Papiote, ca butucii,
Un buton şi o rejansă
Aşteptând cuminţi, o şansă.
Centimetrul răsucit,
Sta pe-o parte tolănit.
Creta de croitorie,
Albă-i, şubredă stafie.
Foarfecele, Cască-n Fălci
Împarte stofa in hălci,
Muşcând ale cretei dungi,
Când mai scurte, când mai lungi.
Un bold bont, cu gămălie,
Adormise în cutie.
Sărman' de el, nu pricepe
De ce vor să se înţepe
Şi ce au de împărţit,
Când aşa le e ursit,
Să coasă doar în tandem
Haine, cât pentr-un harem.
Lângă ele, o tistea
Nici nu se mai sinchisea.
Acele de canafas
Strâmbau, a ifos, din nas.
Croitor ca orişicare
Mă uitam, mare mirare,
Cum un ac şi cu o aţă
Se ceartă de dimineaţă.
Privesc la perna de ace,
Mă închin şi zic, ptiu drace!...

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că te-am luat e a mea vină! (După Atât de fragedă de Mihai Eminescu)

Atât de-abilă şi calină
Şi tot pe-atât de jucăuşă,
Stai cu un ochi înspre slănină
Şi cu al doilea către uşă.

Abia atingi covorul moale
Când zgomote-nfundate-asculţi
Şi veşnic mi te-ncurci în poale,
Iar dacă nu te-alung, exulţi.

Închizi pe jumătate ochii,
Visând cum dai prin şoareci iama
Şi tolănită printre rochii,
Parcă te vezi cum le faci seama.

Poate noroc să ai la noapte,
Când din ungher, după ghiveci,
Să treci îndată şi la fapte,-
Vreo patru şoareci să diseci.

Tu faci noian de boroboaţe,
Iar eu sfârşesc spre-a te ierta.
Când mi te cuibăreşti în braţe,
Nu pot nicicum a te certa.

Iţi văd a ochilor sclipire,
Te simt perfid cum mustăceşti.
Nu mustăci! A ta privire
Mi-arată ce parşivă eşti.

Deodată trece-un gând năpraznic
Prin capul tău, şi-aş da arginţi,
Să ştiu de te şi vezi la praznic
Îndeplinindu-ţi dulci dorinţi.

Că te-am luat e a mea vină
Şi te-aş lua din nou, e cert,
Dar sufletu-mi în piept suspină,
Că-mi strig necazul în deşert.

Tu stai, de juri că eşti icoană
A feciorelnicei Marii,
Fiinţă fără de prihană,
Pe mine nu mă duci, să ştii!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Ţi-am zărit de departe statura, te recunosc dintr-o mie,
Urât şi păros, cu ochi bulbucaţi, cu pete pe piele, duhoare.
Ce tremur m-a luat. Ce inimă mare. Să pic din picioare.
Dar nu te-am privit, să nu vezi că-mi plâng ochii. Si ţie

Nu-ti pasă că sufăr. Nu vrei să-mi simţi trupul, nici sufletul meu.
Frumos mai eşti, Doamne. Ce trist şi -ncruntat
Ce minte bolnavă! Un monstru din tine a creat,
Ca să pot să te uit. Să nu te mai vreau niciodata. Mereu.

Nu se poate. Prin vene si pori ai pătruns, eşti în mine.
In toate eşti tu, flori si soare, în fân şi pe tufa cu mure.
Să mor şi nu-mi pasă. Cu mine te iau. Să traim în pădure,
Sălbatici şi goi, doar cu frunze şi apă. Mi-e bine. Cu tine.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

SMS

Mi-ai scris că nu mă vezi la mall,
Că nu mă vezi la catedrală,
Că fără mine parcu-i gol,
Că nu mă vezi mergând la sală.

Că nu mă vezi la vreun protest,
Că nu mă vezi pe bulevarde,
Că de la est şi pân' la vest
M-ai căutat, şi nu-ţi mai arde...

Din ziua când te-am invitat
În parcul mare, lângă gară,
Regret enorm c-am evitat
Să-ţi spun că locuiesc la ţară.

poezie de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bine, bine... Deci, rămăsesem singur în navă, iar în final, plictisit de atâta singurătate, am decis să ies în oraş, deşi cred că aş fi procedat mult mai bine dacă aş fi rămas în continuare liniştit în navă. Pentru că, ajuns aici, evident, am căutat-o pe Lia, însă la uşa camerei ei se afla deja Sid. Ea l-a întâmpinat zâmbitoare şi l-a invitat să intre. Însă nu au stat mult înăuntru. Iar când au ieşit, ea l-a luat de mână, ba l-a şi sărutat, deşi, e adevărat că numai pe obraz.
Maria: Deci, asta-i tot?! Doar pentru atât eşti tu atât de trist?
Lucian: Păi, ţi se pare puţin?
Maria: Sigur! Cine ştie ce au discutat ei doi în cameră, deci, l-a sărutat pe obraz în semn de recunoştinţă. Şi eu aş fi procedat la fel în locul ei, chiar dacă Nick ar fi fost de faţă în acel moment.
Lucian: Chiar ai fi procedat astfel? Şi?!
Maria: Şi nimic! Nick trebuie să înţeleagă că aşa sunt eu, am o fire năvalnică, deci, nu are motive să fie gelos, iar el este soţul meu; cât despre tine, tu ce motive ai? Să vedem! De moment ce presupun că încă nu i-ai spus nimic Liei...
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic.
Maria: Luci, te bat! Când ai de gând să-i spui?
Lucian: Nu ştiu, blondo...
Maria: Păi, vezi?! Atunci, ce pretenţii mai ai?! Cât despre faptul că ea l-a luat de mână, nu văd nimic rău nici în asta! Şi eu te-am luat pe tine acum, nu de mână, ci de braţ, până am ajuns aici, în părculeţ.
Lucian: Serios?! Chiar m-ai luat pe mine de braţ? Tu?!
Maria: Da, pentru că te opreai după fiecare doi-trei paşi.
Lucian: Ciudat, nu-mi amintesc partea asta!
Maria: Păi, parcă erai în transă...
Lucian: Bine, e posibil să mă fi luat de braţ... Dar vezi, eu m-am plimbat de multe ori cu ea, însă numai o singură dată am luat-o de mână, iar atunci i-am cerut voie. Şi nu cred că Sid a procedat astfel. De fapt, el sigur nu i-a cerut voie, pentru că ea l-a luat pe el de mână!
Maria: Zău, Luci, te legi de orice amănunt, cât de minor ar fi el... Serios, n-ai motive să te porţi astfel!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte curgătoare

Trebuie să te văd, iar –
Nu-mi lipsesc nici visele triste, nici clipele stranii,
Aş porni un foc, pe care să-l vezi de la distanţă,
În care să-mi ard trecutul şi... să-l vezi, pentru ultima oară,
Trebuie să te văd, iar -
m-am îmbătat în mireasma ta de femeie,
hmm....
în alcool, tutun şi nori plini de sunete distorsionate,
hmm - sunt sigur ca ai mai auzit măcar o singură dată
acel sunet
care parcă
îţi imită prezenţa; paşii subtili, piruetele timide,
hmm - nu sunt aici,
nu eu, ci acele momente -
trebuie să te văd, iar
dar cine eşti tu? De fapt, eşti tu, nu prea înţeleg exact ce,
dar eşti tot ce văd acum,
eşti imaginea din vise şi din dorinţele zilei
eşti C şi repet într-un mod consistent asta
în faţa ei, în faţa lui,
în a mea nu este nevoie,
te văd urcând pe-o aripă, şubredă,
- nu mi-am pierdut aripile -
Eşti un dicţionar şi-o oglindă...
Trebuie să te văd, iar, eşti C şi repet într-un mod consistent asta

poezie de Iordan Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica soţiei

Bărbate, iar m-ai supărat,
ce, te prefaci nevinovat?
Când vezi că-n ochi îmi sar scântei
tu mai pretinzi că n-ai idei?
Nu vezi că eşti un tăntălău
şi este vai de capul tău?
Te-ar rupe "câinii" de n-aş fi
să te păzesc în orice zi
că te zgâieşti după femei,
dispari acum din ochii mei!
La "câini" te dau să te sfâşie
dacă mai scrii vreo poezie!
Deşi-ţi dau zilnic peste bot,
te tot holbezi ca un netot,
priveşti cu ochii-ţi imbecili
şi ceri clemenţă prin vecini,
îţi dau "clemenţă" cătinel,
dar pe cocoaşă că eşti chel.
Nici milă, cred, n-o să-mi mai fie
când intri în bucătărie,
îţi pun tigaia să mănânci,
dar treci sub masa, stai pe brânci,
nu clămpăni c-aud vecinii
şi cred că le hrănesc eu câinii,
închide gura când vorbeşti
şi vezi că iară mă stropeşti,
urechile să ţi le-ntorc,
au crescut mari, parcă-s de porc,
iar fălcile s-au îngroşat,
parcă eşti focă, nu bărbat,
mustăţile să ţi le razi,
m-ai enervat destul şi azi,
iar în dizgraţie îmi cazi.
Când am în faţă un malac,
ce, când vorbeşte el, să tac?!
În pod te sui, scara ţi-o iau
şi jos te dai doar când eu vreau,
în beci te bag cu melci culeşi,
lacăt îţi pun să nu mai ieşi!
Să iei poziţia de drepţi
când cu salariul mă aştepţi,
să-mi pui în palmă toţi piştarii,
c-altfel îţi cântă lăutarii
un cântecel de dor şi ducă
pe ultimul drum ce-l apucă
unul ca tine "norocos",
bărbat din fire, dar fălos.
Sunt mamă, tată, soră, frate,
iar noi doi le-am făcut pe toate:
o casă, doi copii, livadă
să aibă lumea ce să vadă,
iar cel ce crede tot ce-am spus,
să râdă, l-am binedispus!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântece excesive

Tu eşti Oana Sîrbu şi eu tocesc noaptea
la matematică şi şah pentru tine.
Tu eşti Daniela Bucur, colega mea de clasă
şi eu sar de la etajul doi, ca să mă vezi sângerînd.

Eu vin din Bukowski,
tu vii din Turgheniev,
şi nu avem nici o şansă,
nici o şansă să ne-ntâlnim.

Când nu eşti lângă mine,
şi nu eşti niciodată,
inima mea e câmpul gol,
presărat cu gunoaie

al primei dimineţi
după Woodstock.

poezie de Dan Sociu din Vino cu mine ştiu exact unde mergem
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugăr: Foarte bine, pleacă, să vezi cât de departe ajungi. Haide, haide. Nu te ţine mult oricum. Stai să vezi cum e în lumea reală şi vii tu înapoi. Eşti un mistic, un prefăcut. O să te întorci într-o săptămână sau poate într-o oră, dar sigur te întorci.

replică din filmul artistic Trandafirul roşu din Cairo, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solie de pace

Din vremea primului bard, pisicile merg pe gard,
Pe când câinii, mai nerozi, umblă cu covrigi în cozi.
Şi ca din senin iscară, cu insulte şi ocară,
Tărăboi şi tevatură, drept la noi în bătătură.
Declarând război pe faţă, sângeros, fără speranţă,
De atunci se ceartă-ntr-una, cât e ziua, cât e luna:
- Vezi-ţi de oasele tale, că îţi curg din gură bale!
Ia păzeşte bătătura, latră cât te ţine gura!
- Bine că eşti tu deşteaptă! Vezi, stăpânul te aşteaptă
Să dai printre şoareci iama, să le faci degrabă seama,
Că s-au cuibărit în şură, rozând tot ce prind în gură,
Iar în pod sau în cămară, zici că e peron de gară!
Te credeam mai înţeleaptă! Torci, când şoarecii aşteaptă
Să mănânce caşcavalul?! Dormi, când pândeşte rivalul?!
- Ce să-ţi spun, mare mirare, stai cu coada-ntre picioare,
Pe când hoţul dă târcoale la ţarcul cu animale.
Stai la soare, cocoloş, tolănit, precum un moş...
- Bine că torci stând pe labe, cot la cot cu alte babe...
- Ştii ceva, vezi-ţi de treabă! Eu-s frumoasă, nu sunt babă!...
- Las' că tu ai început; să dormi cum ţi-ai aşternut!
Altă datorie n-am: din când în când să zic ham,
Aşa că e numai bine, duc războiul meu cu tine.
Tu ce stai mai mult în casă, cu stăpânii la o masă,
Te-aş ruga de-un colţ de pâine!... Astăzi, soro, nu poimâine!...
- Şi mai zici să fiu drăguţă?! Îmi scot gheara din pernuţă
Şi-ţi trag două dungi pe faţă; tu îmi dai mie povaţă?!
- Crezi că dacă stai în pod, tolănită-n fân, comod,
Poţi să verşi venin cu duba?! Las' că ştiu eu care-i buba.
De cum am venit pe lume, ai făcut, la gură, spume
Şi-ai pornit ca la război, să bagi râcă între noi.
- Uite frate, ce să spun; latri-ntr-una ca nebun
Şi te-vârţi în jurul cozii, de râd de tine şi plozii!
- Ia priviţi lume la ea! Are-n coadă-o tinichea,
Agăţată de puştani... Văd că n-ai nici tu mulţi fani...
Să-ţi arăt că-s cavaler, băiat fin, modest, sincer,
Vin cu-o solie de pace, deşi gura nu-ţi mai tace.
- Pace zici, între noi doi?! Eu ţi-am declarat război.
Cât vom trăi pe pământ, eu am ultimul cuvânt!
Eu, femeie, cu măsura, să îmi ţin închisă gura?!
Să miaun, să mă prefac, asta îmi ceri tu să fac?!
- Bine soro, fă cum vrei, dar solia-i cu temei!
N-o fi prea meşteşugită, dar oferta e cinstită.
Ca sa nu mai fie sfadă toată ziua în ogradă,
Ţine-ţi pernuţa cu ace şi-om trăi în bună pace!
Şi-apoi ce mai tura-vura, am să-mi mai ţin şi eu gura,
Respectând întocmai pactul, promit să nu-mi mai pierd tactul!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măritiş pe furiş

Îi venise rândul fetii,-n rândul lumii să mărite,
Dar găsişi atâta grabă?! Nu vrea fata... Doamne sfinte!
- Vezi, fă, tu, că eşti femeie, care-i e nemulţumirea,
Că de nu ne ştie satul, fir-ar ei să-i fie firea!
- Mâine, îţi promit bărbate, că deschis am să-i vorbesc,
Numai lasă-mă la noapte rostul bun să-l ticluiesc!
Iaca, vine dimineaţa...
- Fă Ileano, vino-ncoa!
- Ce e bre, atâta grabă?! Ia zi, s-a-ntâmplat ceva?!
- Maică, ştii, vorbeşte satul... Taf-tu este mâniat...
Eşti frumoasă, eşti deşteaptă, numai nu te-ai măritat.
Spune tu măicuţei tale, care-i baiul, draga mea?!
- Iaca-ţi spun maicuţă bună, însă nu te mânia!
- D-apoi ce o fi să fie, zise mama.
- S-a făcut! Ştii tu mamă, cum că fata nu-ţi mai e ca la-nceput?!
- De, tu ai crescut copilă!
- Nu mai sunt nici fată mare! Vezi?!
Aici îmi este hiba.
Zise mama: Ai răbdare! Mergem şi tocmim feciorul
Nu-i aşa de negru dracu!
Oala ta, fetiţa mamei, are-n lume şi capacul.
........................................................................................
Şi veni şi ziua nunţii. Toate-au fost la locul lor,
Patul pregătit prea bine, pentru noaptea mirilor.
- Draga mea, îi zise mama, mergi degrabă, ia dovleacul,
Şi-adânceşte-te în pături prima, altfel dai de dracu!
.........................................................................................
Multă trudă, bietul mire, urgisit şi transpirat,
Cât fumă doar o ţigară, apoi se întoarse-n pat.
Ce să vezi în astă vreme?! Fata puse jos dovleacul
Şi când mirele se-ntoarse, făcu gaură şi sacul.
Bucuros nevoie mare că aleasa-i domnişoară,
Când văzu dovleacul, parcă şi-aminti că-i burta goală.
Făcu poftă de mâncare şi mâncă dovleacul tot
Fiindcă dup-atâta muncă, foame îi era, socot.
Nu fu bine dimineaţă, că la mă-sa vine fata:
- Ce mă fac mămică?! Moare! A mâncat dovleacul, gata...
- Taci că n-are nici pe dracu, (cum o spune toţi românii)
De acum, fetiţa mami, eşti şi tu în rândul lumii!
Taf-tu a mâncat un mar şi ar mai fi vrut vreo zece,
Când o fi să se trezească, o să vezi tu că îi trece!
Iaca! Să vorbească lumea! Nu mai eşti în gura lor,
Eşti femeie măritată, zică de-astăzi câte vor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii!

Ce rost are să mai stau?
De ce am venit? Când plec acum!
Eu n-am venit ca să te iau!
Ci să vorbim, dar nu oricum!

Împreună, de ce am fost?
Pentru o scurtă despărţire!
Să-mi zici, acum, că n-are rost?
Dar pentru mine, nu-i o ştire!

Este normal s-alegi ce vrei!
Dar poţi alege înţelept!
E ca şi vinul când îl bei
Nu poţi sta niciodată drept!

Să treci dincolo de aparenţe!
Şi să alegi doar ce e bine!
Mereu să ai aprinse torţe!
Să vezi pe cel de lângă tine!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să negi sau să închizi ochii în faţa defectelor tale nu le va face să dispară. Doar struţul crede că dacă bagă capul în nisip nimeni nu îl vede. Acest concept ne spune că trăsăturile care ne provoacă o reacţie negativă atunci când le vedem la alţii, le avem într-o formă mai directă sau subtilă, în noi. Merită să gândeşti aşa doar prin prisma faptului că ajungi să îţi pui întrebări legate de tine atunci când te enervează trăsăturile altor persoane. Este amuzant să vezi un om care îl ceartă pe altul pentru că e leneş şi nu face nimic cu viaţa lui doar ca să te uiţi mai atent la viaţa celui care ceartă şi să vezi că şi el este într-o perioadă "nu foarte productivă" a vieţii lui. Şi-a recunoscut propria lene şi îl ceartă pe celălalt pentru că este MULT mai simplu să vezi la altul ce ai în tine decât să te priveşti pe tine. De aici vorba românească, "în loc să vezi paiul din ochiul altuia, mai bine să vezi bârna din ochiul tău." Ce facem de fapt, atunci când îi certăm pe alţii? de obicei ne certăm propriile trăsături pe care nu ni le recunoaştem.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Cât despre tine, acum, doar din cauza faptului că mâine e ziua mamei tale treci prin această perioadă "delicată", eşti atât de nesuferit şi ai aceste toane?
Lucian: Exact. Din această cauză.
Lia: Ca să vezi; băieţelul mamei cel răsfăţat...
Lucian: Lia, te rog! Ţi-am mai zis, nu mă lua peste picior! Nu-mi place.
Lia: Nici n-o făceam, Luci. Deci, te înţeleg. Dar parcă spuneai că asta-i doar una dintre problemele cu care te confrunţi acum. Iar cealaltă? Sau celelalte, dacă ar fi mai multe...
Lucian: Despre acelea, prefer să nu discut, momentan!
Lia: Ah, preferi să nu... Atunci, te las singur. Dar încă nu m-ai lămurit asupra unui aspect. Şi anume, când vei veni la întâlnirile noastre obişnuite?
Lucian: Păi, sincer, nu ştiu. Mai bine nu mă întreba.
Lia: Atunci, nu te voi întreba.
Lucian: Lia, mă bucur că ai venit! Prezenţa ta mi-a făcut bine. Serios! Mulţumesc. Şi te rog, păstrează brăţara, nu mai încerca să mi-o înapoiezi altădată!
Lia: Bine. După cum vezi, o păstrez totuşi. La urma urmei, am primit-o de la... adevăratul Moş Crăciun, nu de la tine.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce faci?! Lia, te rog, explică-mi, ce înseamnă asta?!
Lia: Luci, răule... Vezi ce mi-ai făcut?! E numai vina ta... Uite în ce hal am ajuns, din cauza ta! N-aş fi crezut niciodată că eu... Că mie mi se va putea întâmpla aşa ceva...
Lucian: Nu înţeleg... Ce vrei să spui?!
Lia: Nu înţelegi?! Te prefaci doar că nu înţelegi. Hai să-ţi explic, totuşi, domnule comandant... M-ai învăţat cu prezenţa ta în viaţa mea, te-ai amestecat mereu, m-ai învăţat cu îmbrăţişările tale, cu săruturile tale, iar de la un timp, mă laşi să-mi fie dor de tine, nu mă cauţi deloc, nici măcar nu-mi vorbeşti, de parcă brusc n-aş mai exista pentru tine; mă ignori complet... M-ai lăsat singură şi chiar nu ştiu de ce. Nu înţeleg... Ce s-a întâmplat, de fapt, Luci? Ce se petrece cu mine? Cu tine? Cu noi?
Lucian: Singură, Lia?! Credeam că eşti împreună cu Sid, cu el te-am lăsat, nu singură! Şi... Nu ştiu ce se petrece cu tine, dar nu mă acuza pe mine! Nu eu sunt vinovat de starea ta!
Lia: Cu Sid?! Ce tot vorbeşti, Luci?! Spui numai prostii!
Lucian: Prostii, eu?! Prea bine! Hai atunci să uităm de Sid, să pretindem că n-ar exista! Deci, fără a-l amesteca pe el în ecuaţie, să vedem... Te întreb, pentru a nu ştiu câta oară, Lia, eşti dispusă să-mi accepţi prietenia? Vrei să fii prietena mea?
Lia: Ah, asta... Nu!
Lucian: Nu?! Şi atunci, cu sau fără Sid, cum ai vrea să meargă bine, între noi?! Dacă mereu mă respingi, mă îndepărtezi cu refuzurile tale repetate?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea

De la unde-ai fost odată
Pân' la unde vrei s-ajungi,
Dai din coate, ochii roată,
Depărtarea s-o alungi.

Te agiţi ca într-o mare
Ce te-ntâmpină c-un val,
Uneori, mai fără sare,
Alteori, catastrofal.

Şi nu vezi că-i doar o mare,
Nu vezi nici că-i doar un val,
Te forţezi să-ţi faci cărare
Către un... ceva final.

Când ajungi, priveşti în urmă,
Dar ţi-e foarte greu să vezi
Căci, în spate, anii, turmă,
Te aşteaptă să te-aşezi

Şi se ţin de tine... aţă,
Nu ai loc spre unde-ai fost,
Şi-ţi dai seama că o viaţă
Ai trăit-o... fără rost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deznădejde

Deznădejde
în aer pluteşte.
Ca ceaţa de dimineaţă...
tăcută, umedă şi rece.
În mlaştină nu poţi înota.
De eşti cu cineva,
te urci pe el
şi îl omori.
Să te salvezi.
Vezi???
Cât de mârşavă
e-a omului
fire.
Fără picătură de
iubire,
bunătate,
înţelegere....
Sunt toate ferecate
în a răului cetate.
Te-ai lăsa, TU!, muşcat de şarpe?
Să-ţi salvezi al tău aproape...?
În agonia morţii să nu vezi cum se zbate!!
Cineva, zici, de sus trage sorţii!
Cine?? Cum?? Când?? Crezi??
Hmmm...
De-ai putea să vezi!
Eşti singurul vinovat
De mlaştina în care
s-a-necat!

poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi cine eşti

E mai uşor să minţi decât să spui adevărul
E mai uşor să omori o muscă decât să o eliberezi
E mai uşor să critici pe altcineva
Decât să vezi cine eşti tu
E mai uşor să oftezi şi să fii ca
ceilalţi
Care stau şi te pun la zid
când tu dai tot ce poţi mai bun
Este mai uşor să vezi cărţile
de pe raft
Decât să vezi cine eşti tu
Este mai uşor să răneşti pe cineva şi
să-i faci să plângă
Decât este să le ştergi lacrimile
M-am săturat să mă prostesc cu minciunile oamenilor
Prefer să găsesc pe cineva deschis
Este mai uşor să spui că nu vrei decât să simţi că poţi
Este mai uşor să-ţi târâi picioarele decât să fii bărbat
Este mai uşor să contempli averea altcuiva
Decât să vezi cine eşti tu

cântec interpretat de George Harrison
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruptură definitivă

Tu plângi când te gândeşti la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Uşor m-ai dat de lângă tine,
Şi asta nu ţi-o pot ierta.

Eram micuţă când m-ai dat,
Aşa credeai că este bine,
Anii au trecut, tu m-ai uitat,
Cum şi eu te-am uitat pe tine.

Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu
Iar locul tău s-a ocupat.

Am aşteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg.
Tu pentru mine ai murit.

Să te strig mamă n-aş putea.
Nu meriţi o aşa onoare,
În suflet nu te pot ierta,
Păcatul tău a fost prea mare.

Nu simt nevoia să te văd
Şi nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd
Doar uneori, şi cred că-i bine.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog conjugal (după "nunta de argint")

Oarbă, surdă şi beteagă,
Fost-am eu când te-am luat!
Ce te superi? Nu vezi, dragă,
Câte boli ţi-am vindecat!

epigramă de Vasile Vorobeţ din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici vârstele nu vin treptat. Deodată îl vezi pe cel de lângă tine bătrân şi nu ştii când s-a întâmplat. Tot aşa, te trezeşti într-o dimineaţă şi vezi că e primăvară. Te uiţi şi deodată vezi că lămâiul e înflorit. Îl miroşi, apoi te uiţi cum se aşază seara ciorile venite de la bulgari fix în copacul din faţa casei, cum se numără între ele, înainte să se împrăştie la culcare. Sau vezi porumbeii sălbatici cum îşi fac cuib şi aleg doar lemnişoarele de tei.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!