Maria Elena Chindea

Credendo vides

cu un piron furat din praful Golgotei
în aripă ni se bate ordonanță în pietrele cerului
sub nici o formă și speță
să nu ne zidim trupul

precum Socrate
noi tocăm între dinți semințele zborului
scuipând sudalme cu pumnii strânși izbim o pleoapă de plumb
într-o horă de șchiopi ne prinde destinul și nu ne dă drumul
dacă voluntari în morga luminii cu piepturi deschise
bisturiului nu-i vom săruta tăișul

nu vom putea renega fără tribut sângeros această noapte
atât de greu așezată pe umerii tuturor

o armată de îngeri s-ar putea Rubiconul decimați
să ne treacă
între oase și carne
sufletul va bătea pene de aștri
cu mirare ne vom spăla pe față cu aproapele nostru
fără spaime și rubine de ură încastrate
în falsa coroană
și sceptru
conștienți că doar în palma goală nici un virus nu va avea putere
cu fire de-abis să ne coasă

ce spumă acidulată înroșește buza lipită de cupa Graalului
și ce sete profetică nu lasă geana să cadă
până când
mântuiți prin iertare
din stigmate ne vom prelinge smeriți

pașaport înnoit
unor vremuri și zaruri mai bune

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Și... nimic nu poate fi

Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.

Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.

Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.

Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.

Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!

Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.

Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!

Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!

La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?

Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.

Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tatăl nostru

nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi

nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis

nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos

stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin

că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet

va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...

poezie de (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Maria Elena Chindea

Golit de secunde șoimul înclină albastrul

(sub omoplați golgotă incandescentă)


să nu-mi uit linia vieții din palme
extrag holograme despre învârtirea șarpelui în jurul grădinii
eva tolănită pe limba lui despicată ar fi trufandaua
universului nostru de mucava plata arginților trupul ce ne-a rămas între dinți după
iluzia e vampirul din sânge
orb ca o groapă a marianelor descos vederea de forme
paradisul cu orice preț se deschide și se închide peste degetele noastre amputate
brațele se îneacă în mâlul omniprezent
pașii care-și măsoară adâncul dau mărului o rotire stranie

din măduva oaselor icoanele viului schimbător dezgroapă trupul meu de
cuvinte acvatice

gheizerele ochiului periculos mă-mpresoară
buza pe care lumea se prelinge dulceag ca otrava
viii și morții își schimbă măștile într-un carnaval al luminii se joacă la zar
puterea de-a fi fără umbră
unde eu și tu roși de vânturi odihnim tăcerea
și golul culorii

molie plină de stele strâng sub corset de ruguri semințele viului
și râd

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.

poezie de
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Any Drăgoianu

E atât de frig

că m-aș putea ascunde
între palmele tale
fără să știu câte zile au trecut
și câte nopți am strigat
să mă arunci
până la marginea lumii
ca pe un adevăr
de care te împiedici mereu

și până la urmă
până la urmă
eu m-aș vindeca de tine
și toată nebunia asta trăită
ar rămâne îngropată adânc
în sufletul meu
în sufletul tău
nu-i așa
spune tu
nu-i așa
că m-aș putea ascunde
între palmele tale
fără să-mi rostești numele
doar să mă guști
și să-ți placă
nu-i așa
spune tu
nu-i așa

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți

Dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți
poți urma dâra de spumă sângerie
prin gura de scurgere și canalul colector
până în ocean
unde s-ar pierde
într-atât încât nimeni nu-și va seama
că cineva undeva cândva
a sângerat
și te întrebi dacă tu vei mai fi atunci
și cum ar fi dacă oceanele
ar strânge spuma din toate băile lumii
iar valurile ar purta-o pe țărmuri
și-n sus pe fluvii și râuri până la izvoare
astfel încât copiii din Uganda sau Etiopia
ar putea avea o spuma party a lor
dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți
și cu fiecare dâră de spumă sângerie
te simți tot mai mult mort și mai puțin viu
s-ar putea să te îndrepți spre probleme mult mai grave.

poezie de
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.

poezie de (august 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Dragostea nu-i totul

Dragostea nu-i totul: nu-i carne și nici măcar nu-i băutură,
Nici siestă nu-i, nu-i nici țiglă care să te apere de ploaie;
Și nici buștean nu-i, de care să te-agați să scapi de viitură,
Când coborând cu el, când cu el urcând pe creastă de puhoaie;
Dragostea nu poate împinge aerul într-un plămân bolnav,
Nici curăța sângele, nici vindeca fractura unor coaste
Și, totuși, mii de oameni i-ar dărui lui Satan sufletul sclav
Pe loc, în schimbul unei infime promisiuni de dragoste.
S-ar putea ca-un ultim ceas de cumpănă, nevoilor datoare,
Țintuită la pământ de dureri sau țipând după-ajutoare,
Sau poate fiindcă nu văd o altă ieșire salvatoare,
Să-mi vând iubirea pentru-o zi de pace și-un strop de alinare,
Sau să negociez amintirea-acestei nopți pentru mâncare.
S-ar prea putea. Deși, nu cred ca-aș putea. Așa să fie oare?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Pumnii strânși

Pumnii strânși
Sunt ca o armă,
Pașnică,
Dar la nevoie,
Pot tăia
În carne vie,
Pune mâna
Pe secure.
Până vor cânta
Cocoșii,
Să reteze
O pădure:
Cu un vârf de brad,
Cu două.
Și când ninge,
Și când plouă.
Să frământe
Aluatul,
Pentru-a coace
Pâine caldă,
Pe sub streașină
Să treacă
Dacă ochii
Se mai scaldă
Într-o lacrimă
Târzie.
Pumnii strânși
Sunt o avere,
Pentru Omul
Gospodar.
Două mâini,
Câtă putere,
Ce se vrea
Canalizată,
Să răstoarne
Munți pornite,
Două mâini,
Două izvoare,
Parcă-s
Din granit
Cioplite,
Monument
Sub cerul liber,
Unde pică
Universul.
Pe sub plopi
Sunt ca Atlanții,
Pe-a lor umeri
Pică cerul.
Un caval
Alintă versul,
Ca pe-un sân
De fată mare,
Semnul crucii,
Tatăl Nostru
Înainte
De culcare.
Până la urmă,
Două mâini,
Se ascund
În părul moale
După gâtul
Cu mărgele,
Mai timide
N-am văzut,
Seamănă
Cu ale mele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pribegie

Pribeag mergând în lume omul,
Să se întâlnească cu destinul,
Căci multe piedici va avea,
Până la împlinirea sa.

Iar sufletul plângând ar vrea,
Să se deschidă, să-nflorească,
Depinde doar de el să vrea,
Și să primească hrana ta.

Dar va fi ger, va fi furtună,
Tu soare dacă ști să faci,
Nu vei lăsa să te doboare,
Nici ger, nici apă, nici furtună.

Putere tu vei căpăta, de vrei,
În slujba sufletul greu,
De gânduri negre vei scăpa,
Și soarele va invada destinul tău.

poezie de (ianuarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores BalajSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Semnele zborului

Luminișul din pădure
Nu-i deloc întâmplător;
Nici lăsat de vreo secure,
Nici pământ neroditor,
Nici un loc doar pentru mure,
Nici măcar pentru izvor.

O poiană luminoasă
Nu-i doar pentru sadină,
Pregătită pentru coasă,
Nici un fel de padină,
Adăpost de gadină,
Nici atât urmă de casă.

Luminișul este pus
Prin păduri, ca semn, de sus.

poezie de din Aproape alb (24 iunie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă

Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranța,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind să fii gândirea

Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să privești în nevăzut
Și să afli neștiutul,
Ar urma iar începutul?

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Leonardo da Vinci era o apariție impresionantă și frumoasă, și prezența sa magnifică dăruia alinare până și celor mai întristate suflete; era atât de convingător, încât putea să-i facă pe ceilalți să-i împărtășească ideile. Avea o putere psihică atât de mare, încât putea să se împotrivească violenței, și putea, cu mâna dreaptă, să îndoaie cercul cu care se bătea în ușă sau potcoava unui cal, de parcă așa ar fi fost făcute. Era atât de generos, încât dăruia mâncare tuturor prietenilor săi, fie bogați, fie săraci... Prin nașterea sa, Florența a primit un dar enorm, și prin moartea sa a suferit o pierdere incalculabilă.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Lives of the Artists Paperback" de Giorgio Vasari este disponibilă pentru comandă online la 53.99 lei.
Maria Elena Chindea

Incertitudinea arderii

[pierderea identității]


lumina
pune-n orbită coroană
(de-i zeul sau umbra tăiată de-o lume canibală
încă nu mi s-a confirmat)

numai hlamida de carne este zdrențuită
de ciclonul timpului

apa umflă cu sete porturile celulei rebele indiferent de toanele lunii

palma apucătoare contabilizează avar
oamenii de tablă
care defrișează furioși pădurile sângelui

îmi putrezește sub limbă
jăratecul
când mă rostesc în lume fără oglindă
strălucirea roșului ilegal fisurează scutul la încheietura înțelegerii

mă scuipă
îndărătul pleoapei
cel ce vede un măcel de lumină și nu mă-neacă în lacrimă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Forme de oase și dinți

Căutătorii de oase
într-o inimă
șaitroc
zbat râurile din brâuri și frunțile din ochii
deltelor-abdominale.
Oase peste oase
vin
și mese cu spumă
din copaci se aud pietrele
cum sar din inel în inel.
Oamenii cu tije amanetate
și dinți cu coif
își caută oasele strămoșilor
să le schimbe
să se mândrească cu ele
pe gâtul blegit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Înflorire de flaute

După ce aerul trece prin flaut,
înflorește sub aripi de păsări
și are mirosul unei biserici
abia alăptate de rouă.

Cu mâinile altcuiva
încerc să ridic muntele
cât mai aproape de ieslea norilor,
fără să tulbur orga
ce cheamă stelele în palma cerului,
în timp ce o ușă în formă de cerc
se înroșește de așteptare.

Smerită și blândă,
duminica ascunde sub tălpi
sămânța de rai.
Până unde crește sufletul în pâine?
Până când?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-aș putea...

Ce-aș putea eu oare, oare ce-aș putea
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu de partea mea
Ce-aș putea eu una pe acest pământ
Daca n-ai fi, Doamne, lângă mine, Sfânt?...
Cum aș face față ceasului cel rău
Dacă nu m-ar ține un cuvânt de-al Tău?
Ce comori de vise aș putea să-adun
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu atât de bun?...

Ce-aș putea eu, oare, să zidesc aici
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu ca să ridici...
Care flori din câmpuri le-aș culege eu
Fără indurarea Ta de Dumnezeu.

Și prin ce putere aș putea lupta
Dacă n-aș primi-o chiar din mâna Ta?
Aș putea-n lumină să mai cresc un pic?
Fără Tine, Doamne, n-aș putea nimic...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Într-o societate precum a noastr㠖 dar, la urma urmelor, în orice societate –, nenumărate relații de putere traversează, caracterizează, constituie corpul social; ele nu s-ar putea disocia, stabili, funcționa fără o producție, o acumulare, o circulație, o funcționare a discursului adevărat. Nu există exercițiu al puterii fără o anumită economie a discursurilor de adevăr funcționând în, pornind de la și prin această putere. Suntem supuși de putere la o producție de adevăr și nu putem să exercităm puterea decât prin producerea de adevăr.

în Trebuie să apărăm societatea (2009)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Power/Knowledge: Selected Interviews and Other Writings 1972-1977 Paperback" de Michel Foucault este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 45.48 lei.
Mihai Marica

Cer străin - Lume pustie

Străin Cer, străin Pământ, străin trup de,, sfânt",
nu-i,, gând" fără de răspuns, nici timp de omorât
(iertat), nu-i cale de reîntors viața la ce-a fost...
nu-mi amintesc, nici nu am cui să cer răspuns!

Gândul meu... simțirea mea... gându-i fără de
simțire, simțirea... fără conexiune, în derivă... Eu
și Lumea, totul pare a pustie, totu-i fără,, viață",
vraja... farmecul ori cântul ploii, sunt tăcute...

Moartea vie, fantomatică, domină natura lipsă,
latura umană...,, terfelită" între vieți, timpuri fără
de 'nțeles, glas de prunc țipând în vis, încă
nenăscut, mama lui încă... se zbate între vieți!

Pare a vis fără de noapte, pare a somn între
vieți, acum e liniște, chiar prea multă liniște, nu
mai plouă, nici nu ninge, nici a viață nu se
simte, parcă totu-i negru, chiar e negru, chiar...

Chiar e noapte, seară târzie, e chiar iarnă... iarnă
fără de poveste, chiar prea multă liniște,
lipsește... glasul iernii, glasul... suflul vântului,
lipsește albul zăpezii, lipsesc toți oamenii!

Timpului... veacurilor le-a trebuit o clipă să
schimbe rânduiala lumii, lumii i-a trebuit milenii
ca 'ntr-o clipă să cadă... să prăbușească Cerul,
și să aducă lumea într-un război tăcut... al lor!

Doar război, doar oameni, dincolo e,, pace", nu
s-ar putea spune, dincolo e pace, n-a scăpat
ceva neatins de talpa lumii, poate doar Luna,
dar, încă nu ne spune, ea e sigura la,, locul" ei!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Câteodată și Dumnezeu rămâne singur

stau în mijlocul unei lumânări aprinse
și tremur
în tot acest timp întunericul
iese din mine ca dintr-un chip
fără umbră
simt greutatea cerului cum
se prelinge în oameni

liniștea scrijelește adânc

s-ar putea spune că cineva a trecut pe aici
și într-o bună zi va întreba de mine
iar tu prin fereastra închisă
o să-l rogi pe Dumnezeu
să țină timpul în loc

eu voi privi din tăișul unei lacrimi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook