Timpul vindecă. Tăcerea cuprinde lacom glasul dorului agățat într-un colț de suflet. Călătorii obosiți, rătăciți prin inimi străine își golesc buzunarele de ...
Timpul vindecă. Tăcerea cuprinde lacom glasul dorului agățat într-un colț de suflet. Călătorii obosiți, rătăciți prin inimi străine își golesc buzunarele de vise. Vuietul trenurilor vechi se aude in depărtare, într-un ecou prelung al trecutului, găzduind suflete care fug din calea iubirii. Ar vrea să revină, însă dragostea e oglinda acelui curaj nebun, o fațadă amplă a Universului. Gările rămân goale, prăfuite și adesea poartă urma vorbelor nerostite. Astfel, într-o alegere bizară unele inimi ies din poveste pentru totdeauna.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.