Leonardo da Vinci era o apariţie impresionantă şi frumoasă, şi prezenţa sa magnifică dăruia alinare până şi celor mai întristate suflete; era atât de convingător, încât putea să-i facă pe ceilalţi să-i împărtăşească ideile. Avea o putere psihică atât de mare, încât putea să se împotrivească violenţei, şi putea, cu mâna dreaptă, să îndoaie cercul cu care se bătea în uşă sau potcoava unui cal, de parcă aşa ar fi fost făcute. Era atât de generos, încât dăruia mâncare tuturor prietenilor săi, fie bogaţi, fie săraci... Prin naşterea sa, Florenţa a primit un dar enorm, şi prin moartea sa a suferit o pierdere incalculabilă.

citat din Giorgio Vasari
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape

Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea să întind mâna
şi să te ating.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să deschid ochii
şi să te văd.
Poate că eşti
atât de aproape
încat
aş putea
să-ţi vorbesc
şi să te ascult.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi citesc gândurile
şi să te'nţeleg.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi simt adierea
şi să o opresc.
Poate că eşti
atât de aproape...

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod normal, mulţi bărbaţi şi femei se nasc cu diferite şi remarcabile calităţi şi talente; dar, din când în când, aşa cum hotărăşte natura, o singură persoană este uimitor de înzestrată de ceruri cu o frumuseţe, graţie şi talent covârşitoare, încât îi depăşeşte cu mult pe ceilalţi oameni... Oricine recunoaşte că acesta a fost şi cazul lui Leonardo da Vinci, un artist de o frumuseţe fizică remarcabilă, care manifesta o graţie inimaginabilă în tot ceea ce făcea, şi care şi-a cultivat geniul în mod atât de strălucit, încât rezolva cu uşurinţă toate problemele pe care le studia. Avea o mare putere şi dexteritate; era un om de înaltă spiritualitate şi o minte cu vederi largi.

citat din Giorgio Vasari
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată o fetiţă care dorea să ajungă până la stelele din cer. În nopţile senine, de la fereastra ei, le vedea sclipind atât de clar în noapte, încât se gândea că ar fi nespus de fericită dacă ar putea ajunge până la ele. A întrebat-o pe mămica şi pe tăticu' dacă nu ar putea ei să-i aducă stelele de pe cer.

începutul de la Stelele din cer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguiala de deznădejde a femeii este atât de convingătoare încât smulge iertarea aflată în inimile tuturor îndrăgostiţilor, când femeia este tânără, drăguţă şi atât de decoltată încât ar putea ieşi pe sus din rochie în costumul Evei.

Balzac în Verişoara Bette
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă, dar atât de trufaşă, de nu putea să-i găsească nici un peţitor pe gustul ei. Pe cei care veniseră-n peţit până atunci, fata reuşise să-i facă să-şi ia tălpăşiţa. Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra!

începutul de la Împăratul Cioc de Sturz de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, fă-ne din nou

Doamne, Pământul e atât de pârjolit de secetă,
încât nu mai credem că ne-ai putea trimite
un strop de ploaie!
Lumea pe care Tu ai vrut-o bună,
e atât de plină de ură,
încât nu mai credem
că cineva ne-ar putea iubi!
Doamne, absolvă-ne şi...
fă-ne din nou, Doamne!

rugăciune de Iulia Mirancea (14 septembrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer cu diamante

Ea era atât de frumoasă
încât vechiul pensionar
se porni să roadă tapiţeria
scaunului pe care ea a stat.
În iarna curată, fără zăpadă
maşina uscată încercă s-o ardă.
Dar ea de mult coborâse când s-a auzit
înghiţitura.
Şoferii mestecaţi
au plâns pe volanul păpat
căci ea nu putea fi ajunsă.
În schimb era atât de frumoasă
încât şi câinii haleau
asfaltul de sub tălpile ei.

Atunci portarul îşi înghiţi decoraţiile
când ea intră în casa fără nume
iar mecanicul sparse în dinţi
cheia franceză şi cablul
ascensorului ce-o purtă
la ultimul etaj.
Paraliticul cu bene-merenti
începu să clefăie clanţa inutilă
şi broasca goală
prin care nu putea curge
un cărucior de lux.

Ei cu toţii mâncară
piciorul mansardei
ei cu toţii mâncară ţiglă
când ea urcă fâlfâind pe acoperiş
când ea nu putea fi ajunsă.
Meteorologul de pe muntele Golgota
roase timpul probabil
iar ultimul Om în Cosmos
îşi devoră capsula
când ea depăşi sistemul terestru
– Ce-ai să faci de-acuma în cer? –
au întrebat-o
cu gurile şiroind de regrete.
Dar ea era atât de frumoasă
încât a fost la fel de frumoasă
şi-n continuare.

Iar ei nu găsiră în toată
lumea largă
destule măsele
destule gâtlejuri
în care să spargă
să macine să îndese
distanţa care creştea mereu
şi restul cuvintelor până la moarte.

poezie de Florin Iaru din Aer cu diamante (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes (către Dr. Watson): Dar, numindu-l pe Moriarty criminal, îl calomniezi în faţa legii - căci în asta constă gloria şi minunăţia faptului! Cel mai mare complotist al tuturor timpurile, organizatorul tuturor lucrurilor diabolice, creierul ce controlează lumea nevăzută, un creier care ar putea să facă sau să desfacă destinele naţiunilor - acesta este omul nostru! Dar este atât de departe de suspiciunea generală, atât de imun la critici, atât de admirabil în modul de organizare şi anonimat, încât, pentru vorbele pe care le-ai rostit, el te-ar putea târî într-un tribunal şi să obţină pensia ta ca daune morale pentru calomnii aduse caracterului său. Nu este el autorul cărţii "The Dynamics of an Asteroid", o carte ce ajunge la niveluri atât de înalte ale matematicii pure încât se spune că nu a existat niciun om în presa ştiinţifică capabil să o critice? Este acesta un om pe care să-l jigneşti? Un doctor cu gura mare şi un profesor calomniat - acestea ar fi rolurile voastre! Este un geniu, Watson!

replică din romanul Valea terorii de Arthur Conan Doyle (mai 1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubea cu atât mai mult cu cât o dăruia... O dăruia pentru a o lua imediat înapoi, îmbogăţită, în ochii lui, ca şi cum ar fi fost un obiect lipsit de importanţă care, utilizat în rang divin, îşi primise acum botezul.

Pauline Reage în Povestea lui O
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cele mai multe civilizaţii umane, ritmul inovării a fost atât de încet încât o generaţie întreagă ar putea să treacă până când o descoperire ar putea să îţi influenţeze viaţa, cultura sau conduita naţiunilor.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de firesc acest sentiment de dragoste pentru poporul meu, atât de firească dorinţa de a-i închina rostul principal al vieţii mele, încât nici prin gând nu-mi putea trece, şi nimeni altuia atunci, că pentru dragostea şi munca mea dezinteresată pentru poporul meu voi putea suferi odată nu numai o închisoare de cinci ani, o ostracizare de alţi zece ani şi o nesocotire şi oprire a activităţii mele ştiinţifice, care putea să fie încă folositoare ştiinţei româneşti.

Iuliu Moldovan în Amintiri şi reflexiuni (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realizările tale, faptele tale să fie atât de măreţe încât dacă cineva ar îndrăzni să spună o vorbă rea despre tine să se facă de râs prin însăşi acest gest al lui. Îţi doresc să ai realizări şi fapte minunate care să umilească orice contestatar ai putea avea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş avea bani, mi-aş găsi un loc de muncă, dar, dacă mi-aş găsi un loc de muncă, aş munci atât de mult încât nu aş mai putea câştiga atât de mult încât să-l pot păstra.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul evocării

erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aş fi lăsat niciodată
zorii să mai apară

erai ca liniştea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aş fi lăsat vreodată
să taci pe pământ

erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între ţărm şi mare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care vorbea era poziţionat chiar în faţa şemineului, astfel încât noilor veniţi, Yaxley şi Plesneală, le fu greu la început să-i distingă altceva decât silueta. Totuşi, în momentul în care ajunseră mai aproape, putură să-i observe chipul spân care îi strălucea în întuneric, ca al unui şarpe, cu fante în loc de nări şi ochi roşietici scânteietori, cu pupile verticale. Era atât de palid, încât parcă răspândea o lumină sidefie.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neprevăzutul

Erai atât de al meu încât,
nimic nu mi te-ar fi putut răpi!
Ar fi fost ca si cum,
mi s-ar fi tăiat o mână.
Erai atât de al meu încât,
nimeni nu-mi putea scoate
ochiul pereche,
tăia piciorul drept sau tăia o ureche!
Şi totuşi nimicul, un nimeni, timp nebun
mi te-a smuls din piept
căci te ascunsesem în inimă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părul şi barba lui Leonardo da Vinci erau atât de lungi, iar sprâncenele sale erau atât de stufoase, încât îl făceau să arate ca un simbol al celei mai generoase înţelepciuni.

citat din Gianpaolo Lomazzo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate

De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?
Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi
să avem
speranţe, pentru frumuseţe
şi pentru duioşie, ochi
şi pentru alergare, picioare?
Atât de nefericiţi să fim noi
încât să trebuiască să ne iubim.
Atât de nestabili să fim noi
încât să trebuiască să ne prelungim
prin naştere
tristeţea noastră urâtă
şi dragostea noastră înfrigurată?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop cadru pe o balenă albă

desigur că într-o mare neagră
asta ca să fie chiar mai clar totul
ce spun eu totul
mai mult decât orice ar putea fi închipuit
sau chiar mult mai mult decât atât
absolut de neînchipuit
apoi
ca în mai toate filmele alb-negru şi mute
(atât de mute încât surzii
ar prefera să râmână surzi
şi atât de lipsite de culoare
încât curcubeele devin liniare)
totul se reduce în final la un singur punct

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!