Perspective 🌸
Inimi sunt desenate pe cer
de greutatea prematură
a curcubeului plin de mister...
Copiii aleargă desculți prin vise
cu tălpile, atingând polenul amintirii
și-l conturează cu lacrimile lor ascunse.
Fluturii se metamorfozează
in sărutări calde, pe umărul gol
cu dragostea lor care pigmentează:
Absolutul.
Îi e dor și dorului
de cafeaua amar de dulce
din ceștile cu incantații trimise focului.
Ticăitul ceasului se sparge în tăcerea absolută
împletită cu picături de rouă
cu glasul inimii care nu ascultă.
Venele îmi pulsează puternic
la fiecare adiere de vânt
și la fiecare silabă șoptită statornic:
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Perspective
Inimi sunt desenate pe cer
de greutatea prematură
a curcubeului plin de mister...
Copiii aleargă desculți prin vise
cu tălpile, atingând polenul amintirii
și-l conturează cu lacrimile lor ascunse.
Fluturii se metamorfozează
in sărutări calde, pe umărul gol
cu dragostea lor care pigmentează:
Absolutul.
Îi e dor și dorului
de cafeaua amar de dulce
din ceștile cu incantații trimise focului.
Ticăitul ceasului se sparge în tăcerea absolută
împletită cu picături de rouă
cu glasul inimii care nu ascultă.
Venele îmi pulsează puternic
la fiecare adiere de vânt
și la fiecare silabă șoptită statornic:
De dor.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
🌸 Perspective 🌸
Inimi sunt desenate pe cer
de greutatea prematură
a curcubeului plin de mister...
Copiii aleargă desculți prin vise
cu tălpile, atingând polenul amintirii
și-l conturează cu lacrimile lor ascunse.
Fluturii se metamorfozează
in sărutări calde, pe umărul gol
cu dragostea lor care pigmentează:
Absolutul.
Îi e dor și dorului
de cafeaua amar de dulce
din ceștile cu incantații trimise focului.
Ticăitul ceasului se sparge în tăcerea absolută
împletită cu picături de rouă
cu glasul inimii care nu ascultă.
Venele îmi pulsează puternic
la fiecare adiere de vânt
și la fiecare silabă șoptită statornic:
De dor.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fluturii se metamorfozează
in sărutări calde, pe umărul gol
cu dragostea lor care pigmentează:
Absolutul.
Venele îmi pulsează puternic
la fiecare adiere de vânt
și la fiecare silabă șoptită statornic:
De dor.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E vreme când...
Miroase a iubire, a fragi și-a rozmarin,
a inimi amorțite cu iz profund de crin.
"-A tot ce-a fost cândva..." grăbit, suspină ceasul..
Cu ochii plini de lacrimi, al vieții-și pierde pasul.
Să ne hrănim cu amintiri trecute,
Cu dragoste de vară și îmbrățișări tăcute.
Furate din povestea scrisă fără cuvinte
Creată de inima care niciodată nu minte...
Să atingem nisipul cu tălpile goale
Simțind frenezia nopților calde..
Din seriile calde, calde, de vară,
În care doar timpul este o povară...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt polenul din cuvinte...
1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.
Eu sunt polenul din cuvinte.
5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Lacrimile Tale
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape și îmi curg pe față
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ți-a fost trecerea prin viață.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup și îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ș-ușor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt niște cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.
Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopții urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ș-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.
Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.
poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
culeg versuri din razele soarelui ce-mi mângâie fața
cu surâsul
simplu
și efemer al timpului.
Vântul îmi scrijelește riduri de fericire
pe chip
cu dragostea lui
din fiecare îmbrățișare
a două inimi de îndrăgostiți.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul vindecă. Tăcerea cuprinde lacom glasul dorului agățat într-un colț de suflet. Călătorii obosiți, rătăciți prin inimi străine își golesc buzunarele de vise. Vuietul trenurilor vechi se aude in depărtare, într-un ecou prelung al trecutului, găzduind suflete care fug din calea iubirii. Ar vrea să revină, însă dragostea e oglinda acelui curaj nebun, o fațadă amplă a Universului. Gările rămân goale, prăfuite și adesea poartă urma vorbelor nerostite. Astfel, într-o alegere bizară unele inimi ies din poveste pentru totdeauna.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calde picături ...
Picături de ploaie,
Picături de rouă...
Vorba, nu mă minte
Cerul... nu mă plouă!
Tu, copil cuminte,
Te apleci sa iei
Picături- zăpadă,
Picături-scântei,
Chiar din fața ta,
De cum scrii, picturi
Și cristale pure-
albe picături...
Mă aduc în gând
Pe tărâm lumesc,
Tu,... să nu mă uiți,
Eu, să te privesc
Și-mi citești din versuri
Parcă nu te-nduri,
Să-mi culegi din suflet
Calde... picături...!
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picături de rouă
E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două
Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculță și te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe șoapte
Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorțire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două
Doi pași de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte
dulce feerie!
Prin părul meu ești vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viață suflet îmi vei fi
Pe buze-mi ard trei picături de rouă,
Sărutul tău le soarbe doar pe două
Iar cea ramasă - noapte va zâmbi
Pe-aripi de timp mereu te va iubi
Pe buze-mi ard trei picaturi de rouă,
Săruți doar una...și apoi, doar două
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi înfloresc cireșii și lumea plină de chipuri necunoscute se conturează într-un zâmbet duios. Vorbește-mi cu glasul dorului, plin de mister și dorințe necunoscute. Sărută-mă și strecoară în grădina tainelor muguri de speranțe și cunună de flori cu aromă de primăvară. Îmbracă-mi inima cu inima ta!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un glas purtat de vânt
Un glas purtat de vânt
Se aude la fereastră.
E glasul tău frumos și blând
Dulcea mea crăiasă.
Și vrea să -mi spuie doar un cuvânt.
Cât îți este dor de a mea privire!
Și mă aștepți să vin cât de curând
Cu sufletul plin de fericire.
Tot pe aripi de vânt,
Îți trimit o dulce sărutare.
Și vreau să-ți spun doar atât, că vin...
Iubirea mea cea mare.
Un glas purtat de vânt.
Zboară peste dealuri și câmpii!
E glasul meu iubito, e glasul inimii.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evocări din vară
Plâng salcâmii
ce așteaptă
cu mult dor.. vorbind în șoaptă
să învie iar natura
și să nu mai curgă bruma.
Să fie numai culori
și curcubeie de flori
să alerge iar copiii
desculți... mirosind crinii
să fie iar primăvară
zi de zi
sau
poate... vară.
Când soarele dogorește
cu raze fierbinți iubește
iarba verde și crudă
fluturii și dulcea mură
copiii cu părul bălai
cu ochi negri ca de crai.
Mirosul de căpșuni coapte
mult prea dulci și aromate
cerul, ploaia și pământul
roua, munții și vântul.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare zi
Fiecare zi
mai aproape cu un pas
de minunea întunecată
a nevăzutului,
seara atingând noaptea,
dimineața atingând ziua,
pipăind prin tăcere cu cuvântul,
neștiind
și nedeținând nimic,
doar lacrimi,
căutând ieșirea
care alunecă împreună cu viața
până când un orizont înseamnă moarte.
poezie de Nelly Sachs, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
Norii grei plini de cenușă
s-au lăsat în jos... în șoaptă,
încât inima-mi tresaltă
la fiecare respirație
plină de grație
fără nicio semnificație.
Vântul lin și rece
puternic trece
prin inimă...
Și-ascunde lacrimi de brumă
care încet curmă
visele mele
strașnic de vii...
Izvorâte-n miez de noapte
pe câmpiile pustii
doar din șoapte...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
#
ai scris o mulțime de poeme pentru sacha
și niciunul n-a fost despre sacha.
toate au fost despre cum trebuie să fie
distrugerea slăbiciunilor,
atingerea valvelor inimii, pentru ca aceasta
sa nu se oprească.
înghițirea comprimatelor cu eliberare prelungită ca și
mâine să fie o zi frumoasă.
ai scris cu un creion mecanic prin care
la fiecare apăsare ai mai crescut cu
un milimetru,
la fiecare apăsare,
ai absorbit cu tifon
sângele,
care a curs prin venele orașului,
acest cadavru ce nu apucă
niciodată să se răcească.
la fiecare apăsare,
ai acoperit,
și sângele tău,
și sângele lui sacha.
dar orașul nu știe nimic despre toate astea.
va rămâne la fel, cu toate luminile lui străvezii, așteptându-ne,
exact ca un animal însetat de sânge.
un animal care o să treacă în viteză pe o autostradă din care
știe de la început că nimic
nu va mai ieși viu.
iar tu o să fii mereu acolo
pe partea cealaltă, cu valvele inimii deschise,
ca o ambulanță care-și deschide brusc ușile.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea-n doi
Dragostea nu există!
Există vis, există țeluri, cum spui tu.
Există pace în suflet, dar nu și între oameni
Există adiere de vânt ce-ngheață templu luminat...
Crezi că poți schimba ceva?
Nu. Răspuns răspicat al unui vas de ceară
Nu. Adiere a unui magnific cer...
Nu. Am lacrimile ce curg în nesomn
Am amintirea unui loc obscur...
Sunt singură...
Atât de singură că nu voi mai auzi nimic în jur
Sunt singură și pot fi singură,
În nedreptatea omenirii mă pot scufunda
Până voi ajunge lumina, pajiste
De ce atâtea sfaturi?
Fiecare face ce îi e destinat...
Trebuie să își accepte soarta.
Merită să schimb ceva?
Bine atunci lasă-mi aripile libere,
Să-și ia avânt și să se desprindă cu iuțeală!
Să scrie un mesaj de adio:
Fiecare zboară cât poate, fiecare are aripi.
Poate să le folosească,
Fiecare poate să plutească....
Restul e doar supoziție, ideal, frumusețe și decor.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fericit că pot număra stelele fără a fi dus la ospiciu
e felul meu de a da gaura clipelor
cu speranța că infinitul va curge lin
impasibil
prin toate stările mele de agregare
prin toate
chiar nu am o evidență
sunt din ce în ce mai dezordonat
când sunt puf de păpădie în luptă strâmbă cu gravitația
când delfin în căutarea atlantidei
din când în când sunt zmeu în vreo poveste cu happy-end
iubesc cu șapte inimi din cele zece
dar nu uit niciodată șirul stelelor
număr și număr
contabilizez și așez la dosar
fiecare cădere de stea
toate promisiunile făcute sub lună plină
pecetluite cu sărutări
fiecare dorință
fiecare dans
doar sunt cel mai fericit numărător de stele
lacrimile mele nu mai știu să curgă
sunt imponderabile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerile nu sunt cuvinte
Tăcerile nu sunt cuvinte
Tu taci pe-o canapea,
Eu într-un fotoliu.
Tăcerea ta-tăcerea mea,
Hrănite de orgoliu.
Chiar și durerile ne tac,
Și-s clipe irosite,
Tu nu mă întrebi, eu ce mai fac?
-De ce nu-mi povestești, iubite?
Nici eu nu te privesc, și tac,
Cum tac tăcerile-n odaie,
Și nu te întreb, deși aș vrea să o fac,
-Auzi, a ceasului bătaie?
Cu ticăitul lui ne trece viața,
În care refuzăm cuvinte,
Căci neoprită e-drumeața,
Șuvoi scurgându-se-nainte.
Ne amăgim în fiecare zi,
Că tăcerile ar fi cuvinte,
De parcă, împreună nu am ști,
Cât ne-au mințit. Că viața tot ne minte.
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (6 martie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Era seară.
O seară dulce, dulce,
de martie.
În jurul meu sunt umbre,
de tot felul,
nedeslușite.
Pașii mei sunt neînsemnați,
în marea asta de nisip,
fierbinte, fierbinte..
O umbră frenetică se apropie de mine,
are o respirație la fel de arzătoare,
arzătoare & dulce.
Mirosul de vanilie se împletește
cu mirosul puternic de trandafir.
Iar... fire de nisip îmi străpung ochii!
Ce vis!
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!