
Spuneai ceva?
Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare.
Șoptisei, poate, o-ntrebare,
Sau, poate, un răspuns.
Dar glasul nostru nu era ascuns?
Poate zăream o șoaptă în pleoapa tremurată.
A fost atunci? Acum e altădată?
Și tu și eu tăcusem parcă de ani întregi
Știind că nu-nțelegem ce-ncepi să înțelegi.
Zadarnica paradă a tâlcurilor scrise,
În jocul de-a sfiala, amuțise.
Nu vream să știm ce suntem, ce am fi fost sau cine.
Tu mă numiseși "Ție", eu te numisem "Tine".
Să te cunosc? Să mă cunoști?
Stam unul lângă altul ca plopii mari - și proști.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cunoaștere, citate de Tudor Arghezi despre cunoaștere, poezii despre prostie, citate de Tudor Arghezi despre prostie, poezii despre jocuri sau citate de Tudor Arghezi despre jocuri
Citate similare

Spuneai ceva?
Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare.
Șoptisei, poate, o-ntrebare,
Sau, poate, un răspuns.
Dar glasul nostru nu era ascuns?
Poate zăream o șoaptă în pleoapa tremurată.
A fost atunci? Acum e altădată?
Și tu și eu tăcusem parcă de ani întregi
Știind că nu-nțelegem ce-ncepi să înțelegi.
Zadarnica paradă a tâlcurilor scrise,
În jocul de-a sfiala, amuțise.
Nu vream să știm ce suntem, ce am fi fost sau cine.
Tu mă numiseși "Ție", eu te numisem "Tine".
Să te cunosc? Să mă cunoști?
Stam unul lângă altul ca plopii mari - și proști.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Poeme noi (1963)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am auzit iubite ceva, sau mi se pare?!
Am auzit iubite ceva, sau mi se pare?!
Parcă mi-ai pus sfielnic, șoptit, o întrebare,
Sau era o-ncercare de jinduit răspuns,
Ce-o vreme-ntre cuvinte nespuse s-a ascuns?!
Mi-a fost doar mie dată plăcerea să ascult,
Cum răscolea aievea al inimii tumult?!
Rostirea tăinuită este adevărată,
Sau dulcea miere-a gurii, în tihnă mă îmbată?!
Ne-am întâlnit acuma, sau poate și-altădată,
Te-ntreb, zărind lumina, sub pleoapa-ți tremurată?!
Și-am înteles menirea unor nescrise legi,
Ce-n lunga pribegire rămasu-ne-au întregi.
Am dăltuit o treaptă în amintirea vie,
Din focul pasiunii și roua din câmpie.
Și în amiaza vieții, noi clipe de extaz,
Mai pun o sărutare, pe-al inimii obraz.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre rouă
- poezii despre plăcere
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre legi
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Orchid dust
te vei întoarce într-o bună zi
acolo unde lumina nu așterne umbre
peste mesajele scrise pe ziduri
care nu mai există acum,
totul va părea la fel ca în prima zi:
golful, vapoarele, norii,
poate că mă vei chema
și eu voi veni
poate
vom alerga unul spre celălalt tineri
spre o lume aflată pe moarte,
doar noi o vom vedea la fel ca altădată,
vom îmbătrâni cu fiecare pas
fără să știm că timpul ne-a transformat
în statuete atât de fragile
încăt orice atingere
ne va fi mortală
nu privi înapoi,
în urma noastră se prăbușesc vise
în zgomot de pleoape,
îți spun să taci și mă privești nedumerit,
nu înțelegi că suntem damnați,
că timpul ne-a ars mocnit în trupuri amintirile
și înăuntrul nostru plutește o cenușă nesfârșită,
cea mai mică șoaptă
ne va spulbera în cele patru vânturi
nu mă atinge dacă vrei să exist
orhidee uscată într-o carte
despre care nimeni nu-și amintește nimic,
cui îi va mai pasa mâine
de ceea ce a fost
sau nu
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre existență
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre orhidee
Nu poate fi
Privesc în urma mea și tac,
știu că sunt lucruri ce nu-mi plac,
și totuși încă mai privesc,
La ce-am iubit, la ce iubesc,
și poate pare nefiresc,
și poate pare nebunesc,
Dar chiar și astăzi te doresc,
Pe tine.
Cum pot iubi așa ceva?
Nici eu nu știu, nu întreba...
Ci caută să înțelegi,
Și mai cu seamă să dezlegi
Aceste vorbe zise legi,
Din care una s-o alegi,
S-o potrivești, apoi să mergi,
Și lacrima pe loc s-o ștergi,
Căci amintirea ce-o alerg,
Nu poate fi cu mine,
Iar amintirea ce-o alergi,
Nu poate fi
Cu tine.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Vlad Bălan despre iubire, poezii despre prezent, citate de Vlad Bălan despre prezent, citate de Vlad Bălan despre legi, poezii despre dorințe, citate de Vlad Bălan despre dorințe, poezii despre amintiri sau citate de Vlad Bălan despre amintiri
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți sau poezii despre religie

De-a v-ați ascuns
Dragii mei, o să mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu știu când o sa fie asta, tată,
Dar, hotărât, o să ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.
E un joc viclean de bătrâni
Cu copii, ca voi, cu fetițe ca tine,
Joc de slugi și joc de stăpâni,
Joc de păsări, de flori, de câni,
Și fiecare îl joacă bine.
Ne vom iubi, negreșit, mereu
Strânși bucuroși la masă,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rămâne greu,
Mâna stângace, ochiul sleit, limba scămoasă.
Jocul începe încet, ca un vânt,
Eu o să râd și o să tac,
O să mă culc la pământ.
O să stau fară cuvânt,
De pildă, lângă copac.
E jocul sfintelor Scripturi.
Așa s-a jucat și Domnul nostru Isus Hristos
Și alții, prinși de friguri și de călduri,
Care din câteva sfinte tremurături
Au ispravit jocul, frumos.
Voi să nu vă mâhniți tare
Când mă vor lua și duce departe
Și-mi vor face un fel de înmormântare
În lutul afânat sau tare.
Așa e jocul, începe cu moarte.
Știind că și Lazăr a-nviat
Voi să nu vă mâhniți, s-așteptați,
Ca și cum nu s-a întâmplat
Nimic prea nou și prea ciudat.
Acolo, voi gândi la jocul nostru, printre frați.
Tata s-a îngrijit de voi,
V-a lăsat vite, hambare,
Pășune, bordeie și oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Și pentru mâncare.
Toți vor învia, toți se vor întoarce
Într-o zi acasă, la copii,
La nevasta, care plange și toarce,
La văcuțe, la mioare,
Ca oamenii gospodari și vii.
Voi creșteți, dragii mei, sănătoși,
Voinici, zglobii, cu voie bună,
Cum am apucat din moși-strămoși.
Deocamdată, feții mei frumoși,
O să lipsească tata vreo lună.
Apoi, o să fie o întârziere,
Și alta, și pe urmă alta.
Tata nu o să mai aibă putere
Să vie pe jos, în timpul cât se cere,
Din lumea ceealaltă.
Și, voi ați crescut mari,
V-ați căpătuit,
V-ați făcut cărturari,
Mama-mpletește ciorapi și pieptari,
Și tata nu a mai venit...
Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Așa este jocul.
Îl joci în doi, în trei,
Îl joci în câte, câți vrei.
Arde-l-ar focul.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre tată, poezii despre frumusețe, poezii despre creștere, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre tristețe

Rodul întâmplării
poate crea condiții ideale pentru calcule exacte
așa că joaca de-a baba oarba
combinată furios cu bâza
ar putea da un lapte gros
pe o spirală cu rotire spre nicodată știut
care va să zică big bangul ăsta
o fi fost un embrion în dividere de univers
sau cum i-or spune istoricii atimpului
iar dacă la început totul era fierbinte
și parcă din ce în ce mai nerăbdător
poate din cauza iubirii
poate din cine știe care nebunie
acum sentimentul s-a lăbărțat cumva
precum o gălușcă nereușită
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre nebunie, poezii despre lactate, poezii despre istorie, poezii despre idealuri, poezii despre furie sau poezii despre calcule
Încet, încet te uit... dar nu, nu pot
Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipsește,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...
Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înțeles... dar fără tine...
Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
și nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost și tu...
Eu acum,
nici nu mai doresc să te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferință, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...
Nu a fost vina ta
că tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu-mă prost.
Cum de altfel și eram... orbit în iubire...
Acum eu vreau
să mă înțelegi... și să accepți,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
știind că am reușit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtășite...
Nici nu exult la gândul,
că acum ai început să mă iubești.
Dar numai eu știu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...
Îți urez și ție baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
și vom încerca,
să trece nepăsători unul pe lângă celălalt...
Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în brațe la altul...
sudați în nemurirea dragostei
... dintre noi...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre urări sau poezii despre suferință
Contează acum
Te iubesc de ieri și te-am iubit și-n noapte
Astăzi nu mai știu, sau, cine știe.. poate
Mai lasă-mă puțin, lasă-mă pe-o parte
În patul tău comod, să te țin în brațe
Ți-s ochii fără fund, au lumina verde
N-au nici un val ascuns, valul de-a te pierde
Știm amândoi ce-a fost, prin razelele plăpânde
Luna cu ele-n jos, le-a lăsat oriunde
Lasă-mă, te rog, sub pătura lânoasă,
Mai inspir din noi și te mai simt pufoasă
Miroase părul tău, ca iarba lățoasă
Acum din nou îmi ești, pofta cea trupească
Te iubesc de ieri, poate și azi și mâine
Nu-mi cere să jur, să te iubesc poimâine
Contează ce-i acum, orele cu tine
Hai! Întinde-te!.. lipește-te de mine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre păr sau poezii despre poftă
Poate că acum stai și muncești, iar prietenii tăi se distrează. Poate că îți "pierzi" timpul liber cu nasul în cărți învățând lucruri noi, iar alții sunt pe terasă. Poate că faci sacrificii neînțelese de unii pentru a evolua, iar ceilalți râd de tine. Poate că te-ai îndepărtat de vechiul anturaj pentru că ți-ai dat seama că în preajma lor nu ai posibilitatea de a da tot ce e mai bun din tine, iar ei te arată cu degetul. Poate că tu te zbați pentru ceva mai bun în viitorul tău, iar ei te batjocoresc. Poate că nu mai ai aceleași idei ca și ei și pentru asta te marginalizează. Poate că în viitor ei vor munci pe brânci pentru siguranța zilei de mâine, iar tu vei zâmbi, bucurându-te de roadele acelei perioade când ai fost atât de criticat și îndepărtat.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre timp, citate despre muncă, citate despre zâmbet, citate despre timpul liber, citate despre siguranță, citate despre sacrificiu, citate despre prietenie sau citate despre posibilitate

Prin urmare, cred că energia e pe fond genetic. Și ca să nu mai spun că energia mea provine din muncă: îmi place ce fac, iubesc ce fac - cum să nu mă umplu de energie și de bună dispoziție? Nu pot spune că mai lucrez pentru bani... Poate când eram mai tânără, mă interesa și aspectul acesta. Acum, tot ceea ce mă intereseaza este să vadă generația asta că noi toți n-am fost niște proști, că am fost buni, am muncit serios și poate că asta o să ajute cu ceva...
citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre energie, citate despre tinerețe, citate despre prostie, citate despre iubire, citate despre genetică, citate despre bani sau citate despre ajutor

Se poate glumi?
Da și nu.
Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoși.
Nu se poate - cu oameni bolnavi.
Se poate - cu oameni veseli și bine dispuși.
Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniți.
Se poate - cu oameni de spirit.
Nu se poate - cu oameni proști.
Se poate - cu literați și artiști.
Nu se poate - cu gloabe literare și artistice.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ica Ungureanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă, poezii despre umor, poezii despre sănătate, poezii despre literatură, poezii despre inteligență, poezii despre cai sau poezii despre boală

... Aș vrea, de s-ar putea....
Am fost aproape de Rai, cu tine de mine aproape
Cu al tău grai desprins din Rai
Erai zâna ce-mi spuneai șoapte in noapte
Acum ești prea departe și nu ai parte de cele ce le sperai
Voi înțelege cândva, atunci când voi putea
Că cele întâmplate, mi-au fost date spre a fi învățate
Din baza mea de date te voi șterge și nu aș vrea, pe tine, cu numele, iubita mea
Dar asta este dorința ta, ce o voi respecta mai presus dintre toate
Se prea poate, că intr-o noapte să mă strigi în șoapte
Dar eu voi da întâietate la a mea viață
Căci din cele prezentate, nu mai aud a ta inimă cum bate
Departe poate în altă viață, ne vom întâlni poate în piață
Să fac la toate față nu am cum, că nu sunt paiață
Al meu suflet fierbinte îl pun la gheață
Fetiță minunată ce mi-ai dat cândva speranță
M-ai învățat ceva, să nu mai îmi pun sentimentele pe față
A fost aievea doar un vis
Multe atunci s-au zis
La un sărut aprins
Să tremuri nu ți-am interzis
Doresc să trăiesc și eu firesc
Omenesc voi să vorbesc
Și din tot ce făptuiesc
Nu voi să greșesc
Trecutul e o poveste ce-mi dă de veste
Că prezentul se trăiește. la fiecare așa cum este
Și voi ca în viitorul ce mi se pregătește
Una că tine dacă mai este.
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre suflet sau poezii despre reîncarnare

Răstignire
Am strigat oamenilor, "Voi fi crucificat!"
Și ei au spus, "De ce trebuie să fie sângele tău pe capul nostru?"
Și eu am răspuns, "Dacă nu crucificând pe cei altfel decât voi,
Cum veți putea fi ridicați în slavă?"
Și ei m-au ascultat, iar eu am fost răstignit.
Și răstignirea mi-a adus pacea.
Iar când atârnam spânzurat între cer și pământ
Ei au ridicat privirile ca să mă poată vedea
Și-au cunoscut slava pentru întâia oară, pentru că până atunci
Privirile lor nu se mai înălțaseră spre cer niciodată.
Dar, cum stăteau privindu-mă, unul a strigat,
"Ce anume încerci să salvezi?"
Iar altul, "Pentru care cauză te sacrifici pe tine însuți?"
Al treilea a spus,
"Crezi că plătind acest preț vei căpăta gloria-n această lume?"
Apoi al patrulea a spus, " Priviți-l, zâmbește!
Poate fi iertată o astfel de suferință?"
Le-am răspuns tuturor spunând:
"Amintiți-vă doar c-am surâs.
Eu nu salvez nu sacrific nici nu caut gloria;
Și n-am nimic de iertat.
Mi-a fost sete și v-am rugat să-mi dați să beau sângele meu,
Căci ce-mi poate stinge setea, dacă nu propriul meu sânge?
Am fost inocent și v-am folosit rănile pentru a vă vorbi.
Am fost încarcerat în zilele și-n nopțile voastre
Și-am căutat o ușă deschisă spre zile și nopți mai mari.
Și-acum mă duc
Așa cum s-au dus și ceilalți răstigniți înaintea mea.
Și să nu credeți că am obosit după atâtea și atâtea crucificări.
Noi trebuie să fim răstigniți de oameni tot mai mari și mai mari,
Între pământuri și ceruri tot mai mari și mai mari."
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sânge, poezii despre salvare, poezii despre sacrificiu, poezii despre noapte, poezii despre iertare, poezii despre crucificare sau poezii despre zâmbet
Scaunele
Și atunci am observat încă o dată
scaunul de pe plajă, părăsit sub acele ploii
de vreun chelner sau vreun olog;
aseară parcă urla ca un câine spre valuri
împotrivindu-se cu toate picioarele,
parc-ar fi fost scheletul unei femei
devorate de pești, fără degete, fără cap,
ori poate cineva anume-l pusese
ca marea să se așeze pentru o clipă pe țărm...
Și atunci am zărit scaunul celălalt
cuibărit ca un prunc între brațele
părăsitului; un scaun la sânul
unui alt scaun, cine l-o fi adus, cine l-o
fi mânat? Pe pielea lor picături mari,
sărate ca niște lacrimi gri-
poate fulgerul, poate frigul, da poate fri...
poezie de Dumitru Țiganiuc din Ecranul de iarbă (1986)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre plajă, poezii despre picioare, poezii despre pești, poezii despre femei, poezii despre degete, poezii despre câini, poezii despre copilărie sau poezii despre bebeluși
Andie: M-am culcat cu un alt băiat acum șase luni! Știam că nu era bine când am făcut asta. Tot încerc să-ți spun asta și să te fac să înțelegi. De câte ori trebuie să-ți spun asta?
Pacey: Andie, dacă ai vrut să te culci cu el, dacă doar pentru o secundă ai vrut asta, atunci poate că nu a fost o greșeală.
Andie: A fost...
Pacey: Poate. Poate că a fost doar modul prin care inima ta îți spunea că eu nu sunt persoana potrivită pentru tine. Pentru că asta îmi spune inima mea acum... că nu ești persoana potrivită pentru mine.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre secunde, citate despre inimă sau citate despre greșeli

Pare ilogic, dar se poate să pierzi ceva și înainte de-a avea acel ceva.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre absurd
Nimeni nu știe când va muri. Nimeni. Omul, când se uită înainte, i se pare că viața lui va fi lungă. Și de asemenea i se pare că viața e ceva, că viața e mult, că viața e totul. Poate să fie așa, și poate să fie și altfel. Pentru că, atunci când omul se uită în urmă, i se pare că viața a fost puțină, dacă nu chiar nimic.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Zaharia Stancu despre viață, citate despre moarte sau citate de Zaharia Stancu despre moarte
Adam: Poate nu mă pricep la lucrurile astea, dar... ne-am sărutat. Nu e ca și cum aș fi sărutat multe fete. Poate doar una.
Joan Girardi: Mda.
Adam: Poate a însemnat ceva pentru mine.
Joan Girardi: Poate și pentru mine a însemnat ceva.
Adam: Eu nu... nu știu cum să mă comport acum.
Joan Girardi (chicotește): Nici eu.
Adam: Poate e cum a spus tipul ăla de la campania antidroguri. Dragostea romantică e ca o boală mintală. Apare pur și simplu. Ce să-i faci?
Joan Girardi: Poate că nu suntem încă pregătiți.
replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărut, citate despre romantism, citate despre medicină, citate despre boală sau citate despre Adam

Deșertăciune
Toată ziua, toată noaptea treaz,
Cine-mi spune de o viață-ntreagă
Să fiu gata pentru care ceas
Când o taină poate se dezleagă?
Taina celor taine fără număr,
Înnădite și încrucișate
Între creștet, inimă și umăr,
Jugul, hamul meu de rob și frate.
Traista-i gata, cârja-i în pridvor,
Drumul o să fie lung pe lună,
Drumul de un om și un picior
Strâmt și-ngust cu ceața dimpreună.
Stau la pândă-n bălți și împrejur,
Clopot, voce, tunet să mă strige,
Țipăt rău sau șoaptă să murmur,
Ce voi zice, nu știu, ce voi zice?
Și mi-e spaimă de ceva urât,
De o fiară, de un ceas pe care
Îl așteaptă sufletul atât,
Lângă viață, lângă închisoare.
Cine strigă? Nimeni n-a strigat?
Cucuvaia, greierul, tâlharul?
Voi fi fost chemat și-apoi uitat?
Bate timpul, trece minutarul.
Netrăită viața s-a sfiit
Și-am trăit-o însutit.
poezie celebră de Tudor Arghezi (1959)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre spaimă sau poezii despre numere